Papa Francisc: Audienţă acordată membrilor Sinodului Bisericii Caldee (5 octombrie 2017)

Preafericirea Voastră,

Iubiţi fraţi în episcopat,

Vă primesc cu bucurie în aceste zile în care sunteţi reuniţi în sinod, în timp ce vă pregătiţi să trataţi probleme de importanţă primară pentru Biserica caldee, între care migraţiile forţate ale creştinilor, reconstruirea satelor, întoarcerea evacuaţilor, dreptul particular al Bisericii, problema liturgică şi pastoraţia vocaţională. Îi mulţumesc Preafericirii Sale, patriarhul Luis Raphaël, pentru salutul pe care mi l-a adresat şi în numele vostru. Profit de ocazie pentru a saluta, prin intermediul vostru, pe credincioşii din iubita ţară irakiană, greu încercaţi, împărtăşind speranţa pentru ştirile recente care vorbesc despre o reluare a vieţii şi activităţii în regiuni şi oraşe supuse până acum la o asuprire dureroasă şi violentă. Fie ca milostivirea lui Dumnezeu să aline rănile războiului care rănesc inima comunităţilor voastre, pentru ca în sfârşit să se poată ridica din nou.

De fapt, dacă s-a încheiat o pagină tragică pentru unele regiuni din ţara voastră, trebuie semnalat că mai rămâne mult de făcut. Vă invit să vă străduiţi neobosit ca nişte constructori de unitate, înainte de toate între voi păstori ai Bisericii caldee cu păstorii celorlalte Biserici, şi în afară de asta favorizând dialogul şi colaborarea între toţi actorii vieţii publice, pentru a contribui la facilitarea întoarcerii evacuaţilor şi la vindecarea diviziunilor şi contrapoziţiilor dintre fraţi. Această angajare este mai necesar ca oricând în actualul context irakian, în faţa a noi incertitudini cu privire la viitor. Este nevoie de un proces de reconciliere naţională şi de un efort comun al tuturor componentelor societăţii, pentru a ajunge la soluţii împărtăşite pentru binele întregii ţări. Urarea mea este ca să nu dispară niciodată forţa sufletească, speranţa şi capacităţile de hărnicie care vă remarcă. Să rămână trainică intenţia voastră de a nu ceda descurajării în faţa dificultăţilor care încă rămân în pofida a ceea ce a fost făcut în opera reconstruirii mai ales în Câmpia Ninive.

Încă din antichitate, acel ţinut, evanghelizat conform tradiţiei de apostolul Toma, a apărut lumii ca ţinut de civilizaţie, ţinut de întâlnire şi de dialog. De aceea este de mare importanţă ca toţi creştinii, păstori şi credincioşi, întăriţi de aceste rădăcini, să fie uniţi în promovarea de raporturi respectuoase şi dialog interreligios între toate componentele ţării.

Aş vrea să vă încurajez şi cât priveşte noii aspiranţi la slujirea preoţească sau la viaţa călugărească: în faţa scăderii numărului de vocaţii de care suferă Biserica, trebuie să evităm să primim în seminarii persoane care nu sunt chemate de Domnul; trebuie examinată bine vocaţia tinerilor şi verificată autenticitatea ei. Altminteri, va fi o ipotecă pentru Biserică.

Preoţii şi seminariştii să poată simţi apropierea voastră, care este o adevărată binecuvântare! Pentru candidaţii la preoţie formarea să fie integrală, capabilă să includă diferitele aspecte ale vieţii răspunzând în manieră armonioasă la cele patru dimensiuni umană, spirituală, pastorală şi intelectuală; un parcurs care să continue în mod natural în formarea continuă a preoţilor formând cu ea o realitate unitară.

Vreau să vă invit pe voi şi, împreună cu voi, pe păstorii din Biserica latină, să regândiţi şi tema diasporei, ţinând cont de situaţiile concrete în care trebuie să trăiască comunităţile ecleziale, fie din punct de vedere numeric, fie din punct de vedere al libertăţii religioase.

Trebuie făcut tot posibilul pentru ca auspiciile Conciliului al II-lea din Vatican să aibă realizare, facilitând îngrijirea pastorală fie în teritoriile proprii fie acolo unde s-au stabilit de mult timp comunităţile orientale, promovând în acelaşi timp comuniunea şi fraternitatea cu comunităţile de rit latin pentru a da credincioşilor mărturie bună fără a prelungi diviziuni şi neînţelegeri. Dialogul ecumenic şi interreligios va trebui să pornească din nou mereu de la unitatea şi comuniunea noastră catolică. În asta vă va fi sprijin Congregaţia pentru Bisericile Orientale.

Preafericirea Voastră, iubiţi episcopi, vă invit în sfârşit să fiţi paterni cu preoţii, care sunt primii voştri colaboratori, şi să fiţi cu toţi milostivi precum Tatăl.

Fie ca acest Sinod al vostru in Urbe, sub privirea lui Cristos Bunul Păstor, să fie un moment rodnic de confruntare şi de reflecţie fraternă pentru binele iubitei Biserici caldee. Invoc asupra voastră belşugul binecuvântărilor Domnului şi ocrotirea Sfintei Fecioare Maria. Şi vă cer cu rugăminte să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.