Pe mărturia martirilor

Mesajul patriarhului Bartolomeu

Sanctitate,

Astăzi celebrăm împreună cu dumneavoastră amintirea venerabilă a sfinţilor, glorioşilor şi vrednicilor de laudă capi ai apostolilor, Petru şi Paul, care au primit coroana martiriului lor în cetatea imperială. Participăm la bucuria acestei solemnităţi, perpetuând tradiţia solemnă a schimbului de vizite oficiale prin delegaţii cu ocazia respectivelor noastre sărbători ale tronului. Urările noastre în această solemnitate, Sanctitate, vă sunt transmise şi exprimate personal de delegaţia noastră patriarhală condusă de Excelenţa Sa arhiepiscopul Job de Telmessos, co-preşedinte al Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre cele două Biserici ale noastre surori, de preacucernicul Ambrosios Chrozidis, mare vicar al patriarhiei ecumenice, şi de preacucernicul arhimandrit Agathangelos Siskos, bibliotecar al patriarhiei ecumenice şi secretar al venerabilei delegaţii trimise anul acesta.

Comemorarea sfinţilor apostoli Petru şi Paul ne aminteşte mărturia lor comună şi slujirea lor în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, care până la urmă i-a condus la martiriu. Biserica a fost instituită pe Cristos, prin mărturisirea, mărturia şi sângele sfinţilor apostoli, aşa cum vestise Domnul: "Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului" (Fap 1,8). După ce sfântul Petru l-a mărturisit pe Isus Cristos ca Mesia, Fiul Dumnezeului celui viu, Domnul nostru a spus: "Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Mt 16,18). Pentru acest motiv, sfântul Paul a vorbit astfel despre misiunea sa: "Dar, primind ajutor de la Dumnezeu, până în ziua de astăzi stau ca martor înaintea celor mici şi a celor mari fără să spun ceva în afara celor pe care le-au spus profeţii şi Moise că se vor împlini, şi anume: Cristos va suferi şi, înviind primul din morţi, va vesti poporului şi păgânilor lumina" (Fap 26,22-23).

Tertulian a recunoscut sângele apostolilor şi apoi pe cel al martirilor creştini ca sămânţă a Bisericii. Adresându-se celor care îi persecutau pe creştini, a spus: "Mai numeroşi devenim, ori de câte ori suntem seceraţi de voi: este sămânţă sângele creştinilor" (Apologeticul, 50). Moartea martirilor este o mărturie a morţii lui Cristos pe cruce şi a învierii sale glorioase din mormânt a treia zi, care ne conduc amândouă la viaţa veşnică în Împărăţia sa. Pentru acest motiv, celebrăm cu bucurie sărbătoarea sfinţilor martiri, cu bucuria Învierii şi în anticiparea bucuroasă a gloriei Împărăţiei care va veni, aşa cum este mărturisit de primul martir, arhidiaconul Ştefan, în momentul martiriului său: "Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu" (Fap 7,56).

Biserica a fost persecutată în timpul întregii sale istorii, în epoci şi în timpuri diferite; însă sângele martirilor săi a fost izvor de forţă în credinţa şi mărturia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. Ca mireasă a lui Cristos, şi astăzi Biserica este chemată la martyria, în timp ce înfruntă noi forme de persecuţie şi asuprire. În ultimii ani am asistat cu mare tristeţe la atacurile împotriva creştinilor şi a locurilor lor de cult. Bisericile noastre surori sunt solidare cu toţi creştinii persecutaţi şi asupriţi din prezent şi în acest moment îi amintim "pe cei care sunt în mine, în exil, în munca dură şi pe cei care trăiesc orice gen de chin, asuprire, nevoie sau nelinişte".

