Vizita pastorală a Sfântului Părinte Francisc la Cesena în al treilea centenar al naşterii papei Pius al VI-lea şi la Bologna pentru încheierea Congresului Euharistic Diecezan

(1 octombrie 2017)

Prânz de solidaritate cu săracii, refugiaţii, deţinuţii

Bazilica "Sfântul Petroniu" (Bologna)

Duminică, 1 octombrie 2017

Iubiţi fraţi şi surori,

Ce bucurie să vă văd aşa de mulţi în această casă! Este chiar precum casa Mamei noastre, casa milostivirii, Biserica ce-i primeşte pe toţi, în special pe cei care au nevoie de un loc.

Sunteţi în centrul acestei case. Biserica vă vrea în centru. Nu pregăteşte un loc oarecare sau diferit: în centru şi împreună. Biserica este a tuturor, îndeosebi a celor săraci. Suntem cu toţii invitaţi, numai prin har. Este un mister de iubire gratuită a lui Dumnezeu care ne vrea ai săi, aici, nu prin merit, ci prin iubirea sa.

În această casă în mod normal se celebrează misterul Euharistiei, masa pe care este depusă pâinea şi vinul care devin Trupul şi Sângele lui Isus, frânt şi vărsat pentru multitudinea de oameni pe care El îi iubeşte. Ce stranie este matematica lui Dumnezeu: se înmulţeşte numai dacă se împarte! Să pregătim mereu o masă de iubire pentru cel care are nevoie.

Caritatea nu este niciodată în sens unic, este întotdeauna circulară şi toţi dăruiesc şi primesc ceva. Toţi primim şi toţi ştim şi putem să dăruim mult. Isus nu respinge pe nimeni, nu dispreţuieşte. Lui îi este sete şi ne cere să-i dăm să bea pentru că merge cu noi şi suferă cu noi. Şi chiar noi avem acea găleată, eventual un pic uzată, care poate să-i dea apă, care este inima noastră! Viaţa noastră este mereu preţioasă şi toţi avem ceva de dat altora.

La sfârşit vi se va da hrana cea mai preţioasă, Evanghelia, Cuvântul acelui Dumnezeu pe care toţi îl purtăm în inimă, care pentru noi creştinii are faţa bună a lui Isus. Este pentru voi! Este adresată chiar celui care are nevoie! Luaţi-o toţi şi purtaţi-o ca semn, sigiliu personal de prietenie a lui Dumnezeu care se face pelerin şi fără loc pentru a-l pregăti tuturor.

Toţi suntem călători, cerşetori de iubire şi de speranţă, şi avem nevoie de acest Dumnezeu care se face apropiat şi se revelează în frângerea pâinii.

Această pâine de iubire pe care astăzi o împărtăşim purtaţi-o şi voi altora. Dăruiţi tuturor simpatie şi prietenie. Este angajarea pe care o putem avea cu toţii. Este o mare nevoie de asta. Voi aveţi o sensibilitate deosebită în a percepe dimensiunea umană pentru că ştiţi ce este fragilitatea, nevoia de a întinde mâinile, de a se lăsa ajutat punând deoparte orgoliul.

"Tatăl nostru" pe care-l vom recita la sfârşit este cu adevărat rugăciunea săracilor. De fapt, cererea de pâine exprimă încredinţarea în mâinile lui Dumnezeu pentru necesităţile primare ale vieţii noastre. Ceea ce Isus ne-a învăţat cu această rugăciune exprimă şi cuprinde glasul celui care suferă datorită precarităţii existenţei şi datorită lipsei de cele necesare. Discipolilor care îi cereau lui Isus să-i înveţe să se roage El a răspuns cu cuvintele săracilor care se adresează unicului Tată în care toţi se recunosc ca fraţi. "Tatăl nostru" este o rugăciune care se exprimă la plural: pâinea care se cere este "a noastră", şi asta comportă împărtăşire, participare şi responsabilitate comună. În această rugăciune toţi recunoaştem exigenţa de a depăşi orice formă de egoism pentru a avea acces la bucuria primirii reciproce.

Astăzi putem să împărtăşim pâinea noastră cea de toate zilele. Şi toţi vrem să-i mulţumim lui Dumnezeu.

[Tatăl nostru]

Să ne binecuvânteze Domnul, pe noi toţi, să binecuvânteze mâncarea, să-i binecuvânteze pe cei care au pregătit-o şi să ne ajute să mergem înainte pe drumul vieţii. Şi poftă bună!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.