Mesajul Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale pentru Ziua Mondială a Turismului 2017 (1 august 2017)

„Turism sustenabil: un instrument pentru dezvoltare”

1. Cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului, care ca în fiecare an se celebrează la 27 septembrie, Biserica se uneşte cu societatea civilă în apropierea de acest fenomen, convinsă că orice activitatea în mod genuin umană trebuie să găsească loc în inima discipolilor lui Cristos[1].

Pentru prima dată, acest mesaj este publicat de noul Dicaster pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrală, ca parte a propriei misiuni.

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a proclamat anul 2017 „An internaţional al turismului sustenabil pentru dezvoltare”. În mod oportun, Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) şi-a însuşit această decizie alegând ca titlu pentru Ziua Mondială a Turismului 2017 „Turism sustenabil: un instrument pentru dezvoltare”.

2. Când vorbim despre turism, ne referim la un fenomen de mare importanţă, fie datorită numărului de persoane care sunt implicate în el (călători şi muncitori), fie datorită numeroaselor binefaceri pe care le poate oferi (atât economice cât şi culturale şi sociale), dar şi datorită riscurilor şi pericolelor pe care în atâtea domenii el îl poate reprezenta.

Conform ultimului barometru al Organizaţiei Mondiale a Turismului, referitor la anul 2016, numărul de sosirii turistice internaţionale se ridică la circa 1.235 de milioane. La nivel mondial, sectorul reprezintă 10% din PIB şi 7% din totalul exporturilor, ţinând cont că 1 din 11 locuri de muncă se află în turism. Aşadar el ocupă un loc relevant în economia fiecărui stat şi în politicile care tind la dezvoltarea inclusivă şi la sustenabilitatea ambientală la nivel global.

3. Turismul poate să fie un instrument important pentru creştere şi pentru lupta împotriva sărăciei. Totuşi, conform doctrinei sociale a Bisericii, adevărata dezvoltare „nu se reduce la simpla creştere economică”. De fapt, ea, pentru a fi autentică, „trebuie să fie integrală”, adică „îndreptată spre promovarea fiecărui om şi a omului întreg”, cum afirma Scrisoarea enciclică Populorum progressio[2]. În această linie, Paul al VI-lea sublinia de aceea necesitatea de a promova un „umanism plenar”, care să cuprindă exigenţele materiale şi spirituale pentru maturizarea fiecărei persoane în propria demnitate[3]. După douăzeci de ani, în 1987, ONU introducea conceptul de dezvoltare sustenabilă ca „o dezvoltare care să satisfacă necesităţile prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a satisface propriile necesităţi”[4]. Pentru Biserică, acest concept de integralitate, legat cu expresia „dezvoltare umană”, permite să se includă şi acea sustenabilitate despre care vorbesc Naţiunile Unite, cuprinzând toate aspectele vieţii: social, economic, politic, cultural, spiritual şi făcându-le parte dintr-o unică sinteză, persoana umană.

OMT a aplicat aceste idei pentru a promova „turismul sustenabil”[5]. Asta înseamnă că el trebuie să fie responsabil, nu distructiv nici dăunător pentru mediu şi pentru contextul socio-cultural asupra căruia are incidenţă, îndeosebi respectuos faţă de populaţii şi faţă de patrimoniul lor, atent la persoanele mai dezavantajate şi vulnerabile. De fapt, timpul de vacanţă nu poate să fie pretext nici pentru iresponsabilitate nici pentru exploatare: dimpotrivă, el este un timp nobil, în care fiecare poate adăuga valoare propriei vieţi şi vieţii celorlalţi. Turismul sustenabil este instrument de dezvoltare şi pentru economiile aflate în dificultate dacă devine vehicul de noi oportunităţi, şi nu izvor de probleme.

În rezoluţia din 2017, Naţiunile Unite recunosc că turismul sustenabil este „instrument pozitiv pentru a combate sărăcia, a proteja mediul, a îmbunătăţi calitatea vieţii şi a face femeile şi tinerii autonomi şi protagonişti din punct de vedere economic, precum şi contribuţia turismului însuşi la cele trei dimensiuni ale dezvoltării sustenabile, îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare”[6]. În acest sens, sunt promovate sustenabilitatea „ecologică”, ce face să nu se modifice ecosistemele; cea „socială”, care se dezvoltă în armonie cu comunitatea care primeşte; cea „economică”, ce dă impuls unei creşteri inclusive. Aşadar, în contextul Agendei 2030, prezentul An internaţional se prezintă ca o oportunitate pentru a favoriza politic adecvate din partea guvernelor şi practici bune din partea firmelor din sector, şi pentru a-i sensibiliza pe consumatori şi populaţiile locale, evidenţiind cum o concepţie integrală a turismului contribuie la o adevărată dezvoltare sustenabilă.

