În Columbia "Oraşele lui Dumnezeu" pe pământ

De Luciano Zanardini

"Oare visăm noi - se întreba Paul al VI-lea la audienţa generală din 31 decembrie 1975 - când vorbim despre civilizaţia iubirii? Nu, nu visăm. Idealurile, dacă sunt autentice, dacă sunt umane, nu sunt vise, sunt îndatoriri". Cine se întreabă dacă, astăzi mai mult decât ieri, civilizaţia iubirii nu este ceva utopic, poate găsi în Columbia răspunsul la întrebarea sa. Acolo într-o ţară unde violenţa, adesea şi cu plăcere, a ocupat paginile de cronică, în 2003 la Villa de Leyva s-a născut o experienţă care în decursul anilor s-a înmulţit.

Artizanul tuturor acestora, chiar dacă el preferă să atribuie Domnului meritele, este părintele José Arcesio Escobar. "Când am fost maestru de novici al carmelitanilor desculţi - relatează el - mi-am dat seama că ştiau atâtea lucruri, dar nu aveau sensibilitatea faţă de cei săraci. Am simţit nevoia să merg cu ei în cartierele ţăranilor: am început să lucrăm fără a pretinde nimic apropiindu-ne de familiile mai nevoiaşe. De la o mică realitate am ajuns la edificarea «Oraşului lui Dumnezeu». Ce este? Înainte de a fi un loc, este o experienţă a mai multor persoane care stau împreună pentru a se ruga, a munci / a sluji şi a iubi". În centru este promovarea omului prin Evanghelie. "Pentru noi socialul şi spiritualul sunt un unicum. Acţionăm stimulaţi de iubirea faţă de Domnul care se află în fiecare persoană care suferă. Căutăm străzi pentru a găsi căi care să facă viaţa mai demnă. Construcţiile sunt frumoase pentru ca săracii să poată trăi demn".

Astăzi "La Ciudades de Dios" sunt 25, primul s-a născut în 2003 la Villa de Leyva care primeşte 130 de copii (până la 5 ani) de la 7.00 până la 15.30. Convieţuiesc cu carisma lor mai multe comunităţi (carmelitanii desculţi, surorile Carmelului apostolic al Stăpânei Noastre din Betleem, laicii consacraţi carmelitani ai sfântului Iosif, carmelitanele de la Nazaret şi carmelitanele sfântului Iosif). În schimb la Bogota sunt implicate 124 de familii sărace: fiecare cu propria casă dar cu spaţii comune (sufragerie, grădină pentru copii, capela...) şi mai ales cu o unică gestiune economică. Conducerea este încredinţată călugărilor sau laicilor. "Diferiţii destinatari trăiesc la margini: săracii, drogaţii, prostituatele, ţăranii, tinerii, bătrânii... Ca primii creştini, îl vedem şi îl simţim pe Cel Înviat. Trăim o viaţă cu lucrurile simple care conduc la sfinţenie. Este fundamentală ascultarea: fiecare Oraş al lui Dumnezeu are o cameră a ascultării".

Printre activităţi, şi însoţirea pentru universitarii din Bogota. Punctul Misiune Onlus, în colaborare cu Fundación Construímos, Universidad Nacional de Colombia şi Fundacíon Santa Teresa de Avila, a demarat sprijinul la distanţă prin activarea de burse de studiu pentru tinerii din "Ciudad de Dios" din La Gloria. Părintele Arcesio a învăţat "să creadă şi să meargă împreună cu oamenii. Avem atâta încredere în sfântul Iosif. Providenţa continuă să ne uimească. Viaţa este scurtă: nu putem pierde timp, trebuie să dăruim totul, ca Isus". A iubi mereu. Toate acestea trebuie recitite în contextul ţării. "Columbia este specială. Există bine şi rău. În lume se vorbeşte mai mult despre violenţă decât despre lucruri frumoase. Avem norocul să fie multe persoane bune, cu rădăcini creştine, mai ales printre ţărani. Aici Evanghelia este parte a vieţii, nu este ceva izolat". Există atâtea iniţiative pentru a promova unitatea. "Este un loc de pace pentru că se respiră iubirea Domnului în mijlocul violenţei. În Europa văd bisericile goale, în timp ce aici, în Columbia, nu se întâmplă asta. În societatea noastră înfloresc vocaţiile şi sunt active mişcările şi grupurile de rugăciune".

Pe fundal este acordul de pace cu FARC, chiar dacă în domeniul eclezial rămân perplexităţi. "Atâţia oameni vor pacea, să vedem ce vor luptătorii de gherilă. Nu toţi sunt de acord cu guvernul să le acorde prea mult spaţiu: se iau ajutoarele de la cei lipsiţi şi se dăruiesc celui care face bani cu droguri...". În inima părintelui Escobar mai este un mare vis. "Este o nebunie: aş vrea să construiesc «Oraşe ale lui Dumnezeu» în mijlocul luptătorilor de gherilă. În locurile unde este atâta violenţă, ne aşteaptă. Şi în străinătate sunt interesaţi: episcopii văd asta ca o oportunitate". Însă mulţi ar putea obiecta că nu reprezintă un model exportabil, dar părintele Arcesio nu este de aceeaşi părere, de altfel "în toate locurile există iubire şi duioşie. Toţi avem nevoie de iubire şi avem un simţ spiritual de transcendenţă. În orice loc unde se roagă şi se iubeşte, acolo este loc pentru un «Oraş al lui Dumnezeu»".

(După Vatican Insider, 3 mai 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 30.