Discursul Sfântului Părinte Francisc adresat participanţilor la Capitulul General al Ordinului Cistercienilor cu Regulă Strictă (23 septembrie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă primesc cu bucurie cu ocazia Capitulului vostru General. Mulţumesc fiecăruia dintre voi pentru această vizită, începând de la abatele general care s-a făcut interpretul tuturor, ilustrând şi scopul şi obiectivele adunării voastre. Prin intermediul vostru doresc să trimit un salut cordial confraţilor şi surorilor din mănăstirile voastre răspândite în diferite ţări. Merg cu inima şi cu mintea la schiturile voastre silenţioase, din care se înalţă neîncetat rugăciunea pentru Biserică şi pentru lume. Şi îi mulţumesc Domnului pentru prezenţa de neînlocuit a comunităţilor monastice, care reprezintă o bogăţie spirituală şi o chemare constantă de a căuta înainte de toate "cele de sus", pentru a trăi în măsură justă realităţile pământeşti.

În aceste zile de reflecţie şi de schimb de experienţe, voi sunteţi chemaţi să găsiţi obiective şi parcursuri pentru a trăi cu autenticitate tot mai mare vocaţia voastră şi consacrarea voastră, ţinând cont de exigenţele momentului prezent, aşa încât să fiţi martori ai rugăciunii asidue, ai sobrietăţii, ai unităţii în caritate.

Viaţa voastră contemplativă este caracterizată de rugăciunea asiduă, expresie a iubirii voastre faţă de Dumnezeu şi reflexie a unui iubiri care cuprinde întreaga omenire. Urmând exemplul sfântului Benedict, voi nu puneţi nimic înaintea lui opus Dei: vă îndemn să daţi mare importanţă meditării Cuvântului lui Dumnezeu, în special lui lectio divina, care este izvor de rugăciune şi şcoală de contemplaţie. A fi contemplativi cere un drum fidel şi perseverent, pentru a deveni bărbaţi şi femei ai rugăciunii, tot mai pătrunşi de iubire faţă de Domnul şi transformaţi în prieteni ai săi. Este vorba de a nu fi nişte "profesionişti" - în sens negativ - ci nişte îndrăgostiţi ai rugăciunii, luând în considerare fidelitatea exterioară faţă de practicile şi faţă de normele care o reglementează şi îi ritmează momentele nu ca scop, ci ca mijloc pentru a înainta în raportul personal cu Dumnezeu. Astfel voi deveniţi maeştri şi martori care îi oferă Lui jertfa laudei şi mijlocesc pentru necesităţile şi mântuirea poporului. Şi în acelaşi timp, mănăstirile voastre continuă să fie spaţii privilegiate unde se găseşte o pace adevărată şi o fericire genuină pe care numai Dumnezeu, refugiul nostru sigur, le poate dărui.

Încă de la începuturi, cistercienii cu regulă strictă s-au caracterizat printr-o mare sobrietate a vieţii, convinşi că ea era un ajutor valoros pentru a se concentra asupra esenţialului şi a ajunge mai uşor la bucuria întâlnirii nupţiale cu Cristos. Acest element de simplitate spirituală şi existenţială păstrează toată valoarea sa de mărturie în contextul cultural actual, care prea des induce la dorinţa după bunuri efemere şi după paradisuri artificiale iluzorii.

Acest stil de viaţă favorizează şi relaţiile voastre interne şi externe. Voi nu trăiţi ca eremiţi în comunitate, ci precum cenobiţii într-un deşert special. Dumnezeu se manifestă în singurătatea voastră personală, precum şi în solidaritatea care vă uneşte cu membrii comunităţii. Sunteţi singuri şi separaţi de lume pentru a intra pe cărarea intimităţii divine; în acelaşi timp, sunteţi chemaţi să faceţi cunoscută şi să împărtăşiţi această experienţă spirituală cu alţi fraţi şi surori, într-un echilibru constant între contemplaţia personală, unirea la liturgia Bisericii şi primirea celor care caută momente de tăcere pentru a fi introduşi în experienţa trăirii cu Dumnezeu. Ordinul vostru, ca orice institut călugăresc, este un dar oferit de Dumnezeu Bisericii; de aceea, este necesar ca să trăiască bine inserat în dimensiunea comunională a Bisericii însăşi. Vă încurajez să fiţi mărturie calificată a căutării lui Dumnezeu, şcoală de rugăciune şi şcoală de caritate pentru toţi.

"Carta de caritate", document care fixează modalităţile vocaţiei voastre autentificate corespunzător de Biserică, stabileşte trăsăturile esenţiale ale Capitulului General, chemat să fie semn de unitate în caritate pentru întregul institut. Această unitate în caritate este paradigma oricărei familii călugăreşti chemate să-l urmeze pe Cristos mai de aproape în dimensiunea vieţii comunitare şi se exprimă înainte de toate în fiecare comunitate monastică a voastră într-un climat de adevărată şi cordială fraternitate, conform cuvintelor Psalmului: "Cât de frumos şi cât de dulce este ca fraţii să trăiască împreună" (133,1). În această privinţă, sună mereu actuală invitaţia sfântului Benedict: "Nimeni să nu fie tulburat sau întristat în casa lui Dumnezeu".

Unitatea în caritate se exprimă şi în fidelitatea faţă de patrimoniul spiritual, adică faţă de identitatea Ordinului vostru. În această privinţă, Capitulul General este ocazie propice pentru a reînnoi, într-un climat de dialog şi de ascultare reciprocă, comuniunea de intenţii în căutarea voinţei lui Dumnezeu. Vă îndemn să vă întrebaţi cu seninătate şi adevăr despre calitatea mărturiei voastre de viaţă, despre fidelitatea dinamică faţă de carismă, despre modul în care ea este trăită de comunităţile voastre monastice, precum şi de fiecare călugăr şi călugăriţă. Tutelarea carismei este, de fapt, una dintre principalele responsabilităţi ale Capitulului General şi este o experienţă vitală a prezentului care se situează între amintirea recunoscătoare a trecutului şi perspectivele pentru un viitor de speranţă.

Ordinul vostru, în evenimentele sale istorice, a avut timpuri de har şi momente de dificultate; totuşi a perseverat mereu în fidelitatea faţă de urmarea lui Cristos, având ca obiectiv gloria lui Dumnezeu şi binele oamenilor. Pe urma acestei tradiţii spirituale a voastre, voi puteţi citi starea actuală a Ordinului în momentele sale de lumini şi de umbre şi, în noutatea Duhului, să găsiţi cu curaj noi posibilităţi şi ocazii pentru a mărturisi carisma voastră în ziua de azi a Bisericii şi a societăţii.

Doresc ca această mărturie să fie făcută şi mai elocventă de o coordonare tot mai organică între diferitele ramuri ale Ordinului.

Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu şi a Bisericii, model al oricărei vieţi consacrate, cu mijlocirea sa maternă să însoţească lucrările voastre capitulare şi drumul Ordinului. Cu aceste urări, în timp ce vă cer să vă rugaţi pentru mine, vă împart Binecuvântarea Apostolică pe care o extind la toţi călugării şi călugăriţele din comunităţile voastre. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.