A murit cardinalul Meisner

Avea 83 de ani cardinalul german Joachim Meisner, arhiepiscop emerit de Köln, mort la primele ore ale zilei de miercuri, 5 iulie 2017, în timp ce se afla în vacanţă în localitatea Bad Füssung, în dieceza bavareză de Passau. S-a născut la 25 decembrie 1933 la Breslau, capitala districtului Silezia de Jos, în acel timp aparţinând Germaniei, dar astăzi în teritoriu polonez cu numele de Wroclaw. Hirotonit preot la 22 decembrie 1962, a fost ales la 17 martie 1975 la sediul titular de Vina, cu funcţia de auxiliar al administratorului apostolic de Erfurt-Meiningen. A primit hirotonirea episcopală la 17 mai. După moartea cardinalului Alfred Bengsch, la 22 aprilie 1980, a fost transferat la dieceza de Berlin, care includea fie partea de est fie partea de vest a oraşului, în acea epocă împărţită în două de cunoscutul zid. În consistoriul din 2 februarie 1983 a fost creat cardinal cu titlul de "Santa Pudenziana". La 20 decembrie 1988 a fost promovat arhiepiscop mitropolit de Köln. A condus arhidieceza până la 28 februarie 2014, când a renunţat la conducerea pastorală.

La Berlin mai sunt unii care-l amintesc ca "episcopul care trecea prin zid": Joachim Meisner era unul dintre puţinii autorizaţi să facă asta, el care a trăit în întregime experienţa comunistă a Germaniei de Est înainte de a ajunge la Köln, cu un an înainte ca acel zid să se prăbuşească.

Pentru cardinalul Meisner patruzeci şi cinci de ani sub comunism l-au convins "că acel sistem întemeiat pe minciună mai devreme sau mai târziu se va prăbuşi". Însă în 1989 "credea că avea să reziste pentru alţi două sute de ani...". De aceea mărturisea că a rămas surprins când Ioan Paul al II-lea l-a transferat "pe neaşteptate" la Köln: el, episcop al Germaniei de Est, trimis ca păstor în cea mai bogată dintre diecezele germane din vest, "Roma germană". Aici, în august 2005, a putut să găzduiască Ziua Mondială a Tineretului primindu-l pe Benedict al XVI-lea, Papa german, în prima călătorie a pontificatului său. Până acolo încât regretatul cardinal indica acea ZMT ca "unul din momentele cele mai semnificative" din viaţa sa.

Născut în ziua de Crăciun a anului 1933 la Breslau, în acel timp cuprins în teritoriul Germaniei, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial a fost expulzat cu familia sa din Silezia. Ajunşi în Turingia în 1945 într-o situaţie de diaspora, acei evacuaţi silezieni erau din nou primii catolici în regiune din perioada Reformei luterane. "În pofida mizeriei exterioare - fără biserică, fără parohie, fără posibilitate de a manifesta public credinţa catolică - duceau o viaţă creştină foarte intensă", a destăinuit el într-un interviu acordat ziarului nostru.

Vorbind despre copilăria sa în Republica Democrată Germană, unul dintre statele satelit ale Uniunii Sovietice, spunea că la şcoală erau ore de rusă "pentru că acela era instrumentul de introducere în comunism". Şi prima sa rezistenţă, făcută cu colegii de şcoală, a fost tocmai aceea de a refuza să înveţe acea limbă. Intrat în seminarul din Erfurt, a completat acolo studiile teologice, realizând dorinţa, simţită de foarte tânăr, de a deveni preot. Hirotonit preot la douăzeci şi nouă de ani, la 22 decembrie 1962, de episcopul Josef Freusberg, la Erfurt a desfăşurat funcţiile de vicar cooperator în parohiile "Sfântul Egidiu" din Heiligenstadt şi "Sfânta Cruce" chiar în oraşul Erfurt. S-a dedicat şi asistenţei spirituale a Caritas-ului local şi altor activităţi pastorale din RDG, până când la 1a 17 martie 1975, Paul al VI-lea l-a numit episcop titular de Vina cu funcţia de auxiliar al administratorului apostolic de Erfurt-Meiningen, monseniorul Hugo Aufderbeck, care i-a conferit după aceea hirotonirea episcopală la 17 mai. Co-consacratori au fost episcopii Hans-Georg Braun şi Georg Weinhold.

