Mons. Mario Delpini: "Eu sunt nepotrivit, am nevoie de ajutor, îi voi asculta pe toţi"

De Andrea Tornielli

Aplauze lungi la ora 12.01 au primit anunţarea numelui celui de-al 144-lea arhiepiscop de Milano, una dintre diecezele cele mai mari şi importante din lume. Este actualul vicar general Mario Delpini, 66 de ani la sfârşitul acestei luni. Asta a anunţat în capela din curia ambroziană cardinalul Angelo Scola, care a vorbit despre "o veste de importanţă foarte mare pentru Biserica noastră şi pentru întregul oraş". De astăzi cardinalul care şi-a încheiat misiunea devine administrator apostolic al diecezei. Intrarea în funcţie a succesorului este prevăzută pentru 24 septembrie. Încă de la primele cuvinte pronunţate în mod liber, Delpini a revelat ceva despre sine: s-a declarat nepotrivit, a cerut ajutorul tuturor, a spus că vrea mult să asculte şi că vrea să facă posibil ca toţi să-i vorbească.

După anunţ, cardinalul Scola a trasat cu scurt profil al succesorului său, amintind că: "S-a ocupat de chestiuni de gestiune precum şi de chestiuni delicate, a căror importanţă adesea le scapă celor mai mulţi. Monseniorul Delpini este un om al rugăciunii, care trăieşte în mod foarte ascetic şi în mare sărăcie. Şi subliniază esenţialul credinţei. Îi cunoaşte pe preoţi foarte bine. Este neobosit în vizitarea parohiilor - a continuat cardinalul - şi este capabil de dialog. A înfruntat cele mai diferite situaţii inclusiv cele de sărăcie şi excludere". Arhiepiscopul care şi-a încheiat misiunea a adăugat după aceea: "Am luat mereu deciziile împreună după o confruntare sinceră. Sunt convins că papa cu această numire a oferit un mare dar Bisericii din Milano şi tuturor bărbaţilor şi femeilor care locuiesc în aceste ţinuturi". Cardinalul Scola a voit să reafirme public şi mulţumirea sa faţă de papa: "Sfântul Părinte mi-a spus că nu era grăbit, dar eu am cerut să-l numească pe succesorul meu pentru a evita riscuri de zăbavă într-o dieceză aşa de complexă şi articulată. Papa a primit această cerere a mea şi îi sunt recunoscător".

Apoi a luat cuvântul noul arhiepiscop Delpini: "În pofida elogiului pe care tocmai l-a făcut Eminenţa Sa, atenţia mea se concentrează acum asupra nepotrivirii mele faţă de misiune. Îi mulţumesc Sfântului Părinte, îi mulţumesc cardinalului Scola care din câte ştiu a încurajat şi aprobat această alegere. Dar simt mai ales nepotrivirea mea. Se vede deja din nume: după nume ca Angelo, Dionigi, Giovanni Battista, Carlo Maria... Acum voi veţi spune: vine Mario, ce nume este, deja se îneţelge... Este acela pe care mi l-au dat mama mea şi tatăl meu". "Nepotrivirea mea - a continuat Delpini - este evaluare foarte împărtăşită. Am fost toată viaţa mea aici, nu voi putea să fiu o surpriză. Cine m-a întâlnit cred că spune: «Da, este un om bun... însă arhiepiscop de Milano, nu ştiu dacă va fi la înălţime!». Am participat şi am luat multe decizii care au marcat viaţa persoanelor şi instituţiilor. Şi când se iau decizii, neavând darul infailibilităţii, unele poate că au fost greşite şi neplăcute. Eu aş vrea să cer să nu rămânem încurcaţi în resentiment, cer iertare pentru decizii care nu au fost suficient de atente faţă de persoane. Cer să pornesc din nou cu bunăvoinţă, pentru a arăta o Biserică unită, bucuroasă, disponibilă la confruntare precum şi acceptând ca după aceea cineva să trebuiască să decidă".

După aceea noul arhiepiscop a vorbit despre Biserica ambroziană şi despre oraş. "Pentru Biserica din Milano ar fi nevoie de un arhiepiscop sfânt, în timp ce eu înţeleg că sunt mediocru, un om bun dar mediocru. Ne este cerut să ne rugăm pentru Biserică şi pentru arhiepiscop, să dăm mărturie despre acea sfinţenie a poporului şi despre acea hărnicie generoasă care există la Milano. Dacă apoi mă gândesc la provocările pe care oraşul, metropola, regiunea trebuie să le înfrunte, la cântă inovaţie, cultură, inteligenţă există, ar fi nevoie de un episcop care să fie un geniu. Dacă iau în considerare bibliografia predecesorilor mei - Scola, Tettamanzi, Martini - rămân cu adevărat un pic strivit în preluarea moştenirii lor. Pentru că în aceşti ani eu am scris câteva trăsnăi, istorioare pentru copii... Voi avea nevoie de sfat, de confruntare cu teologii şi cu academicienii din Milano pentru a interpreta timpul pe care-l trăim şi viitorul care ne aşteaptă".

"Apoi - a continuat el - mă gândesc la complexitatea Bisericii din Milano şi a diecezei, cu toate forţele, iniţiativele, grupurile, instituţiile. Cred că ar fi nevoie de un episcop carismatic şi care trage după el, care să ştie să arate cu elan drumul, în timp ce eu am fost mai degrabă un angajat, mai ales în aceşti ani. Aici în curie suntem buni şi facem atâta muncă, dar a trage după tine şi a da un ton poporului creştin şi societăţii civile, ca moştenitori ai lui Ambroziu, Carol... Clar că nu sunt acel personaj! Voi avea nevoie de împărtăşire, coresponsabilitate, sinodalitate care probabil că înlocuieşte sărăcia şi modestia calităţilor mele cu un drum de popor".