4. Conştienţi că „în toată existenţa sa şi acţiunea sa, Biserica este chemată să promoveze dezvoltarea integrală a omului în lumina Evangheliei”[7], noi creştinii vrem să oferim contribuţia noastră pentru ca turismul să poată ajuta dezvoltarea popoarelor, îndeosebi cele mai dezavantajate. De aceea propunem reflecţia noastră. Îl recunoaştem pe Dumnezeu drept Creator al universului şi Tată al tuturor oamenilor, care ne face fraţi unii altora. Punem în centru persoana umană; recunoaştem demnitatea fiecăruia şi relaţionalitatea dintre oameni; împărtăşim destinul comun al familiei umane şi destinaţia universală a bunurilor pământului. Astfel, fiinţa umană nu acţionează ca stăpân, ci ca „administrator responsabil”[8]. Recunoscându-ne fraţi, vom înţelege „principiul de gratuitate şi logica darului”[9] şi obligaţiile noastre de solidaritate, dreptate şi caritate universală[10].

Acum ne întrebăm: în ce mod aceste principii pot da concreteţe dezvoltării turismului? Ce consecinţe derivă pentru turişti, pentru întreprinzători, pentru muncitori, pentru guvernanţi şi pentru comunităţile locale? Este o reflecţie deschisă. Invităm toate persoanele implicate să se angajeze într-un discernământ serios şi să promoveze practici în această linie, însoţind comportamente şi schimbări în stilurile de viaţă cu un nou mod de a intra în relaţie cu celălalt.

Biserica oferă o proprie contribuţie, demarând iniţiative care pun realmente turismul în slujba dezvoltării integrale a persoanei. Pentru aceasta se vorbeşte despre „turism cu faţă umană”, care se reduce, în esenţă, la proiecte de „turism de comunitate”, „de cooperare”, „de solidaritate”, şi în valorizarea şi a marelui patrimoniu artistic care este o adevărată „cale de frumuseţe”[11].

În discursul la Naţiunile Unite, Papa Francisc afirma: „Casa comună a tuturor oamenilor trebuie să continue să se ridice pe o înţelegere corectă a fraternităţii universale şi pe respectarea sacralităţii fiecărei vieţi umane, a fiecărui bărbat şi a fiecărei femei […]. Casa comună a tuturor oamenilor trebuie să se edifice şi pe înţelegerea unei anumite sacralităţi a naturii create”[12]. Fie ca angajarea noastră să poată fi trăită în lumina acestor cuvinte şi a acestor intenţii!

Cetatea Vaticanului, 29 iunie 2017

Cardinal Peter Kodwo Appiah Turkson
Prefect

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia pastorală Gaudium et spes, 7 decembrie 1965, nr. 1.

[2] Paul al VI-lea, Scrisoarea enciclică Populorum progressio, 26 martie 1967, nr. 14.

[3] Paul al VI-lea, Scrisoarea enciclică Populorum progressio, 26 martie 1967, nr. 42.

[4] Comisia mondială despre mediu şi dezvoltare, Our Common Future (cunoscut şi ca Raportul Brundtland), 4 august 1987. Această Comisie a fost creată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 1983.

[5] Organizaţia Mondială a Turismului, Declaraţie de la Haga despre Turism, 10-14 aprilie 1989, principiul III.

[6] Organizaţia Naţiunilor Unite, Rezoluţie A/RES/70/193 aprobată de Adunarea Generală, 22 decembrie 2015 [traducere neoficială].

[7] Francisc, Scrisoarea apostolică Humanam progressionem în formă de „Motu Proprio” cu care se instituie Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, 17 august 2016.

[8] Francisc, Scrisoarea enciclică Laudato si’, 24 mai 2015, nr. 116.

[9] Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Caritas in veritate, 29 iunie 2009, nr. 36.

[10] Paul al VI-lea, Scrisoarea enciclică Populorum progressio, 26 martie 1967, nr. 44.

[11] Francisc, Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 24 noiembrie 2013, nr. 167.

[12] Francisc, Discurs la întâlnirea cu membrii Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, 25 septembrie 2015.

lecturi: 21.