Papa despre Amoris laetitia: comentarii respectabile, dar greşite

De Iacopo Scaramuzzi

"Profit de această întrebare pentru a spune un lucru care cred că trebuie spus pentru dreptate, precum şi pentru caritate...". Papa Francisc a înfruntat criticile aduse exortaţiei sale apostolice despre familie, Amoris laetitia, în cursul unui colocviu rezervat care a avut loc în cursul recentei sale călătorii în Columbia (6-11 septembrie 2017) şi publicat în următorul număr al revistei La Civiltà Cattolica. Francisc, ca în orice călătorie internaţională, i-a întâlnit pe iezuiţii locali şi, la încheierea unui răspuns la o întrebare despre ce aşteaptă el de la reflecţia filozofică, Jorge Mario Bergoglio, se citeşte în textul colocviului publicat integral online de bilunarul iezuiţilor, a vorbit despre Amoris laetitia, un document care printre altele a provocat acele dubia a patru cardinali, deveniţi doi între timp datorită morţii altor doi, îndeosebi despre tema împărtăşaniei date divorţaţilor recăsătoriţi.

"Aud multe comentarii - respectabile, pentru că sunt spuse de fii ai lui Dumnezeu, dar greşite - despre exortaţia apostolică post-sinodală. Pentru a înţelege Amoris laetitia trebuie citită de la un capăt la altul. Începând de la primul capitol, pentru a continua cu al doilea şi aşa mai departe, şi trebuie reflectată. Şi trebuie citit ce anume s-a spus în Sinod. Un al doilea lucru: unii susţin că sub Amoris laetitia nu există o morală catolică sau, măcar, nu este o morală sigură. Despre asta vreau să afirm cu claritate că morala din Amoris laetitia este tomistă, aceea a marelui Toma. Puteţi să vorbiţi despre asta cu un mare teolog, printre cei mai buni de astăzi şi printre cei mai maturi, cardinalul Schönborn. Asta vreau s-o spun pentru ca să ajutaţi persoanele care cred că morala este pur cazuistică. Ajutaţi-le să-şi dea seama că marele Toma are o bogăţie foarte mare, capabilă şi astăzi să ne inspire. Dar în genunchi, mereu în genunchi...".

Teologia şi filozofia, tocmai spusese papa, nu trebuie să fie "o reflecţie de laborator. Am văzut ce daună a ajuns să facă marea şi strălucitoarea scolastică a lui Toma când a decăzut, a decăzut, a decăzut: a devenit o scolastică de manual, fără viaţă, simplă idee, şi s-a tradus într-o propunere pastorală cazuistică".

Pentru papa Francisc, "Benedict al XVI-lea vorbea despre adevăr ca întâlnire, adică nu o clasificare, ci un drum. Mereu în dialog cu realitatea, pentru că nu se poate face filozofie cu tabla logaritmică, ce este de acum demodată. Şi acelaşi lucru este valabil şi pentru teologie, dar asta nu înseamnă «a altera» teologia, dimpotrivă. Teologia lui Isus era cel mai real lucru dintre toate, pornea de la realitate şi se înălţa până la Tatăl. Pornea de la o semincioară, de la o parabolă, de la un fapt şi le explica".

Francisc, se citeşte în La Civiltà Cattolica, a fost primit de un cântec şi de aplauze. Apoi s-a aşezat şi a mulţumit pentru întâlnire. Răzând a spus, referindu-se la Societatea lui Isus: "Îmi place să întâlnesc «secta»", provocând râsete generale. "Vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi în Columbia", şi a continuat: "Ieri am fost foarte bucuros să-l întâlnesc la Medellín pe Álvaro Restrepo, care a fost provincial în Argentina. El în Argentina venea în arhiepiscopie ca să vorbească... Este un mare om, foarte bun, foarte bun. Bine, sunt la dispoziţia voastră. Nu vreau să vă fac un discurs, deci, dacă aveţi vreo întrebare sau ceva ce doriţi să ştiţi, spuneţi-mi acum, pentru că e mai bine: voi mă zgândăriţi şi mă inspiraţi".

Cineva cere imediat binecuvântarea, dar papa răspunde: "La sfârşit, când voi da binecuvântarea finală, vă voi binecuvânta pe toţi". După aceea papa a răspuns la câteva întrebări despre "poporul lui Dumnezeu", despre tineri şi despre suferinţa poporului afro-columbian. Şi, în sfârşit, despre "ce aşteaptă de la reflecţia filozofică şi teologică într-o ţară ca a noastră şi în Biserică în general".

(După Vatican Insider, 28 septembrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.