CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN MYANMAR ŞI BANGLADESH
(26 noiembrie - 2 decembrie 2017)

Sfânta Liturghie
Kyaikkasan Ground (Yangon)
Miercuri, 29 noiembrie 2017

Iubiţi fraţi şi surori (salut în limba birmană)

Înainte de a veni în această ţară, am aşteptat îndelung acest moment. Mulţi dintre voi au venit de departe şi din îndepărtate zone muntoase, unii chiar pe jos. Am venit ca pelerin pentru a asculta şi a învăţa de la voi şi pentru a vă oferi câteva cuvinte de speranţă şi mângâiere.

Prima lectură de astăzi, din Cartea lui Daniel, ne ajută să vedem cât este de limitată înţelepciunea regelui Baltazar şi a vizionarilor săi. Ei ştiau cum să-i laude "pe dumnezeii din aur, din argint, din bronz, din fier, din lemn şi din piatră" (Dan 5,4), dar nu aveau înţelepciunea pentru a-l lăuda pe Dumnezeu în mâinile căruia este viaţa noastră şi respiraţia noastră. Daniel, în schimb, avea înţelepciunea Domnului şi era capabil să interpreteze marile sale mistere.

Interpretul definitiv al misterelor lui Dumnezeu este Isus. El este înţelepciunea lui Dumnezeu în persoană (cf. 1Cor 1,24). Isus nu ne-a învăţat înţelepciunea sa cu discursuri lungi sau prin mari demonstraţii de putere politică şi pământească, ci dându-şi viaţa pe cruce. Uneori putem cădea în capcana de a ne încrede în însăşi înţelepciunea noastră, însă adevărul este că noi putem pierde cu uşurinţă simţul orientării. În acel moment este necesar să ne amintim că dispunem de o busolă sigură în faţa noastră, pe Domnul răstignit. În cruce, noi găsim înţelepciunea, care poate conduce viaţa noastră cu lumina care provine de la Dumnezeu.

Din cruce vine şi vindecarea. Acolo Isus a oferit rănile sale Tatălui pentru noi, rănile prin care noi suntem vindecaţi (cf. 1Pt 2,24). Fie ca să nu ne lipsească niciodată înţelepciunea de a găsi în rănile lui Cristos izvorul oricărei îngrijiri! Ştiu că mulţi în Myanmar poartă rănile violenţei, atât vizibile cât şi invizibile. Tentaţia este de a răspunde la aceste leziuni cu o înţelepciune mondenă care, ca aceea a regelui în prima lectură, este profund viciată. Credem că îngrijirea poate veni din mânie şi din răzbunare. Totuşi calea răzbunării nu este calea lui Isus.

Calea lui Isus este în mod radical diferită. Când ura şi refuzul l-au dus la pătimire şi la moarte, El a răspuns cu iertarea şi compasiunea. În Evanghelia de astăzi, Domnul ne spune că, asemenea Lui, şi noi putem întâlni refuz şi piedici, dar că totuşi El ne va dărui o înţelepciune căreia nimeni nu-i poate rezista (cf. Lc 21,15). El vorbeşte aici despre Duhul Sfânt, prin intermediul căruia iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre (cf. Rom 5,5). Cu darul Duhului, Isus îl face capabil pe fiecare dintre noi să fie semn al înţelepciunii sale, care triumfă asupra înţelepciunii acestei lumi, şi al milostivirii sale, care dă alinare chiar şi rănilor cele mai dureroase.

În ajunul pătimirii sale, Isus s-a oferit apostolilor săi sub speciile pâinii şi vinului. În darul Euharistiei, nu numai că recunoaştem, cu ochii credinţei, darul trupului său şi al sângelui său; noi învăţăm şi cum să găsim odihnă în rănile sale, şi acolo să fie purificate de toate păcatele noastre şi de căile noastre strâmbe. Refugiindu-vă în rănile lui Cristos, iubiţi fraţi şi surori, să puteţi gusta balsamul vindecător al milostivirii Tatălui şi să găsiţi forţa de a-l duce altora, pentru a unge orice rană şi orice amintire dureroasă. În acest mod, veţi fi martori fideli ai reconcilierii şi ai păcii care Dumnezeu vrea să domnească în orice inimă umană şi în orice comunitate.

Ştiu că Biserica din Myanmar face deja mult pentru a duce balsamul vindecător al milostivirii lui Dumnezeu altora, în special celor mai nevoiaşi. Există semne clare că, şi cu mijloace destul de limitate, multe comunităţi proclamă Evanghelia altor minorităţi tribale, fără a forţa sau a constrânge vreodată, ci invitând şi primind mereu. În mijlocul atâtor sărăcii şi dificultăţi, mulţi dintre voi oferă asistenţă şi solidaritate concretă săracilor şi celor suferinzi. Prin îngrijirile zilnice ale episcopilor, preoţilor, călugărilor şi cateheţilor voştri, şi îndeosebi prin munca lăudabilă a Catholic Karuna Myanmar şi a asistenţei generoase furnizată de Operele Misionare Pontificale, Biserica din această ţară ajută un mare număr de bărbaţi, femei şi copii, fără deosebiri de religie sau de provenienţă etnică. Pot mărturisi că Biserica este vie aici, că Cristos este viu şi este aici cu voi şi cu fraţii voştri şi surorile voastre din celelalte comunităţi creştine. Vă încurajez să continuaţi să împărtăşiţi cu alţii înţelepciunea inestimabilă pe care aţi primit-o, iubirea lui Dumnezeu care provine din inima lui Isus.

Isus vrea să dăruiască această înţelepciune din belşug. Desigur, El va răsplăti eforturile voastre de a semăna seminţe de vindecare şi reconciliere în familiile, comunităţile voastre şi în societatea mai vastă din această naţiune. Oare nu ne-a spus că înţelepciunea sa este irezistibilă (cf. Lc 21,15)? Mesajul său de iertare şi milostivire se foloseşte de o logică pe care nu toţi vor voi s-o înţeleagă şi care va întâmpina piedici. Totuşi iubirea sa, revelată pe cruce, este, în definitiv, de neoprit. Este ca un "GPS spiritual" care ne conduce în mod infailibil spre viaţa intimă a lui Dumnezeu şi spre inima aproapelui nostru.

Sfânta Fecioară Maria l-a urmat pe Fiul său şi pe muntele întunecat al Calvarului şi ne însoţeşte în fiecare pas al drumului nostru pământesc. Fie ca ea să ne dobândească mereu harul de a fi mesageri ai adevăratei înţelepciuni, profund milostivi faţă de cei nevoiaşi, cu bucuria care derivă din odihnirea în rănile lui Isus, care ne-a iubit până la sfârşit.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi! Să binecuvânteze Biserica din Myanmar! Să binecuvânteze această ţară cu pacea sa! Dumnezeu să binecuvânteze Myanmarul!

(Salut în limba birmană)

(La sfârşitul Liturghiei, papa a împărţit binecuvântarea în engleză)

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 15.