Astăzi ne amintim de bucuria pe care am simţit-o în urmă cu două luni fiind cu dumneavoastră, Sanctitate, în Egipt, o ţară irigată constant de sângele de martiri creştini. Ne-am rugat împreună cu dumneavoastră pentru poporul din Egipt, pentru unitate, pace şi dreptate în lume, în biserica "Sfinţii apostoli Petru şi Paul" din Cairo, aproape de catedrala ortodoxă coptă "Sfântul Marcu", care în urmă cu câteva luni a devenit un sacru martyrion.

A fost un moment important pentru noi şi pentru lume. La Cairo, împreună cu dumneavoastră, Sanctitate, am vorbit într-o conferinţă internaţională despre pace, împărtăşind convingerea că nu poate să existe nicio violenţă, nicio justificare a terorismului, în numele religiei. Împreună cu dumneavoastră, am subliniat că violenţa este negarea credinţelor religioase fundamentale şi a doctrinei, că adevărata credinţă nu scuteşte fiinţele umane de responsabilitatea lor faţă de lume, şi am evidenţiat importanţa de a respecta demnitatea umană şi necesitatea de a susţine luptele menite să obţină dreptate şi pace. Am amintit lumii noastre contemporane că omenirea cere astăzi de la religie onestitate şi deschidere de a cultiva iubirea, solidaritatea şi compasiunea. Acest lucru poate să fie realizat şi prin dialogul interreligios, care are ca scop acela de a învinge fundamentalismul religios şi de a demonstra că religiile pot şi trebuie să slujească drept punţi între persoane, drept instrumente de pace şi de înţelegere reciprocă, precum şi de respect între fiinţele umane. Acest dialog interreligios este întărit ulterior printr-o apropiere mai mare a creştinilor despărţiţi.

De aceea, suntem convinşi că mărturia noastră comună în faţa numeroaselor provocări din lumea noastră contemporană constituie o mărturie pozitivă pentru Biserica lui Cristos şi pentru a ne apropia mai mult de unitate. De fapt, aceasta este porunci Domnului şi Mântuitorului nostru: "Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii" (In13,35). În urmă cu peste cincizeci de ani, Bisericile noastre au întreprins un dialog de iubire care ne-a condus într-un dialog de adevăr. Ţinând cont de asta, punem mare emfază pe dialogul teologic care este făcut de aproape patruzeci de ani între Bisericile noastre surori. Suntem deosebit de bucuroşi să aflăm că a patruzecea întâlnire a Comisiei Internaţionale pentru Dialogul Teologic din septembrie 2016, la Chieti, s-a desfăşurat într-un climat de colaborare fraternă şi schimb teologic reciproc, producând cu succes un important document comun despre primat şi sinodalitate în primul mileniu. Astfel, această comisie a propus noi paşi pe drumul nostru comun spre unitate. Acum comisia va intra într-o nouă fază a dialogului. Să ne rugăm pentru ca acest comitet de coordonare, prevăzut pentru septembrie în insula Leros, să fie rodnic, propunând o temă comună şi o metodologie pentru următoarea fază a dezbaterii noastre.

Sanctitate, preaiubit frate Francisc, în timp ce astăzi celebrăm sărbătoarea tronului Bisericii din Roma, reafirmăm dorinţa noastră profundă de a înainta împreună pe drumul spre unitate. Ne rugăm pentru ca Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos să vă dăruiască sănătate, putere şi pace, în aşa fel încât să puteţi continua diakonia adusă sufletelor preapreţioase încredinţate îngrijirii dumneavoastră primaţiale şi înţelepciunii dumneavoastră.

Transmiţându-vă dumneavoastră, Sanctitate, venerabilei ierarhii şi credincioşilor iubitori ai lui Cristos din Biserica dumneavoastră saluturile noastre cele mai cordiale, vă îmbrăţişăm frăţeşte cu o "sărutare sfântă" şi rămânem cu mare iubire şi veneraţie în Isus Cristos, Mielul ucis care trăieşte în veci.

De la Patriarhia Ecumenică, 29 iunie 2017

Iubitul dumneavoastră frate în Cristos

(După L'Osservatore Romano, 28 iunie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.