Roman: Şantier de fraternitate

În perioada 23-31 iulie 2017, la Roman, un grup de aproximativ 120 de adolescenţi (gen3) şi însoţitorii lor care fac parte din Mişcarea Focolarelor, au participat împreună la un program social şi recreativ intitulat Şantier "Hombre-Mundo" (Om-Lume). Tinerii proveniţi din Irlanda, Marea Britanie şi România au pus în comun mintea, inima şi mâinile pentru a construi o lume de pace şi fraternitate, o lume mai unită.

Pornind de la gândirea Chiarei Lubich, fondatoarea "Operei Mariei, Mişcarea Focolarelor", anul acesta, în lume s-au construit peste 40 astfel de şantiere la care au luat parte 7.000 de adolescenţi: "Dacă vrei să cucereşti un oraş la iubirea lui Dumnezeu... «Ia-ţi nişte prieteni care împărtăşesc sentimentele tale, uneşte-te cu ei în numele lui Cristos şi cere-le lor să ofere fiecare lucru lui Dumnezeu. Apoi stabileşte cu ei un pact: promiteţi-vă iubire continuă şi constantă, aşa încât Cuceritorul lumii să fie mereu în mijlocul vostru şi să vă fie conducător [...] Interesaţi-vă apoi de cei aflaţi în mai mare mizerie, de cerşetori, de abandonaţi, de orfani, de cei închişi...»".

Pentru toţi a fost o experienţă marcantă. Făcând curăţenie în unele gospodării, am văzut condiţiile în care trăiesc sute de familii de romi. Cartierul Olimpic aşa cum este numit, aflat la periferia oraşului este alcătuit de fapt din câteva grajduri pentru animale devenite ulterior locuinţe pentru oameni; oameni care cer disperaţi un pic de respect, un pic de mâncare, şi un mic zâmbet. La Centrul Romaniţa am simţit dragostea de care au parte copii născuţi cu malformaţii şi care nu au simţit niciodată căldura unui cămin părintesc. La Casa Bunicilor am ascultat poveşti de viaţă şi am şters lacrimile unor bătrâni singuri care aşteaptă nespus de mult să împărtăşească cuiva bucuriile şi greutăţile lor. La Fundaţia Iubire şi Speranţă ne-am jucat cu copii romi, foarte talentaţi de altfel, care desprinzându-se de atmosfera apăsătoare din familie, găseau aici un răgaz de bucurie, dar şi un sprijin, un sfat. La Fundaţia Pacea am cunoscut oameni care împărtăşesc capacităţile, valorile lor unor persoane respinse de societate; ne-am distrat cu copii romi prin jocuri, dar am şi grădinărit. Aici am învăţat că planeta noastră are suficiente resurse pentru un trai decent, doar că mai este încă nevoie de oameni care să le împartă, să dăruiască şi mai ales să de dăruiască cu adevărat. Printre alte activităţi pe care le-am desfăşurat au fost: colectarea deşeurilor din Parcul Roman, zugrăvirea unei săli de clasă de la Colegiul Tehnic "Danubiana".

Am avut şi ateliere de lucru. Poate cel mai interesant era cel de bucătărie românească coordonat de profesori de la Colegiul Tehnic "Danubiana". Împreună cu tinerii din străinătate am învăţat să facem sarmale şi "japoneze" - împletitură specific ardelenească de pâine de care s-au bucurat cu toţii apoi.

Pentru a vedea frumuseţile Moldovei s-a organizat o excursie la Lacul Roşu, Cheile Bicazului şi Lacul Bicaz, pe malul căruia am participat la o Liturghie chiar minunată. Am vizitat apoi Mănăstirea ortodoxă Bistriţa, plină de istorie. Tinerii români, englezi şi irlandezi au pregătit două spectacole împreună, unul pentru comunitatea din Pildeşti; al doilea pentru comunitatea din Roman, desfăşurat în parcul oraşului, la organizare luând parte şi copii de la Fundaţia Iubire şi Speranţă, care au prezentat o suită de dansuri greceşti.

Un alt moment frumos a fost cel în are, împreună cu alţi prieteni ai Mişcării Focolarelor din zona Moldovei ne-am deplasat la pădurea de la Vulpăşeşti (lângă Sagna) unde au continuat discuţiile în grupuri după meditaţia de dimineaţă, Sfânta Liturghie şi grătarul mult aşteptat de cei mici şi de cei mari. Ne-am jucat cu mingea, am dansat, unii au purtat costumul popular. A fost o bucurie să descoperi cum un copil de 4 ani se joacă laolaltă cu cei care în viaţa cotidiană activează ca liceeni, studenţi, profesori universitari, asistenţi medicali şi sociali, sau chiar preoţi.

Nu au lipsit meditaţiile şi mărturiile puternice ale celor prezenţi, favorizate de atmosfera de unitate, armonie creată între cei prezenţi. Experienţele lor ne-au trezit în inimă spiritul de dăruire pe care l-am purtat când ne-am întors acasă. Am învăţat cât de importat este să fii alături de un prieten dependent de droguri; cum este să accepţi că visul tău de a fi în topul profesioniştilor de rugby din ţară, după ce te-ai pregătit mai bine de zece ani, s-a spulberat din cauza unui accident la picior, dar acum te-ai hotărât să devii tu însuţi antrenor pentru cei mai mici; sau micile gesturi pe care le-a oferit cineva frăţiorului mai mic, descoperindu-l pe Isus în el; cum să te apropii de noii colegi pe care ceilalţi îi resping. Toate acestea ne ajută să depăşim provocările lumii actuale, să trăim iubirea curată şi să aducem schimbarea pe care toţi ne-o dorim.

Însă momentul poate cel mai puternic din aceste zile a fost de fapt în ultima zi. Un băiat din Marea Britanie a aflat că prietenul lui cel mai bun a murit după ce dispăruse de câteva zile; unii dintre noi îl cunoşteam. Ne-am pus în pielea lui, ne-am gândit că puteam fi noi cei care pierdeau un prieten drag. Aşa că seara ne-am adunat împreună, ne-am prins de mâini şi ne-am rugat sfântul rozariu: catolici, ortodocşi, anglicani şi reformaţi. Pentru unii cea mai puternică rugăciune făcută vreodată. Aşa am trăit noi unitatea.

Pentru buna desfăşurate a acestui şantier de fraternitate au contribuit multe persoane, ştiute şi neştiute de noi, dar ştiute de Dumnezeu! Fiecăruia în parte un mare mulţumesc!

Ioana Enăşcuţ

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 21-31 iulie: Roman: Şantier de fraternitate

lecturi: 20.