Mesajul Urbi et orbi al Sanctităţii Sale Francisc - Crăciun 2017

Iubiţi fraţi şi surori, Crăciun fericit!

La Betleem, din Fecioara Maria, s-a născut Isus. Nu s-a născut prin voinţă umană, ci prin darul de iubire al lui Dumnezeu Tatăl, care "atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (In 3,16).

Acest eveniment se reînnoieşte astăzi în Biserică, peregrină în timp: credinţa poporului creştin retrăieşte în liturgia Crăciunului misterul lui Dumnezeu care vine, care asumă trupul nostru muritor, care se face mic şi sărac pentru a ne mântui. Şi asta ne umple de emoţie, pentru că este prea mare duioşia Tatălui nostru.

Primii care văd gloria umilă a Mântuitorului, după Maria şi Iosif, au fost păstorii din Betleem. Au recunoscut semnul vestit lor de către îngeri şi l-au adorat pe Prunc. Acei oameni umili dar vigilenţi sunt exemplu pentru credincioşii din orice timp care, în faţa misterului lui Isus, nu se scandalizează de sărăcia sa, ci, asemenea Mariei, se încred în cuvântul lui Dumnezeu şi contemplă cu ochi simpli gloria sa. În faţa misterului Cuvântului făcut trup, creştinii din orice loc mărturisesc, cu cuvintele evanghelistului Ioan: "Am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (1,14).

Astăzi, în timp ce asupra lumii suflă vânturi de război şi un model de dezvoltare de acum depăşit continuă să producă degradare umană, socială şi ambientală, Crăciunul ne aminteşte de semnul Pruncului, şi ne cheamă să-l recunoaştem pe feţele copiilor, în special ale celor pentru care, ca pentru Isus, "nu este loc de găzduire" (Lc 2,7).

Să-l vedem pe Isus în copiii din Orientul Mijlociu, care continuă să sufere datorită înteţirii tensiunilor dintre israelieni şi palestinieni. În această zi de sărbătoare să invocăm de la Domnul pacea pentru Ierusalim şi pentru toată Ţara Sfântă; să ne rugăm pentru ca între părţi să prevaleze voinţa de a relua dialogul şi să se poată ajunge în sfârşit la o soluţie negociată care să permită coexistenţa paşnică a două state în cadrul graniţelor concordate între ele şi recunoscute internaţional. Domnul să susţină şi efortul celor care în comunitatea internaţională sunt animaţi de buna voinţă de a ajuta acea martirizată ţară ca să găsească, în pofida obstacolelor grave, înţelegerea, dreptatea şi siguranţa pe care le aşteaptă de timp îndelungat.

Să-l vedem pe Isus pe feţele copiilor sirieni, încă marcaţi de războiul care a însângerat ţara în aceşti ani. Fie ca iubita Sirie să-şi regăsească în sfârşit respectarea demnităţii fiecărei persoane, printr-o angajare comună de a reconstrui ţesutul social independent de apartenenţa etnică şi religioasă. Să-l vedem pe Isus în copiii din Irak, încă rănit şi divizat de ostilităţile care l-au caracterizat în ultimii cincisprezece ani, şi în copiii din Yemen, unde este în desfăşurare un conflict în mare parte uitat, cu profunde implicaţii umanitare asupra populaţiei care îndură foamea şi răspândirea de boli.

Să-l vedem pe Isus în copiii din Africa, mai ales în cei care suferă în Sud Sudan, în Somalia, în Burundi, în Republica Democratică din Congo, în Republica Centrafricană şi în Nigeria.

Să-l vedem pe Isus în copiii din toată lumea unde pacea şi siguranţa sunt ameninţate de pericolul de tensiuni şi noi conflicte. Să ne rugăm ca în peninsula coreeană să se poată depăşi contrapoziţiile şi să se mărească încrederea reciprocă în interesul întregii lumi. Pruncului Isus să-i încredinţăm Venezuela pentru ca să poată relua o confruntare senină între diferitele componente sociale în folosul întregului popor venezuelean iubit. Să-l vedem pe Isus în copiii care, împreună cu familiile lor, îndură violenţele conflictului din Ucraina şi gravele sale repercusiuni umanitare şi să ne rugăm pentru ca Domnul să dea cât mai curând pacea acelei iubite ţări.

Să-l vedem pe Isus în copiii ai căror părinţi nu au un loc de muncă şi cu greu oferă copiilor un viitor sigur şi senin. Şi în cei cărora le-a fost furată copilăria, obligaţi să muncească încă de mici sau înrolaţi ca soldaţi de către mercenari fără scrupule.

Să-l vedem pe Isus în copiii mulţi constrânşi să părăsească propriile ţări, să călătorească singuri în condiţii inumane, pradă uşoară a traficanţilor de fiinţe umane. Prin ochii lor vedem drama atâtor migranţi forţaţi care îşi pun în pericol chiar şi viaţa pentru a înfrunta călătorii extenuante care uneori se sfârşesc în tragedie. Îl revăd pe Isus în copiii pe care i-am întâlnit în timpul ultimei mele călătorii în Myanmar şi Bangladesh şi doresc ca şi comunitatea internaţională să nu înceteze să se străduiască pentru ca demnitatea minorităţilor prezente în regiune să fie tutelată aşa cum se cuvine. Isus cunoaşte bine durerea de a nu fi primit şi truda de a nu avea un loc unde să-şi poată rezema capul. Inima noastră să nu fie închisă aşa cum au fost casele din Betleem.

Iubiţi fraţi şi surori,

Şi nouă ne este indicat semnul Crăciunului: "un prunc înfăşat în scutece..." (Lc 2,12). Ca Fecioara Maria şi sfântul Iosif, ca păstorii din Betleem, să primim în Pruncul Isus iubirea lui Dumnezeu făcut om pentru noi, şi să ne angajăm, cu harul său, să facem lumea noastră mai umană, mai demnă de copiii de astăzi şi de mâine.

* * *

[după binecuvântare]

Vouă, iubiţi fraţi şi surori, veniţi din orice parte a lumii în această Piaţă, şi celor care din diferite ţări sunteţi în legătură prin radio, televiziune şi celelalte mijloace de comunicare, adresez urarea mea cordială.

Naşterea lui Cristos Mântuitorul să reînnoiască inimile, să trezească dorinţa de a construi un viitor mai fratern şi solidar, să aducă tuturor bucurie şi speranţă. Crăciun fericit!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

lecturi: 14.