Reflecţie la solemnitatea Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul - 2017

Ioan Botezătorul, model de ucenic iubitor, de mărturisitor curajos, de detaşare lumească, de fineţe de suflet, de umilinţă sinceră şi de dăruire până la moarte.

Biserica sărbătoreşte astăzi naşterea sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare om născut din femeie (cf. Lc 7,28) şi cel mai mare dintre profeţi, căci el singur l-a arătat pe Isus ca "Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii" (In 1,29); profetul care a pregătit calea înaintea lui Isus şi a îndreptat atenţia oamenilor spre el (cf. Mt 11,10); profetul care botezând cu apă l-a arătat lumii pe Isus care va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc (cf. Mt 3,11); profetul care murind chemând oamenii la îndreptarea căilor lor rele, l-a prefigurat pe Cristos care va muri chemând oamenii păcătoşi la mântuirea lui Dumnezeu.

Cum spune sfântul Augustin (354-430): "Ioan Botezătorul este pus ca o graniţă între cele două Testamente, Vechiul şi Noul. De fapt, însuşi Isus declară că el este o graniţă atunci când afirmă: Legea şi Profeţii au fost până la Ioan (cf. Lc 16,16). Aşadar, el reprezintă în sine parte din Vechiul şi vestire a Noului. Cât priveşte Vechiul, el se naşte din doi bătrâni. Cât priveşte Noul, este proclamat profet deja în sânul mamei. Mai înainte de a se naşte, Ioan a tresăltat în sânul mamei la sosirea Mariei cu pruncul Isus în sân. A avut deja de atunci numirea, înainte de a se naşte. Este deja arătat al cui înaintemergător va fi, mai înainte de a fi văzut de el. Faptul redobândirii graiului de către Zaharia, la naşterea lui Ioan, este acelaşi lucru cu sfâşierea catapetesmei la pătimirea şi moartea lui Cristos. Dacă Ioan s-ar fi vestit pe sine, el nu ar fi deschis gura lui Zaharia. Se dezleagă limba pentru că se naşte glasul. Ioan, care îl prevestea pe Domnul, a fost întrebat: Cine eşti tu? (cf. In 1,19). Şi a răspuns: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustiu (cf. In?1,23). Glasul este Ioan, iar despre Domnul se spune: La început era Cuvântul (cf. In 1,1). Ioan este glas pentru un timp scurt, însă Cristos este Cuvântul veşnic încă de la început".

Despre Ioan Botezătorul Biblia spune că a făcut parte din planul lui Dumnezeu înainte de naşterea lui: "Mai înainte de a te forma în sânul mamei tale, eu te-am cunoscut, şi mai înainte de a te naşte, eu te-am consacrat şi te-am făcut profet pentru popoare. Iată, am pus cuvintele mele pe buzele tale, iată, îţi dau astăzi putere asupra popoarelor şi împărăţiilor" (Ier 1,5.9-10). "Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt; vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile sale. Să dai poporului său ştiinţa mântuirii, spre iertarea păcatelor" (Lc 1,76-77).

Sfântul Ioan Botezătorul a fost un ucenic al lui Isus şi un înainte mergător al său; el a pregătit calea lui Isus spre oameni şi a oamenilor spre Isus, aşa cum trebuie să facă şi oricare creştin, ucenic al Domnului.

Ne mirăm că Biblia ne dă puţine amănunte despre copilăria lui Ioan Botezătorul, despre copilăria apostolilor sau despre copilăria altor personaje biblice. Dar ştiţi de ce asta? Pentru că anii pe care i-am trăit fără a lucra cu Dumnezeu şi cu planul său de mântuire, prea puţin contează. Contează cu adevărat numai anii cât am lucrat cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, cât am lucrat la mântuirea oamenilor şi la mântuirea noastră. Dar Biblia vorbeşte de copilăria lui Iosif cel drept al lui Iacob, despre copilăria lui Samuel, despre copilăria lui David, despre copilăria lui Isus, pentru că toţi aceştia au lucrat cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu şi pentru oameni încă din copilăria lor.

Viaţa oamenilor este cuprinsă între două paranteze, unde sunt trecuţi anii de când Dumnezeu a dispus naşterea lor şi când Dumnezeu a dispus moartea lor. Sunt importanţi anii trecuţi între cele două paranteze, dar mai importantă este "liniuţa" dintre anul naşterii şi anul morţii, căci "liniuţa" aceasta reprezintă viaţa omului, reprezintă răspunsul omului la darurile lui Dumnezeu. În funcţie de ceea ce cuprinde această "liniuţă" din viaţa omului, Dumnezeu va face judecata şi va rosti sentinţa. De aceea un bătrân de 90 de ani, convertit cu doi ani în urmă, când a fost întrebat ce vârstă are, a răspuns că are 2 ani, căci numai de 2 ani el trăia cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Tot în această idee se poate spune despre unii oameni indiferenţi religios că nici măcar nu s-au născut pentru Dumnezeu.

