Papa Francisc: "Creştinii care luptă pentru putere nu sfinţesc numele lui Dumnezeu"

De Iacopo Scaramuzzi

"Spunem că suntem creştini, spunem că avem un tată, dar trăim ca, nu spun ca animalele, ci ca persoane care nu cred nici în Dumnezeu nici în om, fără credinţă, şi trăim făcând şi răul, trăim nu în iubire ci în ură, în competiţie, în războaie. Este sfinţit în tinerele răpite de Boko Haram? Este sfinţit în creştinii care luptă între ei pentru putere? Este sfinţit în viaţa celor care plătesc un asasin pentru a se descotorosi de un duşman? Este sfinţit în viaţa celor care nu se îngrijesc de copiii lor? Nu, acolo nu este sfinţit numele lui Dumnezeu". Aşa spune papa Francisc în conversaţia cu părintele Marco Pozza, teolog şi capelan al închisorii din Padova, transmisă în programul "Tatăl Nostru" pe canalul Tv2000 din 25 octombrie în fiecare miercuri la ora 21.00.

Avanpremiera a fost prezentată în după-amiază zilei de 19 octombrie 2017, în Filmoteca Vaticană, în prezenţa prefectului Secretariatului pentru Comunicare de la Sfântul Scaun, monseniorul Dario Edoardo Viganò, a directorului Tv2000, Paolo Ruffini, şi a părintelui Marco Pozza şi a regizorului Andrea Salvatore. Din întâlnire, din cuvintele şi din răspunsurile papei date părintelui Marco s-a născut şi cartea "Padre nostro" a papei Francisc de la editura Rizzoli şi Libreria Editrice Vaticana, care va apare în Italia la 23 noiembrie.

"Este nevoie de curaj - afirmă papa care comentează punct cu punct pasajele din rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Isus - pentru a ne ruga Tatăl Nostru. Este nevoie de curaj. Spun: încercaţi să spuneţi «tăticule» şi să credeţi cu adevărat că Dumnezeu este Tatăl care mă însoţeşte, mă iartă, îmi dă pâinea, este atent la tot ceea ce eu cer, mă îmbracă mai bine decât sunt florile câmpului. A crede este şi un mare risc: şi dacă n-ar fi adevărat? A îndrăzni, a îndrăzni, dar toţi împreună. Pentru aceasta a ne ruga împreună este atât de frumos: pentru că ne ajutăm unul pe altul să îndrăznim". "Când eram copii, acasă, atunci când pâinea cădea pe jos - continuă papa - ne învăţau s-o luăm imediat şi s-o sărutăm: niciodată nu se arunca pâinea. Pâinea este simbol al acestei unităţi a umanităţii, este simbol al iubirii lui Dumnezeu faţă de tine, Dumnezeul care îşi dă de mâncare. Atunci când era de prisos, ce făceau (şi fac) bunicele, mamele? O clăteau cu lapte şi făceau un tort, orice: dar pâinea nu se aruncă".

"Odată - povesteşte Jorge Mario Bergoglio - a venit la Buenos Aires imaginea Sfintei Fecioare Maria de la Fátima şi era o Liturghie pentru bolnavi, pe un mare stadion plin cu oameni. Eu eram deja episcop, am mers să spovedesc şi am spovedit înainte de Liturghie şi în timpul Liturghiei. La sfârşit aproape că nu mai erau oameni şi eu m-am ridicat pentru a pleca, deoarece mă aştepta administrarea mirului în altă parte. Însă a venit o doamnă micuţă, simplă, îmbrăcată în negru ca ţărăncile din sudul Italiei când sunt în doliu, însă ochii săi splendizi îi luminau faţa. «Dumneavoastră vreţi să vă spovediţi», i-am spus eu, «dar nu aveţi păcate». Doamna era portugheză şi mi-a răspuns: «Toţi avem păcate...». «Fiţi atentă, deci: poate că Dumnezeu nu iartă». «Dumnezeu iartă tot», a susţinut ea cu siguranţă. «Şi de unde ştiţi dumneavoastră?». «Dacă Dumnezeu n-ar iertat tot - a fost răspunsul ei - lumea n-ar exista». Aş fi voit să spun: «Dar dumneavoastră aţi studiat la Gregoriana!». Este înţelepciunea celor simpli, care ştiu că au un tată care îi aşteaptă mereu".

