Papa Francisc: Angelus (11 iunie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori,

Lecturile biblice din această duminică, sărbătoarea Preasfintei Treimi, ne ajută să intrăm în misterul identităţii lui Dumnezeu. A doua lectură prezintă cuvintele de urare pe care sfântul Paul le adresează comunităţii din Corint: "Harul Domnului Isus Cristos, iubirea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi" (2Cor 13,13). Această - să spunem - "binecuvântare" a apostolului este rod al experienţei sale personale a iubirii lui Dumnezeu, acea iubire pe care Cristos înviat i-a revelat-o, care a transformat viaţa sa şi l-a "împins" să ducă neamurilor Evanghelia. Pornind de la această experienţă a sa de har, Paul poate să-i îndemne pe creştini cu aceste cuvinte: "Bucuraţi-vă! Căutaţi desăvârşirea! Îmbărbătaţi-vă!... să trăiţi în pace" (v. 11). Comunitatea creştină, chiar cu toate limitele umane, poate să devină o reflexie a comuniunii Treimii, a bunătăţii sale, a frumuseţii sale. Însă asta - cum mărturiseşte acelaşi Paul - trece în mod necesar prin experienţa milostivirii lui Dumnezeu, a iertării sale.

Este ceea ce li se întâmplă evreilor pe drumul exodului. Când poporul a încălcat alianţa, Dumnezeu s-a arătat lui Moise în nor pentru a reînnoi acel pact, proclamând propriul nume şi semnificaţia sa. Aşa spune: "Domnul, Domnul este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi de adevăr" (Ex 34,6). Acest nume exprimă că Dumnezeu nu este departe şi închis în el însuşi, ci este Viaţă care vrea să se comunice, este deschidere, este Iubire care răscumpără pe om de infidelitate. Dumnezeu este "milostiv", "plin de îndurare" şi "plin de bunătate" pentru că ni se oferă pentru a umple limitele noastre şi lipsurile noastre, pentru a ierta greşelile noastre, pentru a ne readuce pe calea dreptăţii şi adevărului. Această revelare a lui Dumnezeu a ajuns la împlinirea sa în Noul Testament graţie cuvântului lui Cristos şi misiunii sale de mântuire. Isus ne-a manifestat faţa lui Dumnezeu, Unul în substanţă şi Întreit în persoane; Dumnezeu este în întregime şi numai Iubire, într-o relaţie subzistentă care totul creează, răscumpără şi sfinţeşte: Tată şi Fiu şi Duh Sfânt.

Şi Evanghelia de astăzi îl "pune în scenă" pe Nicodim, care, deşi ocupă un loc important în comunitatea religioasă şi civilă a timpului, n-a încetat să-l caute pe Dumnezeu. Nu s-a gândit: "Am ajuns", n-a încetat să-l caute pe Dumnezeu; şi acum a perceput ecoul glasului său în Isus. În dialogul nocturn cu Nazarineanul, Nicodim înţelege în sfârşit că este deja căutat şi aşteptat de Dumnezeu, că este iubit personal de El. Dumnezeu întotdeauna ne caută mai întâi, ne aşteaptă mai întâi, ne iubeşte mai întâi. Este ca floarea de migdal; aşa spune profetul: "Înfloreşte prima" (cf. Ier 1,11-12). De fapt aşa îi vorbeşte Isus: "Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (In 3,16). Ce anume este această viaţă veşnică? Este iubirea nemăsurată şi gratuită a Tatălui pe care Isus a dăruit-o pe cruce, oferindu-şi viaţa pentru mântuirea noastră. Şi această iubire cu acţiunea Duhului Sfânt a iradiat o lumină nouă pe pământ şi în fiecare inimă umană care îl primeşte; o lumină care revelează colţurile întunecate, împietririle care ne împiedică să aducem roadele bune ale carităţii şi milostivirii.

Să ne ajute Fecioara Maria să intrăm tot mai mult, cu toată fiinţa noastră, în comuniunea trinitară, pentru a trăi şi a mărturisi iubirea care dă sens existenţei noastre.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la La Spezia, a fost proclamată fericită Itala Mela. Crescută într-o familie departe de credinţă, în tinereţe s-a declarat atee, dar s-a convertit ca urmare a unei intense experienţe spirituale. S-a angajat printre universitarii catolici; apoi a devenit oblată benedictină şi a făcut un parcurs mistic centrat pe misterul Preasfintei Treimi, pe care astăzi o celebrăm în mod special. Mărturia noii fericite să ne încurajeze, în timpul zilelor noastre, să ne îndreptăm adesea gândul spre Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt care locuieşte în chilia inimii noastre.

Vă salut pe voi toţi, dragi romani şi pelerini: grupuri parohiale, familii, asociaţii. Îndeosebi îi salut pe credincioşii veniţi din Montpellier, din Corsica şi din Malta; şi, din Italia, pe credincioşii din Padova şi din Norbello şi pe tinerii din Sassuolo.

Un gând special către comunitatea boliviană care trăieşte la Roma şi o sărbătoreşte pe Virgen de Copacabana.

Şi vouă tuturor vă urez o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.