Către tinerii reuniţi la Taizé

Simplitate şi împărtăşire

De fratele Alois

Suntem în miezul unei frumoase veri şi aş vrea să exprim în această seară [10 august 2017] admiraţia mea faţă de cei care rămân îndelung pe colină, permanenţii care sunt aici timp de un an şi voluntarii de câteva săptămâni. Cu angajarea lor, ei susţin enorm întâlnirile noastre. Printre ei se află circa o sută douăzeci de tineri care provin din Asia, Africa, America Latină şi Orientul Apropiat. Pentru cea mai mare parte, este vorba despre prima dată în Europa. Totul este diferit: mâncarea, clima, modul de a trăi raporturile umane. Le spunem mulţumesc pentru că s-au aventurat până aici. Am vrea să-i ascultăm pentru a înţelege mai bine ţara lor şi cum trăiesc acolo ca şi creştini.

În această vară, prezenţa de arabi creştini este însemnată: din Egipt, din Palestina, din Iordania, din Liban. Adesea cunosc tensiuni în propriile ţări. Pentru a-i primi am început să cântăm în arabă Ubi caritas Deus ibi est. Ce uimire pentru mulţi să descopere că în arabă Dumnezeu se spune Allah şi că, din totdeauna, creştinii şi musulmanii folosesc acelaşi cuvânt. Am vrea să fim aproape de aceşti tineri arabi creştini. La sfârşitul lunii septembrie, câţiva fraţi dintre noi vor merge în Egipt împreună cu o sută de tineri europeni şi din Orientul Mijlociu pentru a trăi câteva zile de împărtăşire şi de rugăciune cu o sută de tineri egipteni. Câţiva fraţi vizitează şi Libanul. Descoperă acolo numeroase iniţiative care permit un dialog între creştini şi musulmani. Suntem fericiţi să primim aici actualmente doi tineri musulmani din Liban, Mohamad şi Ali. Le mulţumesc că au curajul să vină ca să trăiască într-un loc creştin.

Toţi împreună putem realiza pe colină o viaţă de împărtăşire. Simplitatea pe care o acceptaţi ajută enorm: cozile lungi pentru masă, a sta îngenuncheaţi sau aşezaţi pe jos în biserică, lipsa de wi-fi. Aşadar: a împărtăşi aceleaşi condiţii simple favorizează crearea prieteniei. Aţi primit la începutul săptămânii propunerile pentru anul 2017. A doua invită tocmai la "simplificarea vieţii noastre pentru a împărtăşi". Pentru noi fraţii, o simplificare continuă şi un spirit de împărtăşire sunt fundamentale. Ne antrenează să devenim ca un microcosmos de fraternitate universală. Pentru primele comunităţi creştine, împărtăşirea materială făcea parte integrantă din credinţa faţă de Cristos. Dacă şi comunităţile noastre, parohiile noastre, mişcările noastre ar putea să acorde mai multă atenţie şi energii unei astfel de împărtăşiri, am fi un semn mai clar al Evangheliei. În Cristos Isus, Dumnezeu a venit să împărtăşească condiţia noastră umană până la moarte, chiar o moarte violentă pe cruce. Şi Isus a înviat. Când ne punem credinţa noastră în El, El ne face martori ai iubirii sale. Ne inspiră gesturi de împărtăşire în faţa suferinţei umane, a umilirii sărăciei, a încercărilor celor fără adăpost şi ale migranţilor.

Trebuie să avem curajul de a merge spre alţii, chiar şi cu mijloace foarte puţine, aproape nimic. A împărtăşi timpul nostru este deja important într-o lume care ne determină să fim eficienţi şi să nu pierdem timp. Să căutăm un stil de viaţă simplă. Ne ajută să apreciem mai bine darul şi frumuseţea creaţiei. Este adevărat că ne poate fi frică să împărtăşim ceea ce avem. Dar când depăşim rezistenţele noastre, descoperim o bucurie. Vedem asta în fiecare an în timpul întâlnirii europene pe care o organizăm după Crăciun într-un mare oraş din continent. Ospitalitatea oferită miilor de tineri dăruieşte o mare bucurie celor care sunt primiţi ca şi celor care îi primesc. Deci bun-venitul la Basilea pentru următoarea întâlnire europeană se anunţă foarte călduroasă. În măsura în care căutăm apropierea lui Cristos, devenim liberi pentru o viaţă de împărtăşire. Dar este atunci esenţial a înrădăcina angajarea noastră în iubirea lui Dumnezeu faţă de noi. Pentru aceasta ne întâlnim aici în biserică de trei ori pe zi. Este vorba de a lua din izvorul iubirii: a ne adresa lui Cristos care a deschis acest izvor pe cruce, a-l primi pe Duhul Sfânt care face să curgă acest izvor în noi zi şi noapte.

La Taizé suntem forate recunoscători pentru încurajarea pe care papa Francisc ne-o transmite pentru o viaţă în bucurie, în simplitate şi în împărtăşirea cu cei mai săraci. M-a primit deja de trei ori într-o întâlnire personală. Săptămâna aceasta i-am scris pentru a-i povesti ceea ce trăim în această vară. Aş vrea să vă cer să ne rugăm pentru el în fiecare zi. Chiar şi un suspin într-o fracţiune de secundă va fi îndeajuns. Dincolo de credincioşii catolici şi chiar dincolo de creştini, el face să apară o speranţă de pace în omenire.

(După L'Osservatore Romano, 12 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.