Milano, pentru a-i urma lui Scola este favorit Delpini

De Andrea Tornielli

Anunţarea succesorului lui Angelo Scola la Milano se apropie şi publicarea numirii este aşteptată în această lună, aşa încât să permită noului arhiepiscop să înceapă slujirea sa la 8 septembrie, sărbătoarea Naşterii Mariei, căreia îi este dedicat domul. Conform multor surse, candidatul cel mai puternic precum şi cel mai votat în consultări este Mario Delpini: 66 de ani în iulie, născut la Gallarate, actual vicar general al diecezei ambroziene.

Exceptând surprize de ultimă oră, ar putea să cadă chiar asupra lui alegerea papei, după accelerarea consultărilor care au avut loc în săptămânile trecute. O accelerare dorită de însuşi cardinalul Scola, care a cerut ca noul an pastoral să înceapă cu noul arhiepiscop şi nu în situaţie de aşteptare.

După ce a studiat în seminariile diecezane, Delpini a fost hirotonit preot în 1975 de cardinalul Giovanni Colombo. A luat licenţa în litere la Universitatea Catolică, a obţinut licenţa în teologie şi apoi diploma în ştiinţe patristice la Institutul Patristic Augustinianum din Roma. A predat greacă şi patrologie în seminariile milaneze. A fost rector al liceului seminarului din Venegono, apoi a devenit rector al ciclului teologic de patru ani şi din 2000 până în 2006 rector al seminarului mare. Cardinalul Dionigi Tettamanzi l-a numit vicar al zonei pastorale VI din Melegnano şi în 2007 l-a consacrat episcop auxiliar. În aprilie 2012, arhiepiscopul Scola l-a ales ca vicar general al diecezei şi după doi ani i-a încredinţat şi formarea permanentă a clerului.

Numirea sa ar reprezenta o alegere de continuitate, dar în acelaşi timp originală. De continuitate, pentru că Delpini a fost colaborator apropiat al ultimilor trei arhiepiscopi de Milano, de la Martini la Scola. Originală, pentru că nu poate fi înscris la nicio grupare şi pentru că a trăit toată viaţa sa de preot şi de episcop în dieceza de Milano: ultima dată asta s-a întâmplat cu peste jumătate de secol în urmă, cu numirea cardinalului Colombo, şi el rector al seminarului mare şi apoi episcop auxiliar.

Cine-l cunoaşte bine pe Delpini îl descrie ca un om "foarte spiritual, umil dar nu docil, mare muncitor, departe de portretul-robot al episcopului-manager, foarte atent la raportul personal cu preoţii". Trăieşte la "Casa Clerului", împreună cu preoţii bătrâni şi în oraş umblă cu bicicleta, cu cască şi giacă reflectorizantă.

În 1998 a publicat o carte intitulată "Cucernice ce maniere! Mic cod pastoral al bunelor maniere", cu idei "afectuoase şi ironice" în care invita să se elibereze "de balastul unui anumit clericalism şi de eficientismul managerial".

În ajunul vizitei lui Francisc la Milano a spus la ziarul Repubblica: "Biserica noastră pe cât de generoasă, organizată, întreprinzătoare, este uneori marcată de nelinişte, tristeţe, îngrijorare, de gândul de a nu reuşi, de a nu avea suficiente resurse pentru a face faţă atâtor probleme. Bucuria Evangheliei este tocmai unul dintre acele mesaje de care avem nevoie. Există un izvor al bucuriei pe care Papa îl cunoaşte şi pe care noi l-am uitat, bucuria nu vine din succes sau din faptul de a avea atâtea resurse, ci dintr-o spiritualitate mai profundă, o comuniune cu Domnul mai obişnuită".

Delpini predică adesea folosind anecdote şi povestiri, şi tocmai a republicat o carte intitulată "Şi fluturele a zburat" (E la farfalla vol?), care conţine 52 de fabule, scurte povestioare pentru copii dar capabile să vorbească adulţilor.

(După Vatican Insider, 20 iunie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.