Republica Centrafricană, creştini şi musulmani împreună pentru a evita masacrul

De Luca Attanasio

"La noi este în vigoare de acum legea «ochi pentru ochi» şi în scurt timp, dacă va continua aşa, vom fi cu toţii orbi". Este un apel disperat cel pe care-l lansează episcopul combonian de Bangassou, monseniorul Juan José Aguirre Muños, sunat la telefon de Vatican Insider în cursul uneia dintre vizitele sale obişnuite la lagărele de refugiaţi presărate în dieceza sa. Catedrala sa este de acum asediată de multe luni şi cei care ameninţă cu moartea pe toţi cei peste două mii de musulmani pe care el a ales să-i găzduiască sunt câteva sute de persoane afiliate la miliţiile creştine anti-Balaka.

"Suntem literalmente ostatici, în genunchi, terorizaţi de patru sute de tineri înarmaţi foarte violenţi şi cruzi. Am fost martor la numeroase acte săvârşite pe care le pot considera fără îndoială crime împotriva umanităţii. Am văzut copii aruncaţi în aer şi împuşcaţi, o cruzime care este incredibilă. Din cele unsprezece misiuni din dieceza mea, trei sunt în mâna trupelor anti-Balaka şi una este ostatică a unei alte formaţiuni. Catedrala este înconjurată, au interzis să se aducă apă şi hrană, i-au ameninţat pe toţi comercianţii care vând produse alimentare pe lângă biserică. La 13 mai, zonele islamice din oraş au fost abandonate de forţele Minusca (Misiune ONU în Centrafrica) şi atacate imediat de miliţiile creştine. Astfel noi am decis să deschidem porţile catedralei şi să-i găzduim pe toţi şi am mers să-i preluăm direct pentru a evita un masacru. Pe moment sunt 2100 de musulmani, între aceştia foarte mulţi copii. Însă asediul durează de peste două luni şi situaţia se precipită".

Nu numai musulmanii sunt terorizaţi...

"Nu, aici de acum teroarea este transversală: pe moment vă vorbesc dintr-un lagăr de evacuaţi non-musulmani în timp ce azi dimineaţă am vizitat un lagăr de musulmani. Oamenii nu mai pot, 50% din populaţie au fugit şi a trecut graniţa cu Republica Democratică din Congo, unde, de altfel, situaţia este foarte instabilă. Nu numai diferitele miliţii creştine sau musulmane provoacă frică. În realitate, mulţi oameni se tem mai mult de soldaţii din Minusca".

Cei care ar trebui să garanteze pacea?

"Da, chiar ei. Contingentul este format din tineri marocani, toţi musulmani. Este vorba de o forţă ineficace dacă nu dăunătoare. Nu cred că este potrivit a trimite într-o ţară unde există o radicalizare etnico-religioasă un contingent în întregime musulman, nu cred că se află în cea mai bună poziţie pentru a face mediere între două facţiuni pe moment aşa de ostile. Concetăţenii noştri sunt de acum ţinta încrucişată a mai multor entităţi, inclusiv trupele ONU. Este o soi de «toţi împotriva tuturor» care înrăutăţeşte o situaţie deja pe marginea prăpastiei".

Cadrul complex al situaţiei, în care este dificil de acum a distinge cine împotriva cui luptă şi apartenenţele etnico-religioase, este reprezentată bine de un episod petrecut în urmă cu peste zece zile în urmă, care a pornit un domino de reacţii foarte violente. La 21 iulie câţiva soldaţi anti-Balaka (creştini) au răpit o tânără de credinţă islamică însărcinată şi un grup de tineri musulmani, ca răspuns, au sechestrat familiile a doi lucrători de la Caritas, în total circa treizeci de persoane. Minusca (aşa cum s-a spus, format în întregime din islamici) a intervenit reuşind să-i elibereze pe toţi şi tinerii extremişti, furibunzi, s-au îndreptat spre catedrală (care oferă refugiu pentru mii de musulmani, dar care este asediată de trupe creştine) încercând să o incendieze şi să-i distrugă diferite părţi. Tensiunea a crescut ulterior şi câteva efective din forţa ONU au reacţionat semănând teroarea în oraş şi ucigând şi civili lipsiţi de apărare.

În urmă cu puţin mai mult de o lună a fost semnat la Roma un acord de pace între diferitele facţiuni aflate în conflict...

"Da, dar din păcate pe moment nu funcţionează deloc. Unii dintre tinerii care aparţin miliţiilor probabil nici n-au aflat despre acord. Continuă să existe o enormă doză de violenţă care ne va duce pe noi toţi la orbire. Probabil că acordul de la «Sfântul Egidiu» va fi eficace într-o zi, sperăm cu toţii asta. Pe moment niciunul dintre grupurile înarmate nu crede cu adevărat. De altfel, două formaţiuni, cea a lui Noureddine Adam, susţinut de preşedintele Ciadului, care acţionează în nord, la graniţa de nord cu Ciadul, şi UPC a lui Ali Darass, o miliţie foarte violentă în mare parte compusă dintr-o etnie nomadă, nici măcar nu l-au semnat".

Ce speraţi să se întâmple de acum încolo?

"Concret cred că guvernul trebuie să trimită imediat aici un prefect militar care să ia puterea totală şi să facă să se înţeleagă că statul, spre deosebire de ceea ce cred toţi de acum, nu este absent. În afară de asta sper ca să se schimbe cât mai curând compoziţia trupelor Minusca, să vină, aşa cum pare, militari din Gabon, din Bangladesh, din Ruanda. Cât priveşte marocanii, sper să plece cât mai curând: credeţi-mă, pe moment sunt detestaţi şi de puţin ajutor.

Însă, până la sfârşit vom continua să repetăm că se învinge totul cu pacea, se pierde totul cu războiul. De mulţi ani vedem sânge vărsat dar nu vom înceta niciodată să lansăm un apel la fraternitate, la dialog. Nu numai armele sunt "înarmate", şi inimile noastre sunt "înarmate" şi trebuie să facem totul pentru ca să se dezarmeze cât mai curând. Oamenii vor să trăiască în pace şi noi asta îi cerem Domnului, fără distincţie între religie, etnie sau stare socială".

(După Vatican Insider, 1 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.