In memoriam pr. Anton Budău

La 24 iulie 1997, trecea la cele veşnice pr. Anton Budău, care a iniţiat şi a susţinut lucrarea de traducere a Bibliei în limba română.

Se împlinesc azi, 24 iulie 2017, 20 de ani de la trecerea la Domnul a pr. Anton Budău. Nu l-am cunoscut personal, căci eram încă la Seminarul mic. Însă am auzit despre dânsul faptul că a pus o pasiune fantastică pentru Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Biblie, pentru traducerea ei în limba română. Împreună cu pr. Alois Bulai, au început, în anul 1991, în condiţii grele din multe puncte de vedere, munca la traducerea Bibliei în limba română. Au reuşit, până în anul 1997, când a murit, să traducă Noul Testament şi 55 de psalmi. Noul Testament tradus şi de dânsul a fost publicat în anul 2002, prima ediţie, şi apoi, în anul 2008.

Din spusele pr. Alois Bulai, era un om de o tenacitate, de o răbdare şi o inteligenţă ieşite din comun. Acestea, combinate cu o dragoste plină de pasiune pentru muncă, pentru Cuvântul lui Dumnezeu, conturează portretul unui om, creştin şi preot deosebit. Acelaşi pr. Alois a spus de mai multe ori faptul că pr. Anton îl aştepta "cu masa întinsă" mereu, adică cu cărţile pe care le foloseau la traducere, cu răbdare şi înţelegere, pr. Alois fiind rector al Seminarului, trebuind, în această poziţie, să facă multe lucruri care nu de puţine ori "stricau" ritmul sau prezenţa continuă la masa de traducere. Pot da mărturie că aceleaşi detalii le găseam şi eu la pr. Alois ori de câte ori, în fiecare dimineaţă (şi nu numai), pe timpul anilor de muncă la traducere, mergeam la treabă. Probabil că şi pr. Anton, şi pr. Alois şi-au format reciproc acest mod de lucru, care denotă pasiunea nemăsurată pentru Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Biblia tradusă în limba română.

Astăzi aducem un pios omagiu şi mai ales o fierbinte rugăciune pentru cel care a pus bazele a ceea ce mai târziu, prin bunăvoinţa şi îndurarea lui Dumnezeu, am putut desăvârşi, anume traducerea completă, în varianta catolică, a Bibliei de la Iaşi. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce a însemnat părintele Anton Budău pentru dieceza noastră, pentru ceea ce a reuşit să facă atât la Seminar, cât şi pentru Biblia noastră, şi-l rugăm să reverse asupra lui marea sa milostivire, acea milostivire care străbate ca o lumină mângâietoare şi aducătoare de speranţă orice pagină a Sfintei Scripturi.

"Am luat atunci cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o. Şi în gura mea era dulce ca mierea" (Ap 10,10), este epitaful care străjuieşte locul unde odihneşte trupul pr. Anton, în satul natal, Nicolae Bălcescu. Iar noi îl rugăm pe Dumnezeu cu psalmistul: "Pentru cuvântul tău, Doamne, fă-l să trăiască în veci alături de tine" (cf. Ps 119,25).

Pr. Eduard Patraşcu
 

lecturi: 139.