Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Intervenția cardinalului Pietro Parolin, secretar de stat, la Dialogul promovat de COMECE: (Re)thinking Europe. O contribuție creștină la viitorul proiectului european

Eminențe, Excelențe,

Distinse autorități și stimați oaspeți,

Doamnelor și domnilor,

Vă adresez bun-venit și vă mulțumesc pentru că ați intervenit numeroși la acest Dialog despre Europa, organizat de Comisia Episcopatelor din Uniunea Europeană (COMECE) în colaborarea cu Secretariatul de Stat.

Salut în mod special pe cardinalul Reinhard Marx, președinte al COMECE. O mulțumire deosebită adresez domnului Frans Timmermans, prim vicepreședinte al Comisiei Europene, și domnului Mairead McGuiness, vicepreședinte al Parlamentului European pentru adeziunea lor care este deosebit de semnificativă. În respectivele locuri – Comisia și Parlamentul – ambii sunt de fapt interlocutorii privilegiați pentru episcopatele europene ai „dialogului deschis, transparent și obișnuit” pe care Uniunea Europeană îl menține cu Bisericile[1].

Încă de la începutul pontificatului său, papa Francisc a arătat mare atenție față de soarta Europei, percepându-i bogăția istorică și culturală, precum și potențialitățile și dificultățile într-o lume globalizată și în continuă și rapidă schimbare. În cursul acestor ani, putem spune că s-a născut un dialog constant între Sfântul Părinte și Europa, care a fost caracterizat de diferite etape, începând de la memorabilele vizite de la Strasbourg, la Parlamentul European și la Consiliul Europei, ajungând la audiența acordată conducătorilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană, la 24 martie 2017, și la întâlnirea care se va ține mâine după-amiază.

Rezultatul referendumului britanic de anul trecut și stimulentele dezagregatoare care străbat continentul l-au indus pe Sfântul Părinte să ia în considerare urgența de a favoriza o reflecție și mai amplă și atentă asupra întregii Europe și asupra direcției pe care ea – chiar dincolo de granițele Uniunii Europene – vrea să o întreprindă. Sfântul Scaun, care a privit încă de la început cu interes și respect proiectul de integrare europeană, a considerat oportun să se asocieze la inițiativa promovată de COMECE, luând parte la acest dialog între comunitățile ecleziale și membrii societății civile. El participă în spirit de slujire adusă Europei, pentru că nu este indiferent față de problematicile sale și față de destinul său și este mereu doritor să ofere propria contribuție pentru binele popoarelor din continent.

În partea a treia a exortației apostolice Evangelii gaudium, intitulată: Binele comun și pacea socială[2], papa Francisc enunță patru principii „care orientează în mod specific dezvoltarea conviețuirii sociale și construirea unui popor în care diferențele să se armonizeze în cadrul unui proiect comun”[3]. Ele se aplică bine la acest moment de dialog, care trebuie să tindă mai ales la identificarea întrebărilor fundamentale pe care Europa trebuie să și le pună pentru a înfrunta provocările din viitor.

În această perspectivă, adunarea noastră trebuie să țină cont că timpul este superior spațiului. Ne întâlnim astăzi mai degrabă pentru a da viață unui proces „decât [să] obținem rezultate imediate care să producă un rezultat politic ușor, rapid și efemer, dar care nu construiesc plinătatea umană”[4]. Suntem aici cu convingerea că unitatea prevalează asupra conflictului. Ne-au dat o demonstrație elocventă chiar părinții fondatori ai proiectului european, atunci când au înțeles că a pune în comun resursele și a lucra împreună era adevăratul remediu la apariția de noi conflicte sângeroase ca acelea care au sfâșiat prima jumătate a secolului al XX-lea. În conversațiile noastre nu vrem să uităm că realitatea este superioară ideii, pentru că „Ideea dezlipită de realitate dă naștere la idealisme și nominalisme ineficace, care cel mult clasifică și definesc, dar nu implică. Ceea ce implică este realitatea iluminată de raționament”[5]. De aceea este necesar să nu pierdem din vedere niciodată realitatea, care este făcută înainte de toate din chipurile concrete ale femeilor și ale bărbaților care locuiesc în continentul nostru, fiecare cu potențialitățile sale și suferințele sale, pentru că este prea evidentă neliniștea răspândită care se strecoară în timpul nostru în fața modelelor abstracte coborâte de sus. În sfârșit, nu uităm că totul este superior părții „și este mai mult decât simpla sumă a lor”[6]. Integrarea care s-a constituit treptat este ceva mai mare decât simpla însumare de limbi și de culturi. În acest sens, consider că este de importanță vitală a reține o afirmație centrală din gândirea papei despre Europa: „Părinții fondatori ne amintesc că Europa nu este un ansamblu de reguli de respectat, nu un breviar de protocoluri și proceduri de urmat. Ea este o viață, un mod de a-l concepe pe om pornind de la demnitatea sa transcendentă și inalienabilă”[7].