Programul este structurat în nouă episoade, în fiecare miercuri, în cursul cărora părintele Marco întâlneşte şi cunoscute personaje laice din lumea culturii şi a spectacolului: Silvia Avallone, Erri De Luca, Maria Grazia Cucinotta, Simone Moro şi Tamara Lunger, Carlo Petrini, Flavio Insinna, Umberto Galimberti, Pif. Primele opt episoade sunt introduse de cuvintele papei urmate de conversaţia părintelui Marco cu un oaspete, în timp ce ultimul episod, intitulat "Amen" este transmis la 20 decembrie, este transmis colocviul integral al lui Francisc cu capelanul închisorii din Padova.

"Ceea ce ne cerea papa, că este mai bună convergenţa decât concurenţa, aici s-a realizat", a comentat Viganò, subliniind că programul s-a născut din colaborarea dintre Secretariatul pentru Comunicare de la Sfântul Scaun şi Tv2000, iar cartea dintr-o colaborare dintre Rizzoli şi LEV. Prefectul dicasterului din Vatican care duce înainte reforma mass-media vaticane a citit după aceea pasajul conclusiv al prefeţei pe care însuşi papa Francisc l-a scris pentru volum: "Această carte conţine dialogul meu cu părintele Marco Pozza despre Tatăl Nostru. Isus nu ne-a încredinţat această rugăciune pentru ca să fie pur şi simplu o formulă cu care să ne adresăm lui Dumnezeu: cu ea ne invită să ne adresăm Tatălui pentru a ne descoperi şi a trăi ca adevăraţi fii ai săi şi ca fraţi între noi. Isus ne arată ce înseamnă a fi iubiţi de Tatăl şi ne revelează că Tatăl doreşte să reverse asupra noastră aceeaşi iubire pe care o are faţă de Fiul din veşnicie. Aşadar, sper ca fiecare dintre noi, în timp ce spune «Tatăl Nostru», să se descopere tot mai mult iubit, iertat, udat de roua Duhului Sfânt şi astfel să fie capabil să iubească şi să ierte la rândul său pe orice alt frate, pe orice altă soră. Astfel vom avea o ideea despre ce anume este paradisul".

Noul responsabil editorial al LEV, fratele Giulio Cesareo, a subliniat la rândul său că la recentul salon de carte din Frankfurt s-au stabilit deja traducerile volumului în engleză, franceză, croată şi spaniolă. "Când am vorbit despre asta pentru prima dată - a subliniat directorul Tv2000, Paolo Ruffini - eram fascinaţi de idee şi înspăimântaţi. A face un program despre Tatăl Nostru, despre rugăciunea cu care Isus le-a răspuns discipolilor care-i cereau «învaţă-ne să ne rugăm». A încerca să restituim acelor cuvinte, pe care le cunoaştem toţi, valoarea lor originală. A încerca prin televiziune (care consumă tot aşa de rapid) să reflectăm despre această rugăciune şi a-i redescoperi frumuseţea ascunsă, profunzimea, actualitatea".

Părintele Marco Pozza a povestit cum s-a născut interviul luat papei: "Eram în închisoare la Padova şi înainte de a celebra Liturghia eram îngândurat. Unul dintre deţinuţi a observat asta şi m-a întrebat: «Ce s-a întâmplat?». Eu i-am povestit proiectul pe care-l realizam, pe atunci fără ca să fie prevăzut interviul luat papei, şi el mi-a spus: «După părerea mea dacă ştie despre asta papa Francisc, intră şi el în program». Nu prea l-am luat în serios, după aceea i-am scris papei. Şi după câteva zile ne-a telefonat, spunând că îi plăcea ideea. Am mers la el cu întrebările deţinuţilor şi cu întrebările mele. Şi am vorbit cu un profet. Am avut percepţia că vorbesc cu o persoană care îl întâlneşte pe Cristos în fiecare zi. La sfârşit am făcut o greşeală: când l-am salutat, l-am îmbrăţişat şi mi-a venit să-l numesc "tăticul" Francisc. De altfel, tatăl meu se numeşte Francisc. Iată, ce anume mi-a dat să lucrez la acest program: am reuşit să-l numesc pe Dumnezeu «tăticule»".

Pentru preot, "a lucra la programul de la Tv2000 «Tatăl Nostru» a fost aproape o provocare: recitasem această rugăciune aşa de multe ori în viaţa mea încât aproape că mă obişnuisem". Sper, a concluzionat el, "în acest mic spaţiu, să fi contribuit de a face zilnice, la îndemâna buzelor, aceste cuvinte festive".

(După Vatican Insider, 19 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.