Martir al mafiei

La aniversarea părintelui Puglisi

De Gualtiero Bassetti

În urmă cu optzeci de ani, la 15 septembrie 1937, în cartierul Brancaccio din Palermo, se năştea Giuseppe Puglisi. Cincizeci şi şase de ani mai târziu, în 1993, chiar în aniversarea zilei sale de naştere, părintele Puglisi - preot în acelaşi cartier în care s-a născut - era ucis de mafie cu un cartuş în ceafă. O execuţie rece făcută din ură faţă de credinţă. De fapt, părintele Pino, aşa cum a admis unul dintre killeri, devenise un "spin în coasta" sistemului interlop pentru că "predica, predica, îi lua pe copii şi îi scotea de pe stradă". O "vină fericită" care în 2013 l-a făcut să devină fericit şi prim martir al Bisericii ucis de mafie.

Trebuie să fim clari cu privire la un punct. Mafia nu este o criminalitate obişnuită, ci o organizaţie feroce şi, în acelaşi timp, o formă de ateism care se colorează cu nuanţe neopăgâne şi cu citate creştine sacrilege. Mafia este în mod incontestabil izvor de moarte. Moarte a societăţii, moarte a teritoriului, moarte a sufletului persoanelor.

Cuvintele care au fost rostite de pontifi despre mafie sunt foarte clare şi nu au nevoie de interpretări teologice erudite. Mai degrabă trebuie învăţate pe de rost. De la strigătul imperios şi solemn al lui Ioan Paul al II-lea la 9 mai 1993 la Agrigento - când, fără text, s-a adresat mafioţilor "Convertiţi-vă! Odată va veni judecata lui Dumnezeu!" - la cuvintele foarte clare ale lui Francisc care la Sibari, la 21 iunie 2014, a spus nu numai că lumea interlopă "este adorare a răului şi dispreţuire a binelui comun" dar că, mai ales, acei oameni care "trăiesc din afaceri necurate şi din violenţă" nu sunt în comuniune cu Dumnezeu, deci "sunt excomunicaţi".

Însă ar fi reductiv, aşa cum a scris părintele Bartolomeo Sorge, să-l definim pe părintele Puglisi numai ca un "preot antimafia", pentru că el a fost mult mai mult. Înainte de toate, un preot. Un preot palermitan care s-a făcut vestitor al Evangheliei cu simplitate şi curăţie a inimii. Deşi nu era un călugăr, toţi îl numeau "părinte". Şi părinte a fost cu adevărat pentru foarte multe persoane: pentru seminarişti, pentru enoriaşi, pentru săraci, pentru tinerii săi. Tinerii erau comoara sa. O comoară de păzit şi mai ales de ferit de înşelătoriile convingătoare şi de scurtăturile promise de interlopi. Într-un ţinut de mizerie şi şomaj, Puglisi a intuit că era fundamental să se dea demnitate săracilor pornind de la educaţie.

Motoul părintelui Pino era "Da, dar încotro?". Cu acea întrebare părintele Puglisi indica o direcţie sigură: spre Dumnezeu şi spre săraci. Tinerilor săi le cerea: "Douăzeci, şaizeci, o sută de ani, viaţa; la ce foloseşte dacă greşim direcţia?". Şi concludea: "Ceea ce contează este a-l întâlni pe Cristos, a trăi ca El, a vesti iubirea sa care mântuieşte".

Puglisi a fost un preot care "locuia în teritoriu". Locuia în periferii, trăia în frontiere. În acele frontiere părintele Pino trăia zilnic. Locuia în frontieră fără frică. Pentru că frica duce la moarte, curajul duce la viaţă. Părintele Puglisi a fost un preot care provoca frică mafiei pentru că predica iubirea în teritoriile dominate de lumea interlopă şi demasca oroarea, minciuna şi blasfemia care se ascundea în spatele codului de onoare mafiot.

În afară de asta, părintele Pino a fost un martir. Într-o intervenţie la Trento în 1991 avea să spună: "Dacă vrem să fim discipoli ai lui Isus, trebuie să devenim martori ai învierii". Şi a adăugat: "De la mărturie la martiriu pasul este scurt, ba chiar tocmai acesta dă valoare mărturiei". Cuvinte profetice care sintetizează la perfecţie viaţa sa.

În sfârşit, părintele Puglisi a fost un fiu al Bisericii care vorbeşte şi care nu stă în tăcere, care nu se înclină în faţa caselor mafioţilor, ci care se îngenunchează în faţa lui Isus Cristos răstignit, fiu al unei Biserici care declară public: cu mafia nu se convieţuieşte. Da, mafia l-a ucis, dar a pierdut. În schimb părintele Pino a învins şi viaţa sa este un exemplu pentru toţi.

(După L'Osservatore Romano, 15 septembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.