Am amintit aceste patru principii îndrăgite de papa Francisc, considerând util să ofer o indicație de metodă pentru munca din aceste zile. De fapt dialogul nostru ar pierde pregnanța dacă n-ar porni de la trăirea zilnică a persoanelor și dacă n-ar tinde să aibă o privire clarvăzătoare asupra viitorului, în măsură să indice mai mult un parcurs de perspectivă, decât să identifice soluții imediate la probleme contingente. Pe de altă parte tocmai aceasta este perspectiva celor trei dezbateri care vor urma după-amiază și care pornesc de la discursul pe care Sfântul Părinte l-a rostit cu ocazia conferirii Premiului Carol cel Mare. Cu acea ocazie, papa invita să acceptăm „provocarea de «a actualiza» ideea de Europă. O Europă capabilă să dea naștere unui nou umanism bazat pe trei capacități: capacitatea de a integra, capacitatea de a dialoga și capacitatea de a genera”[8].

În abordarea discuției poate fi oportun să se țină cont de câteva întrebări care reies în discursurile papei și care sintetizează preocupările sale în actualul context, pornind de la diferitele crize care străbat Europa: de la cea economică, ce a caracterizat ultimul deceniu, până la dramatica problemă migratoare; de la conflictele care sfâșie nu numai regiunea Mediteranei, ci care implică și părți ale continentului, la înaintarea populismelor și la întoarcerea naționalismelor; de la șomaj și de la suferințele în rândul tinerilor la problemele ambientale.

Punându-se în fața acestor provocări, Europa a dat „o impresie generală de oboseală și de îmbătrânire”[9]. „Așadar care este hermeneutica, cheia de interpretare cu care putem să citim dificultățile din prezent și să găsim răspunsuri pentru viitor?”[10]. Cum să recuperăm amintirea pentru a reda speranță viitorului?[11] Și care este „speranța pentru Europa de astăzi și de mâine?”[12]

În inima acestor întrebări este tema modului de a recupera ideea unei Europe care să readucă în centru persoana, cu fermentul său de fraternitate și voința sa de adevăr și de dreptate[13]. Acest lucru pune și o problemă generală despre demnitatea omului, pentru care papa Francisc propune alte întrebări. „Ce demnitate există atunci când lipsește posibilitatea de a exprima liber propria gândire sau de a mărturisi fără constrângere propria credință religioasă? Ce demnitate este posibilă fără un cadru juridic clar, care să limiteze dominarea forței și să facă să prevaleze legea asupra tiraniei puterii? Ce demnitate poate să aibă un bărbat sau o femeie făcuți obiect a tot soiul de discriminări? Ce demnitate va putea găsi o persoană care nu are hrana sau minimul esențial pentru a trăi și, mai rău, care nu are loc de muncă ce îl unge cu demnitate?”[14].

Deosebit de vii sunt în inima papei problema muncii și tema tinerilor și a perspectivelor pentru viitorul lor. „Cum să evităm să-i pierdem pe tinerii noștri care ajung să plece în altă parte în căutarea de idealuri și simț de apartenență pentru că […] nu știm să le oferim oportunități și valori?”[15]. La rândul său această întrebare deschide spre alte întrebări fundamentale pe care papa Francisc le pune în mod foarte direct: „Ce cultură propune astăzi Europa?”[16]. Unde este acea tensiune ideală care a însuflețit și a făcut mare istoria sa? Unde este spiritul său întreprinzător curios și setea de adevăr, pe care le-a comunicat lumii cu pasiune?[17]

Nu mă voi lungi mai mult asupra acestor întrebări, pentru că dl. Pat Cox va defini propriu-zis tema dialogului nostru la sfârșitul acestei ceremonii de deschidere. Doream totuși să propun niște stimulente pentru o discuție pe care o doresc vie și profundă în același timp. De altfel, fiecare din această aulă este chemat să facă partea sa, după responsabilitățile care-i aparțin, pentru a edifica binele comun și a favoriza pacea și înțelegerea. Proiectul european este fără îndoială o lucrare umană. Și ca atare are limitele sale și este perfectibil. Tocmai pentru aceasta merită atenția și considerația noastră. Fiind creștini, dorim să dăm contribuția noastră, însuflețiți și susținuți de credință: stimulați de dorința de a căuta cetatea lui Dumnezeu, nu vrem să uităm importanța de a construi și a consolida comunitatea oamenilor[18].

Mulțumesc.

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu

Note:

[1] Cf. Art. 17 din Tratatul despre Funcționarea Uniunii Europene.

[2] Francisc, Exortația apostolică Evangelii gaudium, 217-237.

[3] Ibid., 221.

[4] Ibid., 224.

[5] Ibid., 232.

[6] Ibid., 235.

[7] Francisc, Discurs adresat șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană, 24 martie 2017.

[8] Francisc, Discurs cu ocazia conferirii Premiului Carol cel Mare, 6 mai 2016.

[9] Francisc, Discurs la Parlamentul European, 25 noiembrie 2014.

[10] Discurs adresat șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană, cit.

[11] Cf. Ibid.

[12] Ibid.

[13] Cf. Ibid. și A. De Gasperi, La nostra patria Europa. Discorso alla Conferenza Parlamentare Europea, 21 aprilie 1954.

[14] Discurs la Parlamentul European, cit.

[15] Discurs cu ocazia conferirii Premiului Carol cel Mare, cit.

[16] Discurs adresat șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană, cit.

[17] Cf. Francisc, Discurs la Consiliul Europei, Strasbourg, 25 noiembrie 2014.

[18] Cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium et spes, nr. 42.
 


lecturi: 17.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat