Omilia Sfântului Părinte în cursul Sfintei Liturghii celebrate pentru muncitorii din centrul industrial din Vatican (7 iulie 2017)

Înainte de toate aş vrea să mulţumesc pentru invitaţia de a celebra această liturghie cu voi muncitorii. Isus vine, el ştie ce este munca, ne înţelege bine. Ne înţelege foarte bine. Şi aş vrea să spun o rugăciune pentru iubitul nostru Sandro [Mariotti]. Ieri tatăl a plecat. Tatăl lucra aici, în Vatican. A plecat ca drepţii... era cu prietenii la plajă şi...

Să ne rugăm pentru tatăl lui Sandro şi pentru Sandro.

Acum aş vrea să vă spune câte ceva despre Evanghelie. Isus a văzut un om numit Matei, aşezat la biroul său de impozite. Era un vameş. Aceşti oameni erau judecaţi foarte rău, pentru că erau..., percepeau taxele şi banii îi trimeteau la romani. Şi o parte dintre bani îi puneau în buzunarul lor. Îi dădeau la romani: vindeau libertatea patriei, pentru aceasta erau urâţi. Erau trădători ai patriei. Isus l-a chemat. L-a văzut şi l-a chemat. Urmează-mă. Isus a ales un apostol, ... dintre acei oameni, cei mai răi. Apoi acest Matei, invitat la masă, era bucuros.

Mai înainte, când locuiam în via della Scrofa, îmi plăcea să merg, acum nu pot, la "San Luigi dei Francesi" pentru a-l privi pe Caravaggio, Convertirea lui Matei, el agăţat de bani în felul acesta [face gestul] şi Isus care cu degetul îl arată [...]. El este alipit de bani. Şi Isus îl alege pe el. Invită la masă toată gaşca, trădători ai patriei, vameşii. Văzând asta, fariseii care se credeau drepţi, îi judecau pe toţi şi spuneau: "Dar cum de învăţătorul vostru are această companie?". Isus spune: "Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi".

Asta mă mângâie mult, pentru că mă gândesc că Isus a venit pentru mine. Pentru că toţi suntem păcătoşi. Toţi. Toţi avem această diplomă. Suntem cu diplomă. Fiecare dintre noi ştie unde este mai puternic păcatul său, slăbiciunea sa. Înainte de toate trebuie să recunoaştem asta: niciunul dintre noi, noi toţi care suntem aici, nu poate să spună: "Eu nu sunt păcătos". Fariseii spuneau asta. Şi Isus îi condamnă. Erau mândri, vanitoşi, se credeau superiori altora. În schimb toţi suntem păcătoşi. Este titlul nostru şi este şi posibilitatea de a-l atrage pe Isus la noi. Isus vine la noi, vine la mine, vine la mine pentru că sunt un păcătos.

Pentru aceasta a venit Isus, pentru păcătoşi, nu pentru cei drepţi. Aceştia nu au nevoie. Isus a spus: "Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi, mergeţi şi auziţi ce înseamnă îndurare vreau şi nu jertfe. De fapt, eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi".

Când eu citesc asta mă simt chemat de Isus, şi toţi putem spune acelaşi lucru: Isus a venit pentru mine. Fiecare dintre noi.

Aceasta este mângâierea noastră şi încrederea noastră: că El iartă mereu, El vindecă sufletul mereu, mereu. "Dar sunt slab, voi cădea din nou...": Isus va fi cel care te va ridica, te va vindeca, mereu [...] Aceasta este mângâierea noastră, Isus a venit pentru mine, pentru [...] a-mi da forţa, pentru a mă face fericit, pentru a face conştiinţa mea liniştită. Să nu ne fie frică. În momentele urâte, când unul simte povara, atâtea lucruri pe care le-am făcut, atâtea alunecări ale vieţii, atâtea lucruri, şi simte povara... Isus mă iubeşte pentru că sunt aşa.

Îmi vine în minte un moment din viaţa unui mare sfânt, Ieronim, care avea un caracter dificil, şi încerca să fie blând, dar acel caracter dificil... pentru că era un dalmat, şi dalmaţii sunt puternici... A reuşit să domine modul său de a fi şi astfel oferea Domnului atâtea lucruri, atâta muncă, şi îl ruga pe Domnul: "Ce vrei de la mine?" - "Încă nu mi-ai dat totul" - "Dar, Doamne, eu ţi-am dat asta, asta şi asta..." - "Dar lipseşte un lucru" - "Ce lipseşte?" - "Dă-mi păcatele tale".

Este frumos să auzim asta: "Dă-mi păcatele tale, slăbiciunile tale, eu voi vindeca, tu mergi înainte".

Astăzi, în această primă vineri, să ne gândim la Inima lui Isus, ca să ne facă să înţelegem acest lucru frumos, cu inima milostivă, care ne spune numai: "Dă-mi slăbiciunile tale, dă-mi păcatele tale, eu iert totul". Isus iartă totul, iartă mereu.

Aceasta să fie bucuria noastră.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.