"Răpiţi" de Lourdes

Unde ordinea obişnuită a societăţii este răsturnată

De Bruno Forte

Că experienţa de la Lourdes fascinează şi vorbeşte vieţii o demonstrează printre atâtea mărturia lui Franz Werfel, scriitor cunoscut pentru multele sale lucrări, între care Cele patruzeci de zile ale lui Mussa Dagh, unde relatează în mod realistă şi emoţionant unul dintre episoadele cele mai semnificative din genocidul armean.

Născut la Praga în 1890, fiu al unui comerciant evreu, Werfel a fost prieten printre alţii al lui Franz Kafka şi Max Brod, devenind la Viena, unde s-a transferat, unul dintre protagoniştii cei mai afirmaţi din viaţa literară din Europa centrală, glas al unei lumi de cultură rafinată, eliminată de venirea barbariei naziste. Ca mulţi exponenţi de origine ebraică, şi Werfel a fost constrâns să fugă: refugiat în sudul Franţei, a căutat azil la Lourdes, într-o situaţie dramatică în care mulţi, în special evrei din diferite naţiuni europene, luptau pentru a supravieţui.

În cartea scrisă în 1941, intitulată Cântarea lui Bernadette, a voit să relateze istoria lui Bernadette Soubirous şi a apariţiilor de la Lourdes (reeditată de Gallucci în 2011, în unica traducere autorizată, cea a lui Remo Costanzi: prima ediţie italiană este din 1946), motivând astfel alegerea sa: "Providenţa m-a condus la Lourdes, despre a cărei istorie minunată până acum nu aveam nici măcar cea mai superficială noţiune. Am rămas ascunşi mai multe săptămâni în oraşul din Pirinei. A fost o perioadă de nelinişti, dar a fost şi o perioadă foarte semnificativă pentru mine, deoarece mi-a fost dat să cunosc minunata istorie a tinerei Bernadette Soubirous şi faptele vindecărilor de la Lourdes.

Într-o zi, tulburat cum eram, am făcut o promisiune. Dacă voi ieşi din acea situaţie disperantă şi voi ajunge pe coasta americană, înainte de orice altă muncă voi când cântecul lui Bernadette aşa cum voi putea mai bine. Această carte este împlinirea unei promisiuni. O cântare epică în timpul nostru nu poate decât să ia forma unui roman. «Bernadette» este un roman, dar nu este o operă de fantezie... Toate evenimentele însemnate care formează conţinutul cărţii s-au petrecut în realitate... Adevărul lor este atestat de prieteni, duşmani şi observatori pasionaţi... Am îndrăznit să când cântarea lui Bernadette, eu care nu sunt catolic, ci evreu... pentru că, încă din ziua în care am scris primele mele versuri, mi-am jurat mie însumi că voi da cinste mereu şi pretutindeni, prin scrierile mele, secretului divin şi sfinţeniei umane: cu toate că epoca noastră, cu batjocură, ferocitate şi indiferenţă, renegă aceste valori supreme ale vieţii noastre".

Mărturia lui Franz Werfel este confirmată încontinuu de milioanele de pelerini care merg la Grota Massabielle: încă o dată am putut constata acest lucru, conducând acolo un pelerinaj de circa o sută de tineri din dieceza încredinţată mie. Ca Werfel ei au fost "răpiţi" de Lourdes: de ce? Aş vrea să răspund la această întrebare amintind trei aspecte care i-au impresionat în mod deosebit pe tineri.

Primul este experienţa extraordinară de rugăciune, personală şi comunitară, care la Lourdes se poate trăi: îngrijirea şi frumuseţea liturgiei şi a cântărilor, sugestia procesiunii euharistice de după-amiază şi a acelei "aux flambeaux" de seară, numărul de persoane care provenind din toată lumea sunt unite în acea rugăciune şi în tăcerea rugătoare în faţa Grotei, vorbesc inimii tinerilor cu o intensitate emoţionantă. Şi tinerii care nu provin din drumuri speciale de credinţă se simt atraşi de bucuria şi de frumuseţea de a se lăsa iubiţi de Dumnezeu, ca Fecioara Maria, care vorbeşte în fiecare aspect al experienţei de la Lourdes ducând inimile la Cristos şi la adorarea lui Dumnezeu cel de trei ori sfânt.

Împreună cu rugăciunea, este întâlnirea cu bolnavii care-i loveşte pe tineri şi literalmente îi transformă: la Lourdes ordinea obişnuită din societăţile noastre este răsturnată. Pe primul loc sunt cei slabi, bolnavii, şi totul se învârte în jurul slujirii de iubire care le este adusă lor: impresionează să vezi cum tinerii percep acest mesaj şi se simt atraşi de această răsturnare a logicii pe care consumismul şi hedonismul dominante tind să o impună.

În sfârşit, la Lourdes tinerii se recunosc fraţi cu întreaga omenire, din toate culturile şi experienţele: culorile pielii mulţilor pelerini reprezintă cu adevărat familia umană în adevărul feţelor sale şi în demnitatea comună de a fi cu toţii persoane umane, fii ai unicului Dumnezeu.

La Lourdes nebunia ideologiilor rasiste şi xenofobe apare în toată sărăcia sa culturală şi spirituală, în timp ce se simte urgenţa de a fi şi de a voi să fim uniţi în sigura, comuna aventură a vieţii în faţa Veşnicului şi în responsabilitatea faţă de alţii. La Lourdes ne descoperim umani în sensul cel mai profund al acestui cuvânt, în frumuseţea a ceea ce semnifică, în provocarea şi în responsabilitatea a ceea ce comportă, în dreptatea, în libertatea şi în pacea, care revine fiecăruia să le poată trăi. Şcoală de credinţă şi de slujire adusă altora, Lourdes este şi o mare şcoală de umanitate realizată după visul lui Dumnezeu, Tatăl tuturor.

(După Zenit, 13 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.