Monseniorul Meisner s-a apucat cu toată pasiunea în munca din administraţia apostolică permanenter constituta şi după cinci ani, la 22 aprilie 1980, Ioan Paul al II-lea l-a desemnat la conducerea sediului de la Berlin, unde a luat în posesie canonică la 17 mai.

Dieceză singulară, "mereu sub reflectoarele politicii", cuprindea atât partea răsăriteană cât şi cea apuseană a oraşului, precum şi toate localităţile înconjurătoare cu atâtea parohii mici şi comunităţi risipite: treizeci de mii de kilometri pătraţi, în al cărui teritoriu trăiau un milion şi 200 de mii de catolici şi circa 8 milioane de protestanţi. Episcopul Meisner şi-a stabilit reşedinţa la Berlinul de Est, dar mergea desigur şi în Berlinul de Vest din motive pastorale. Din septembrie 1982 până în 1989 a fost şi preşedinte al Berliner BIschifskonferenz, funcţia în care i-a urmat episcopului de Dresden-Meissn, monseniorul Gerhard Schaffran.

La nici trei ani după venirea la Berlin, papa Wojtyła l-a creat cardinal cu titlul de "Santa Pudenziana" în consistoriul din 2 februarie 1983. După aceea a fost numit membru al Congregaţiilor pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, pentru Episcopi şi pentru Cler, al Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative, al Prefecturii pentru Afacerile Economice ale Sfântului Scaun şi al Consiliului Cardinalilor pentru studierea problemelor organizatorice şi economice ale Sfântului Scaun.

La 20 decembrie 1988, papa l-a promovat arhiepiscop de Köln. Aşadar, mai mult sau mai puţin de un an înainte de prăbuşirea zidului din Berlin. La 12 februarie a luat în posesie canonică arhidieceza în vestitul Dom, cea mai mare biserică din Germania, şi după zece ani, în 1998, a promovat celebrări solemne pentru cei 750 de ani de la punerea primei pietre a acelei catedrale.

Figură de referinţă a Bisericii germane şi după reunificare, cardinalul Meisner a participat la diferite sinoade ale episcopilor şi a avut un rol de prim plan mai ales în a doua adunare specială pentru Europa, în 1999, unde a avut funcţia de preşedinte delegat. Angajat personal în drumul ecumenic, întărit de experienţa germană, a remarcat în acea adunare importanţa de a se cunoaşte mai bine şi de a colabora cât mai mult posibil. Din totdeauna în prima linie cu privire la chestiunea apărării vieţii, când, chiar în Germania a fost autorizat comercializarea pilulei Ru486, el a vorbit despre "o zi de doliu". În sfârşit, reluând un filon important al Bisericii la Köln, a dedicat o atenţie puternică lumii muncii, făcând referinţă la figura lui Adolph Kölping, "martor practic al doctrinei sociale a Bisericii".

Trimis special al lui Ioan Paul al II-lea şi al lui Benedict al XVI-lea în diferite celebrări semnificative în toată Europa, în mai 2008 la Trier, în numele papei Ratzinger, a beatificat-o pe călugăriţa Maria Rosa Flesch. O misiune, continuată şi după ce papa Francisc a acceptat renunţarea sa la conducerea pastorală a Arhidiecezei de Köln, la 28 februarie 2014. De fapt, în vara anului 2015, a fost trimis special la celebrarea de inaugurare a complexului conventual al sanctuarului Maria-Radna, desfăşurată la Timişoara, în România.

Telegrama Sfântului Părinte Francisc adresată cardinalului Rainer Woelki

Cu profundă emoţie am aflat ştirea că în mod neaşteptat cardinalul Joachim Meisner a fost chemat de pe acest pământ de Dumnezeul milostivirii. Sunt aproape de dumneavoastră şi de toţi credincioşii din arhidieceza de Köln în rugăciune pentru regretatul păstor. Cu credinţă profundă şi iubire sinceră faţă de Biserică, Eminenţa Sa cardinalul Meisner s-a dedicat anunţării Veştii Bune. Cristos Domnul să-l răsplătească pentru angajarea sa fidelă şi curajoasă în favoarea binelui oamenilor din est şi din vest, şi să-l facă părtaş de comuniunea sfinţilor în cer. Din inimă împart tuturor binecuvântarea apostolică celor care-l comemorează pe păstorul răposat cu rugăciuni şi jertfe.

(După L'Osservatore Romano, 6 iulie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 28.