Apoi Delpini a amintit că el cunoaşte mulţi preoţi din Milano: "Nu am ascuns niciodată stima şi admiraţia mea faţă de ei. Îi cunosc pe laici, apreciez câtă inteligenţă, întreprindere şi capacitate creativă există în laicatul din Milano. Cer ajutor să facem un drum împreună dat fiind că singur nu ştiu să fac nimic şi nu sunt la înălţimea acelor lideri care ar fi de dorit". Cu privire la provocările care-l aşteaptă a spus: "Dacă iau în considerare zonele de sărăcie şi multele persoane cu tradiţii culturale aşa de diversificate, mi se pare că oraşul trebuie să se întrebe despre ce faţă va avea lumea în care suntem chemaţi să trăim. Mă simt un pic pierdut în faţa acestor lucruri, de aceea este nevoie ca eu şi toţi cei care au la inimă asta, să înveţe să-i asculte pe cetăţenii viitorului. Suntem chemaţi să imaginăm o societate nouă pe care trebuie s-o construim. Milano are această vocaţie: să fie capabil să imagineze o populaţie eterogenă şi totuşi capabilă să trăiască împreună, bogată în tradiţii culturale dar capabilă să construiască o apartenenţă unitară. Voi cere ajutorul de la toţi".

Noul arhiepiscop de Milano a răspuns după aceea la trei întrebări ale jurnaliştilor prezenţi la anunţarea numirii. Prima a fost: "Ce dar cereţi de la Duhul Sfânt, şi după aceea, veţi veni să locuiţi în acest palat?". "Aş cere pentru această dieceză şi pentru societatea civilă - a răspuns Delpini - darul bucuriei. Mie mi se pare că este una dintre rezonanţele cele mai obişnuite ale Evangheliei: papa mi se pare că a reafirmat tocmai acel mesaj pe care-l consideră central. Cum Evanghelia vine bucuria, Evangelii gaudium, pentru că noi milanezii suntem buni, eficienţi, dar există uneori nervozitate, nerăbdare, plângere. Cer Duhului darul bucuriei. Cât priveşte palatul, deocamdată locuieşte cardinalul, nu am nicio intenţie să fac mutări. După aceea mă voi gândi, pentru că elogiul pe care l-a ţesut Scola cuprindea şi expresia că eu trăiesc în extremă sărăcie. Însă nu e că locuiesc sub un pod, aşadar nu am urgenţă să mă aranjez în palat".

A doua întrebare a fost: "Care este cuvântul pe care vreţi să-l spuneţi credincioşilor milanezi?". "Papa, alegându-l pe vicarul general al diecezei, vrea să recomande o continuitate cu predecesorii şi cu cardinalul Scola. Eu cred că va trebui să continuăm pe drumul marcat de episcopii care au slujit această Biserică. nu am niciun proiect pastoral. Un lucru da, îl am: ca toţi să-mi poată vorbi, ca toţi să poată avea glas... Va trebui ca eu să vă ascult pe voi, pe cei care sunt de acord şi pe cei care nu sunt de acord, pentru a nu fi precipitaţi în decizii. Apoi învăţăm meseria".

În sfârşit, ultima întrebare s-a referit la provocările care vor trebui înfruntate, îndeosebi cea a migranţilor. "Aş vrea să spun că eu sunt un preot, deci mesajul pe care-l pot da oraşului este acela de a-şi aminti de Dumnezeu, de a-l căuta pe Dumnezeu, de a trăi raportul cu Dumnezeu pentru că sunt convins că un oraş secularizat cum este al nostru, care trăieşte laicitate, fără referinţa la Dumnezeu nu are speranţă. Papa mi se pare că primele cuvinte pe care le-a spus la Casele Albe au fost: "Eu vin ca un preot". Vin să vă vorbesc despre Dumnezeu şi despre Evanghelia lui Isus. Primul mesaj pe care aş vrea să-l dau este acesta şi simt că nu pot renunţa la el, ca slujitor al Domnului şi slujitor al Bisericii. Aş vrea ca toţi să aibă o speranţă de viaţă veşnică, şi certitudinea că Dumnezeu ne iubeşte şi ne vrea fericiţi. Şi pe asta să edifice o convieţuire fraternă care să nu contrapună religiile ca duşmani care se sfidează ci ca drumuri care ajută la regăsirea rădăcinilor umanismului. Nimeni dintre noi nu vine pe lume pentru a muri. Noi pentru a trăi avem nevoie de Dumnezeu".

O întrebare a fost adresată şi arhiepiscopului care şi-a încheiat misiunea, cardinalul Scola, care a subliniat: "De la vizita Papei încoace mi-a devenit clar că rădăcinile unui creştinism de popor sunt încă vii în dieceza noastră şi nu trebuie să le pierdem deloc. Trebuie să arăm pământul în jur în aşa fel încât un creştinism de popor să înflorească iar pentru plinătatea şi libertatea tuturor". Scola a amintit zelul preotului ambrozian, care "a fost artizan şi al vieţii civile", şi a citat exemplul periferiilor. În sfârşit a spus că "Milano a conştientizat că este o metropolă europeană şi acum toţi recunosc asta".

(După Vatican Insider, 7 iulie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.