"ZMT asiatică", sultanul îi primeşte pe tinerii catolici

De Paolo Affatato

Sultanul Hamengku Buwono al X-lea, guvernator de Yogyakarta, cântând la othok-othok - instrument muzical din tradiţia javaneză - deschide oficial manifestaţia: în această imagine pregnantă se află semnificaţia lui Asian Youth Day, "Ziua tineretului asiatic", întâlnire organizată de Federaţia Conferinţelor Episcopale din Asia care timp de o săptămână îi reuneşte pe tinerii catolici din douăzeci şi două de naţiuni din continent pe străzile din Yogyakarta, oraş pe insula indoneziană Java.

Sultanul, conducător civil şi religios al provinciei Yogyakarta, a oferit sprijinul său adunării catolice acordând gratuit un mare centru de întâlniri care găzduieşte diferitele evenimente ale săptămânii: întâlniri, seminarii, cateheze, reprezentaţii teatrale şi muzicale, experienţe de rugăciune şi reflecţie, întâlniri declinate toate pe tema multiculturalităţii şi armoniei dintre culturi şi religii diferite.

În ceea ce este definită familial "ZMT asiatică" - izvor de inspiraţie este, de fapt, Ziua Mondială a Tineretului - focusul este "a trăi împreună Evanghelia în Asia multiculturală" şi nu putea să fie decât Indonezia ţara care să găzduiască un eveniment în care Biserica catolică promovează, pornind de la noile generaţii, paradigma pentru convieţuirea între credincioşi de religii diferite, în timp ce ţara islamică cea mai populată din lume este zguduită de fermenţii islamismului radical care reprezintă o provocare pentru toleranţa şi armonia socială.

Arhiepiscopul de Jakarta şi preşedinte al episcopilor indonezieni, Ignazio Suharyo, destăinuieşte asta la Vatican Insider cu libere clare.

"Indonezia este o ţară prin natură pluralistă şi multiculturală, cu peste trei mii de grupuri etnice şi unsprezece mii de limbi locale: ţara, prin intermediul tinerilor săi, poate să înveţe celelalte ţări asiatice pluralismul şi convieţuirea senină dintre oameni şi religii. Tinerii noştri oferă aici un exemplu de unitate, întrupând acea «unitate în diversitate» care este motoul naţiunii. Dar este o abordare care se poate şi trebuie exportată la toate realităţile asiatice şi chiar dincolo".

Yogyakarta, îndeosebi, este considerată o "micro-indonezia" datorită pluralismului său cultural religios înnăscut: găzduind peste şaizeci de universităţi statale şi private, colegii şi academii, primeşte tineri din toată naţiunea, care populează străzi, baruri, biblioteci, pieţe, temple şi târguri, care fac "Yogya" (aşa o numesc toţi) o oază multicoloră.

Oraşul este în sine special: Yogyakarta este, de fapt, singura provincie indoneziană încă guvernată de un sultanat precolonial care conduce un soi de mini-teocraţie, de când tatăl său, în urmă cu jumătate de secol, a contribuit la lupta pentru independenţă de olandezi şi apoi a acceptat să facă parte din Republica indoneziană.

Astăzi sultanul este conducător luminat al unui oraş vesel, plural, deschis, rodnic în idei şi iniţiative transculturale, unde cetăţenii din toate religiile apreciază activitatea sa şi nu pun în niciun fel în discuţie excepţia instituţională a unui guvernator neales ci încă numit pe bază ereditară. Oraşul, întărit de o conştiinţă colectivă deschisă la contribuţiile cele mai diferite, găzduieşte Asian Youth Day, care a adus la Yogya peste două mii de tineri din 22 de ţări, 52 de episcopi (între care şase cardinali) şi 158 de preoţi.

În acest ambient special, ZMT asiatică este caracterizată de o profundă semnificaţie interreligioasă: în ţara musulmană cea mai populată din lume, tinerii musulmani iau parte la evenimentele din program şi chiar sunt implicaţi în comitetul de organizare. Şi guvernul indonezian n-a făcut să lipsească sprijinul financiar şi politic, prin Ministerul Afacerilor Religioase, Ministerul Turismului şi Ministerul pentru Tineri şi Sport.

Preşedintele Joko Widodo se bazează şi pe creştini (circa 10% între care 7,5 milioane de catolici, într-o naţiune cu 250 de milioane de locuitori, cu 85% musulmani) pentru a contrasta, în numele conceptului de cetăţenie, întoarcerea extremismului islamic care creează preocupare răspândită.

Baza convieţuirii civile, puternic relansată de Widodo, este "Pancasila", carta celor cinci principii care reglementează viaţa socială a unei naţiuni aşa de multiforme şi întăresc identitatea naţională necesară pentru a descuraja balcanizarea.

Pancasila, desenând un stat democratic în care religia are o importanţă, dar nu o teocraţie, pune la adăpost şi de sirenele Statului Islamic. Califatul a pus în mişcare o masivă operaţiune de propagandă în Asia sud-estică, găsind teren fertil în unele grupări radicale indoneziene precum Hizbut Tahrir Indonesia care, graţie unei recente măsuri aprobate de executiv, ar putea să fie interzisă fără a trece prin tribunale.

(După Vatican Insider, 2 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.