Papa Francisc: Angelus (23 iulie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Pagina evanghelică de astăzi propune trei parabole cu care Isus le vorbeşte mulţimilor despre Împărăţia lui Dumnezeu. Mă opresc asupra celei dintâi: cea a grâului bun şi a neghinei, care ilustrează problema răului din lume şi scoate în evidenţă răbdarea lui Dumnezeu (cf. Mt 13,24-30.36-43). Câtă răbdare are Dumnezeu! Şi fiecare dintre noi poate spune asta: "Câtă răbdare are Dumnezeu cu mine!". Relatarea se desfăşoară într-un ogor cu doi protagonişti opuşi. Pe de o parte stăpânul ogorului care-l reprezintă pe Dumnezeu şi seamănă sămânţa bună; pe de altă parte duşmanul care-l reprezintă pe satana şi seamănă iarba rea.

Cu trecerea timpului, în mijlocul grâului creşte şi neghina şi în faţa acestui fapt stăpânul şi servitorii săi au atitudini diferite. Servitorii ar vrea să intervină smulgând neghina; însă stăpânul, care este preocupat mai ales de salvarea grâului, se opune spunând: "Nu, ca nu cumva, smulgând neghina să scoateţi din rădăcină şi grâul" (v. 29). Cu această imagine, Isus ne spune că în această lume binele şi răul sunt aşa de împletite încât este imposibil a le separa şi a extirpa tot răul. Numai Dumnezeu poate face asta şi o va face la judecata finală. Cu ambiguităţile sale şi caracterul său complex, situaţia prezentă este ogorul libertăţii, al libertăţii creştinilor, în care se săvârşeşte exercitarea dificilă a discernământului dintre bine şi rău.

Şi în acest ogor este vorba aşadar de a conjuga, cu mare încredere în Dumnezeu şi în providenţa sa, două atitudini aparent contradictorii: hotărârea şi răbdarea. Hotărârea este aceea de a voi să fim grâu bun - toţi vrem asta -, cu toate forţele proprii şi apoi a ne depărta de celor rău şi de seducţiile sale. Răbdarea înseamnă a prefera o Biserică ce este plămadă în aluat, care nu se teme să-şi murdărească mâinile spălând pelincile fiilor săi, mai degrabă decât o Biserică de "curaţi", care pretinde să judece înainte de vreme cine stă în Împărăţia lui Dumnezeu şi cine nu.

Domnul, care este Înţelepciunea întrupată, astăzi ne ajută să înţelegem că binele şi răul nu se pot identifica cu teritorii definite sau grupuri umane determinate: "Aceştia sunt cei buni, aceştia sunt cei răi". El ne spune că linia de demarcaţie dintre bine şi rău trece prin inima fiecărei persoane, trece prin inima fiecăruia dintre noi, adică: Toţi suntem păcătoşi. Mie îmi vine să vă întreb: "Cine nu este păcătos să ridice mâna". Nimeni! Pentru că toţi suntem păcătoşi, toţi suntem păcătoşi. Isus Cristos, cu moartea sa pe cruce şi cu învierea sa, ne-a eliberat din sclavia păcatului şi ne dă harul de a umbla într-o viaţă nouă; dar cu Botezul ne-a dat şi Spovada, pentru că avem nevoie mereu să fim iertaţi de păcatele noastre. A privi mereu şi numai răul care este în afara noastră înseamnă a nu voi să recunoaştem păcatul care este şi în noi.

Şi apoi Isus ne învaţă un mod diferit de a privi ogorul lumii, de a observa realitatea. Suntem chemaţi să învăţăm timpii lui Dumnezeu - care nu sunt timpii noştri - precum şi "privirea" lui Dumnezeu: graţie influenţei benefice a unei aşteptări trepidante, ceea ce era neghină sau părea neghină, poate deveni un produs bun. Este realitatea convertirii. Este perspectiva speranţei!

Să ne ajute Fecioara Maria să percepem în realitatea care ne înconjoară nu numai murdăria şi răul, ci şi binele şi frumosul; să demascăm lucrarea satanei, dar mai ales să ne încredem în acţiunea lui Dumnezeu care fecundează istoria.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Urmăresc cu trepidaţie tensiunile grave şi violenţele din aceste zile de la Ierusalim. Simt nevoia să exprim un apel din inimă la moderaţie şi la dialog. Vă invit să vă uniţi cu mine în rugăciune, pentru ca Domnul să inspire tuturor propuneri de reconciliere şi de pace.

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite părţi ale lumii: familiile, grupurile parohiale, asociaţiile. Îndeosebi salut credincioşii din Munster (Irlanda); Surorile Franciscane Elisabetine Bigie; corul liric simfonic din Enna; tinerii din Casamassima care au desfăşurat un serviciu de voluntariat la Roma.

Gândul meu şi încurajarea mea se îndreaptă spre tinerii participanţi la "Şantierul Hombre Mundo", care sunt angajaţi să mărturisească bucuria Evangheliei în periferiile cele mai sărace din diferitele continente.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.