A murit cardinalul Bernard Francis Law

În primele ore ale zilei de miercuri, 20 decembrie 2017, a murit la Roma, după o lungă boală, cardinalul nord-american Bernard Francis Lay, arhiepiscop emerit de Boston şi arhipreot emerit al bazilicii "Santa Maria Maggiore". S-a născut la 4 noiembrie 1931 la Torreón în Mexic. La 21 mai 1961 a fost hirotonit preot, din clerul diecezei Jackson. Numit episcop de Springfield - Cape Girardeau la 22 octombrie 1973, a primit hirotonirea episcopală la 5 decembrie 1973. Apoi la 11 ianuarie 1984 a devenit arhiepiscop de Boston. A fost creat şi publicat cardinal cu titlul "Sfânta Suzana" în consistoriul din 25 mai 1985. Şi la 13 decembrie 2002 a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei de Boston. Din 27 mai 2004 până la 21 noiembrie 2011 a fost arhipreot al bazilicii Liberiene.

A recunoscut "lipsurile" sale şi "greşelile" sale în gestionarea problemei tragice - apărute în 2002 graţie investigaţiilor de la "Boston Globe" - a preoţilor din Boston acuzaţi de abuzuri sexuale asupra minorilor. Şi şi-a dat demisia de la conducerea pastorală a arhidiecezei nord-americane în decembrie 2002, cerând public scuze şi iertare tuturor celor care au suferit. După ce şi-a prezentat demisia, a scris o declaraţie personală, difuzată de Sala de Presă a Sfântului Scaun, cu "rugăciunea ferventă ca [să poată] ajuta arhidieceza de Boston să trăiască experienţa de vindecare, reconciliere şi unitate, de care are nevoie aşa de disperat". Imediat după ce s-a retras în conventul surorilor Milostivirii din Alma, în Maryland, pentru a se transfera după aceea la Roma, unde din 2004 a avut funcţia de arhipreot al bazilicii "Santa Maria Maggiore".

Bernard Francis Law s-a născut în Mexic, fiu al unui funcţionar din aeronautica nord-americană detaşat în baza din Torreón, şi al unei pianiste. A terminat studiile la Harvard University din Cambridge, în Massachusetts, specializându-se în studii medievale. Apoi a început pregătirea pentru preoţie frecventând seminarul St. Joseph la St. Benedicta Los Angeles şi, după aceea, din 1955 până în 1961, Colegiul Pontifical Josephinum la Worthington, în Ohio. Aici a fost hirotonit preot în 1961, pentru dieceza de Natchez-Jackson (acum Jackson). Timp de cinci ani a condus ziarul diecezan "Mississipi Register" şi timp de doi ani a fost vicar parohial în biserica "Sfântul Paul" la Vicksburg, în afară de funcţiile de director al oficiului pentru familie şi director spiritual al seminarului mic.

A fost în prima linie în bătăliile pentru afirmarea drepturilor civile, şi ca membru al Mississippi Leadership Conference şi al Mississippi Human Relations Council. Pentru poziţiile sale ferme şi puternice a primit chiar ameninţări cu moartea. În această muncă a găsit sprijinul multor lideri protestanţi, dând viaţă la forme de colaborare ecumenică apreciate şi la nivel naţional. Aşa încât, între 1968 şi 1971, a fost chemat să conducă comisia din Conferinţa Episcopală SUA pentru ecumenism şi dialog interreligios. Tot în cadrul Conferinţei Episcopale s-a ocupat şi de probleme economice. La 5 decembrie 1968 a fost numit capelan al Sanctităţii Sale.

Devenit episcop de Springfield - Cape Girardeau în statul Montana - To live in Christ motoul episcopal ales - în 1975 a făcut un gest deosebit de semnificativ, găzduind în dieceza sa pe toţi cei 166 de membri ai unui institut călugăresc vietnamez, Congregaţia Mamei Corăscumpărătoare. După doi ani a hirotonit ca preoţi pe doisprezece dintre ei.

La 11 ianuarie 1984 a fost chemat de Ioan Paul al II-lea să-i urmeze cardinalului Humberto Medeiros la conducerea arhidiecezei de Boston, a treia circumscripţie cea mai vastă din Statele Unite ale Americii. În conducerea pastorală, încă de la început a evidenţiat obiectivele reînnoirii spirituale personale a credincioşilor, al evanghelizării, al dreptăţii sociale şi al păcii, al instruirii catolice şi al vocaţiilor. Prima sa scrisoare pastorală a relansat angajarea pentru animarea vieţii parohiale, tratând tema liturgiei ca inimă a vieţii parohiei.

În 1985 a luat parte şi la adunarea Sinodului Episcopilor convocată la douăzeci de ani de la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican. Şi a avut un rol de prim plan în traducerea engleză a Catehismului Bisericii Catolice. În 1997 a intervenit şi la Sinodul special dedicat continentului american. În acelaşi an a mers în Trinidad Tobago ca trimis special al papei la Congresul euharistic al ţărilor din zona caraibeană. În timp ce în 2000, tot cu funcţia de trimis special al pontifului, a prezidat celebrările pentru Congresul euharistic peruvian. În afară de asta a desfăşurat un rol semnificativ în dialogul cu guvernul cubanez, întâlnindu-l şi pe Fidel Castro.

Ca arhiepiscop de Boston a continuat angajarea sa pentru cauza unităţii creştinilor şi pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu ebraismul. A pus experienţa sa în acest domeniu în slujba Bisericii universale, fie drept consultant al Comisiei pentru raporturile religioase cu ebraismul, între 1976 şi 1981, fie ca membru al Secretariatului pentru unirea creştinilor. În 1981 a fost numit şi delegat al Sfântului Scaun pentru a supraveghea acceptarea la preoţia catolică a pastorilor episcopalieni.

După aceea, au fost numeroase funcţiile pe care le-a avut în cadrul Conferinţei Episcopale din SUA. În Curia Romană a făcut parte şi din Congregaţiile pentru Episcopi, pentru Bisericile Orientale, pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, pentru Educaţia Catolică, pentru Evanghelizarea Popoarelor, pentru Cler, precum şi din Consiliile Pontificale pentru Familie şi pentru Cultură, şi din Consiliul de cardinali pentru studierea problemelor organizatoare şi economice ale Sfântului Scaun.

(După L'Osservatore Romano, 21 decembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 24.