Pentru oameni, asemenea unui vas gradat, "liniuţa" dintre naştere şi moarte reprezintă fie un vas plin, fie un vas umplut parţial, fie un vas gol. Sau, asemenea unui ogor însămânţat (cf. Mc 4,3-8), "liniuţa" reprezintă fie un ogor fără rod, căci pietrele, spinii, neghina, lipsa rădăcinii, dogoarea, i-au împiedicat să rodească; fie un ogor însămânţat cu rod de 100%, 60%, 30%. Oare cât din viaţa noastră i-am dedicat lui Dumnezeu şi planului său de mântuire? În funcţie de timpul cât ne-am ocupat de Dumnezeu şi am colaborat la planul lui de mântuire, cu rezultate mai mari sau mai mici, vom primi răsplată. Căci unul ară, altul seamănă, altul udă, dar Dumnezeu dă creşterea (cf. 1Cor 3,6). Despre sfântul Paul se spune că el a câştigat mulţimi nenumărate pentru cer, iar despre sfântul Iacob Tradiţia spune că ar fi câştigat doar opt suflete. Ceea ce contează este timpul dedicat lui Dumnezeu. Dumnezeu este singurul care plăteşte implicarea fie cu roade multe, fie cu roade puţine.

Apoi Biblia ne spune că Ioan Botezătorul a fost profund ataşat de Isus, împreună cu împărăţia cerurilor şi comorile ei, pentru care a predicat şi a renunţat la bunurile vieţii prezente pentru ele: "Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică" (Mc 1,6). Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. El este acela despre care este scris: "Iată, trimit pe solul meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea înaintea ta" (Lc 7,24-27). Ioan a făcut această renunţare şi această vestire pentru că a crezut cu adevărat în Isus şi în împărăţia cerurilor pe care o vestea. Goana după bunuri trădează împărţirea inimii, neîncredere şi slujba imposibilă la doi stăpâni (cf. Mt 6,24; Lc 16,13).

Ioan Botezătorul ne mai învaţă şi ce este martorul curajos, căci martori ai lui Dumnezeu am devenit şi noi prin Botez şi Mir. Ce este un martor? Un martor este un om care a văzut şi a auzit şi care nu poate tăcea (cf. Fap 4,20). În cazul de faţă Ioan şi apostolii l-au văzut şi l-au auzit vorbind pe Isus. În cazul creştinului martor, el s-a întâlnit cu Isus înviat, fie prin viziune ca sfântul Paul şi alţi sfinţi (cf. Fap 9,3), fie prin auzul credinţei ca majoritatea creştinilor (cf. Rom 10,17) şi acum este chemat să dea mărturie despre această lumină, spre aşezarea pe stâncă tare a credinţei semenilor lor (cf. Fap 1,22).

Ioan Botezătorul a fost primul care a mărturisit divinitatea lui Cristos: "Cel care vine după mine este dinaintea mea, căci era înainte de mine" (In 1,15). Este şi primul care a mărturisit acţiunea sa salvifică: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii" (In 1,29). De asemenea este şi primul care a mărturisit relaţia lui Isus cu Tată şi cu Duhul Sfânt. "Am văzut Duhul coborându-se din cer ca un porumbel şi oprindu-se peste el. Eu nu-l cunoşteam; dar cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: Acela peste care vei vedea Duhul coborându-se şi oprindu-se este cel ce botează cu Duhul Sfânt" (In 1,32-33). "Eu am văzut şi am mărturisit că Isus este Fiul lui Dumnezeu" (cf. In 1,34). Noi, când am mărturisit ultima dată pe Isus cuiva care căuta lumina, cu fapta sau cu vorba? Să nu uităm că o viaţă fără mărturie este o viaţă goală şi zadarnică, este o "liniuţă care nu indică nimic.

Ioan Botezătorul ne învaţă şi ce este tăria în credinţă, căci el a renunţat la bunuri, la confort şi la viaţă, pentru ca Isus să crească în faţa oamenilor şi el să se micşoreze (cf. In 3,30), pentru ca oamenii să se îndrepte numai spre Isus şi nu şi spre el. El s-a mulţumit să fie glasul de lângă Cuvânt, prietenul de lângă Mirele care are Mireasă, lampa care primeşte lumina de Soarele care străluceşte, şi astfel să ajungă la viaţa cea veşnică (cf. In 3,29). El nu a căutat stima personală, cum făceau fariseii de odinioară şi cum fac urmaşii lor de astăzi şi din toate timpurile, care se folosesc de Cristos pentru a câştiga notorietate şi a se slăvi în faţa oamenilor (cf. Lc 7,30.36). Pentru ei este un singur cuvânt: "Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata" (Mt 6,2.5.16).

