Papa Francisc: Regina Coeli (14 mai 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Aseară m-am întors din pelerinajul la Fátima - să o salutăm pe Sfânta Fecioară Maria de la Fátima - şi rugăciunea noastră mariană de astăzi asumă o semnificaţie deosebită, încărcată de amintire şi de profeţie pentru cel care priveşte istoria cu ochii credinţei. La Fátima m-am cufundat în rugăciunea sfântului popor credincios, rugăciunea care acolo curge de o sută de ani ca un fluviu, pentru a implora ocrotirea maternă a Mariei asupra întregii lumi. Aduc mulţumire Domnului care mi-a dat harul să merg la picioarele Fecioarei Mame ca pelerin al speranţei şi al păcii. Şi mulţumesc din inimă episcopilor, episcopului de Leiria-Fátima, autorităţilor statului, preşedintelui Republicii şi tuturor celor care au oferit colaborarea lor.

Încă de la început, când în Capela Apariţiilor am rămas îndelung în tăcere, însoţit de tăcerea rugătoare a tuturor pelerinilor, s-a creat un climat recules şi contemplativ, în care s-au desfăşurat diferitele momente de rugăciune. Şi în centrul a toate a fost şi este Domnul Înviat, prezent în mijlocul poporului său în Cuvânt şi în Euharistie. Prezent în mijlocul atâtor bolnavi, care sunt protagonişti ai vieţii liturgice şi pastorale de la Fátima, ca ai oricărui sanctuar marian.

La Fátima, Fecioara a ales inima nevinovată şi simplitatea micilor Francisc, Iacinta şi Lucia, ca depozitari ai mesajului său. Aceşti copii l-au primit cu demnitate, aşa încât au fost recunoscuţi ca martori credibili ai apariţiilor, şi devenind modele de viaţă creştină. Cu această canonizare a lui Francisc şi a lui Iacinta, am voit să propun întregii Bisericii exemplul lor de adeziune la Cristos şi mărturia evanghelică şi am voit să propun întregii Biserici şi să aibă grijă de copii. Sfinţenia lor nu este consecinţă a apariţiilor, ci a fidelităţii şi a ardorii cu care ei au corespuns privilegiului primit de a putea s-o vadă pe Fecioara Maria. După întâlnirea cu "frumoasa Doamnă" - aşa o numeau -, ei recitau frecvent Rozariul, făceau pocăinţă şi ofereau jertfe pentru a obţine sfârşitul războiului şi pentru sufletele care au mai mare nevoie de milostivirea divină.

Şi astăzi există atâta nevoie de rugăciune şi de pocăinţă pentru a implora harul convertirii, pentru a implora sfârşitul atâtor războaie care sunt pretutindeni în lume şi care să lărgesc tot mai mult, precum şi sfârşitul absurdelor conflicte mari şi mici, care desfigurează faţa umanităţii.

Să ne lăsăm conduşi de lumina care vine de la Fátima. Inima Neprihănită a Mariei să fie mereu refugiul nostru, mângâierea noastră şi calea care ne conduce la Cristos.

_______________

După Regina caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Încredinţez Mariei, Regina păcii, soarta popoarelor chinuite de războaie şi conflicte, îndeosebi în Orientul Mijlociu. Atâtea persoane nevinovate sunt încercate dur, fie creştine, fie musulmane, fie care aparţin minorităţilor precum yazidii, care îndură tragice violenţe şi discriminări. Solidaritatea mea este însoţită de amintirea în rugăciunii, în timp ce le mulţumesc celor care se vor angaja să se ocupe de necesităţile umanitare. Încurajez diferitele comunităţi să parcurgă calea dialogului şi a prieteniei sociale pentru a construi un viitor de respect, de siguranţă şi de pace, departe de orice soi de război.

Ieri, la Dublin, a fost proclamat fericit preotul iezuit John Sullivan. A trăit în Irlanda între secolul al XIX-lea şi al XX-lea, el şi-a dedicat viaţa învăţării şi formării spirituale a tinerilor şi era atât de iubit şi căutat ca un părinte de săraci şi de suferinzi. Îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru mărturia sa.

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din Italia şi din diferite ţări. Îndeosebi, credincioşii din Ivrea, Salerno, Valmontone şi Rimini; elevii din Potenza şi din Monza (Bergamo). Îi salut pe participanţii la iniţiativa denumită "Landouri goale" şi grupul mamelor din Bordighera: viitorul societăţilor noastre cere din partea tuturor, în special a instituţiilor, o atenţie concretă faţă de viaţă şi faţă de maternitate. Şi acest apel este deosebit de semnificativ astăzi în timp ce se celebrează, în atâtea ţări, sărbătoarea mamei, iată!; amintim cu recunoştinţă şi afect toate mamele, şi mamele noastre din cer, încredinţându-le Mariei, mama lui Isus. Şi acum vă fac o propunere: să rămânem câteva clipe în tăcere, rugându-ne fiecare pentru propria mamă.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 24.