Apoi de remarcat tot aici este faptul că Ioan Botezătorul nu a admis în viaţa lui nici un compromis, nici cu Belial, nici cu cei necredincioşi (cf. 2Cor 6,15). Din cauza că nu a făcut nici un compromis cu răul, a fost ucis de Irod şi Irodiada care profanau morala şi curăţia căsătoriei rânduite de Dumnezeu (cf. Mt 14,10; Mc 10,1-12). Din acelaşi motiv au mai fost ucişi şi alţi martori credincioşi ai Domnului. Amintesc doar pe sfinţii Ioan Fisher (1468-1535), episcop şi pe sfântul Thomas Morus (1477-1535), laic, ambii englezi, ambii sărbătoriţi pe 22 iunie, ambii decapitaţi ca şi Ioan Botezătorul. Aceştia au fost decapitaţi pentru că s-au opus divorţului şi recăsătoririi lui Henric al VIII-lea, regele Angliei. Şi astăzi sunt multe familii şi mai ales mulţi preoţi care suferă prigoană din aceeaşi pricină, căci tot mai puţini au curajul să înveţe adevărul. Dar ferice de cei care rămân statornici până la sfârşit (cf. Ap 2,10).

Astăzi au ajuns şi la noi căsătoriile numai după trup şi fără nici o legătură cu Isus, cu Biserica şi cu împărăţia cerurilor (cf. Ef 6,32). Astăzi şi la noi, "a sosit vremea când oamenii nu mai pot suferi învăţătura sănătoasă; ci le place să audă numai lucruri care le gâdilă auzul şi îşi caută învăţători după poftele lor" (2Tim 4,3). Şi culmea este că găsesc, deşi Isus spune: "Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă" (Mt 7,6). Tuturor luptătorilor sinceri pentru Legea lui Dumnezeu, sfântul Paul le zice: "Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba. Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea lui" (2Tim 4,5-8). Dar cei care nu vor să se strice cu profanatorii, pentru puţină pace de acum, îi pierd pe aceşti sărmani înşelaţi şi se pierd şi pe ei.

Deci, astăzi au apărut şi printre noi "creştini dintre cei numai cu numele", nişte profitori care vor să-şi facă nume şi reclamă de pe urma Bisericii, ca şi susţinătorii lor, deşi nu au nici o legătură cu ea, fiind nişte oameni rătăciţi şi cu viaţa: goală de Dumnezeu, goală de credinţă, goală de fapte bune, care mizând pe faptul că Dumnezeu este iubire (cf. 1In 4,8), uită de chemarea lui Dumnezeu la convertire (cf. 2Pt 3,9). Ioan Botezătorul i-a mustrat pe astfel de oameni înşelaţi, ca şi pe mulţi care nu mai cred în judecata finală, chemându-i la convertire: "Pui de năpârci!" (Lc 3,7). "Chiar acum securea este pus la rădăcina pomilor. Prin urmare, orice pom care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc" (Mt 3,10). "El are lopata în mână, îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi îşi va strânge grâul în grânar; iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge" (Mt 3,12).

Dar Ioan Botezătorul a fost şi om plin delicateţe de suflet: Noroadele îl întrebau şi ziceau: "Atunci ce trebuie să facem"? Drept răspuns, Ioan le zicea: "Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel". Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: "Învăţătorule, noi ce trebuie să facem"? El le-a răspuns: "Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi". Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: "Dar noi ce trebuie să facem"? El le-a răspuns: "Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre" (Lc 3,10-14).

Ioan Botezătorul a fost şi un om plin de umilinţă sinceră: Au venit deci la Ioan şi i-au zis: "Învăţătorule, cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oamenii se duc la el". Drept răspuns, Ioan le-a zis: "Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: "Nu sunt eu Cristos, ci sunt trimis înaintea lui". Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca el să crească, iar eu să mă micşorez" (In 3,26-30; Fap 13,25).

Ioan a fost o copie fidelă a lui Isus, de aceea Biserica ni-l prezintă astăzi ca model de urmare a lui Cristos şi de mărturie pentru el. Creştinule, dacă atâţia şi atâtea au putut, "mergi şi fă şi tu la fel" (Lc 10,37)!

Numele de Ioan înseamnă "darul lui Dumnezeu". La mulţi ani tuturor celor care îşi au numele legat de numele sfântului Ioan Botezătorul şi le urez să fie pentru toţi cei din jurul lor, "un dar al lui Dumnezeu"!

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 39.