Lombardi: A privi ochii lui Ratzinger, intuiesc adevărul

De Federico Lombardi, SJ

Pe bună dreptate această nouă carte despre Joseph Ratzinger, Benedict al XVI-lea, poartă subtitlul "Imagini ale unei vieţi", pentru că ceea ce o caracterizează faţă de alte opere asemănătoare este tocmai marea trusă de imagini care însoţeşte toată dezvoltarea textului, încă din anii copilăriei şi ai tinereţii, pentru care probabil că era mai greu de găsit fotografiile dorite.

Faţa senină şi obişnuită a protagonistului ni se prezintă astfel de-a lungul paginilor în diferitele perioade ale vieţii, dar mereu putând fi recunoscut perfect în identitatea sa, în ascuţimea privirii sale; o privire care pare să ne interpeleze încontinuu şi să ne lase să intuim profunzimea gândirii şi limpezimea spiritului care vin spre noi prin ochii şi cuvintele acestui om şi acestui preot. Chiar dacă circumstanţele şi locurile se schimbă şi culoarea hainelor trece de la negru la roşu la alb, nu este nicio îndoială că aceea care ne însoţeşte prin paginile acestei cărţi este mereu aceeaşi persoană şi că firul interior care se dezvoltă de-a lungul vieţii sale manifestă o unitate de orientare şi o continuitate de inspiraţie extraordinară.

În volum nu sunt numai imaginile. Este şi relatarea unei vieţi ajunse la ţinta celor nouăzeci de ani şi în ansamblu împlinite. De fapt, etapa actuală a vieţii retrase din Conventul Mater Ecclesiae este foarte importantă în itinerarul uman şi spiritual al lui Joseph Ratzinger, dar poate să fie considerată conclusivă şi este despuiată de o ulterioară înmulţire a evenimentelor. Deci relatarea vieţii are deja sens chiar oprindu-se aici.

Naraţiunea celor nouăzeci de ani este împărţită în nouă capitole, dând astfel un ritm plăcut şi stimulant lecturii şi ajutându-ne efectiv să reparcurgem aproape un secol de istorie dându-ne seama de treptata îmbogăţire şi lărgire a experienţei personale, culturale şi ecleziale a lui Joseph Ratzinger. De la viaţa familială senină în micile centre din Bavaria nativă, la tragedia uriaşă a războiului mondial; la vocaţia şi la formarea sacerdotală; la descoperirea minunată a profunzimilor reflecţiei despre credinţă; la gustul predării teologiei; la chemarea de a da o contribuţie foarte importantă la Conciliu, participând la el în dialog cu teologii cei mai mari ai timpului; la conducerea pastorală a unei mari dieceze; la colaborarea cu Ioan Paul al II-lea timp de peste douăzeci de ani, în magisteriul său doctrinal şi moral, pentru a ajuta comunitatea Bisericii să înţeleagă, să gândească şi să păstreze corect credinţa sa; la chemarea mai înaltă şi angajantă, aceea a conducerii comunităţii universale a credincioşilor... Gândirea lui Joseph Ratzinger se dezvoltă în direcţia profunzimii şi a conştiinţei provocărilor contextului cultural de astăzi, dar în acelaşi timp orizontul său se lărgeşte progresiv în mărime, ajungând să devină universal şi atotcuprinzător: experienţa trăită a conciliului, responsabilitatea Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, aproape de papa, fac în aşa fel încât teologul Ratzinger să aibă o viziune tot mai clară a întrebărilor şi a aşteptărilor spirituale cele mai fundamentale şi urgente ale omenirii şi ale Bisericii din timpul nostru.

De aici orientarea şi preocupările magisteriului lui Benedict al XVI-lea, marcat în mod clar de primatul lui Dumnezeu şi de riscul dramatic al uitării sale în societatea contemporană, concentrat în sfârşit pe credinţa credincioşilor şi apoi pe căutarea feţei lui Isus, revelaţie a lui Dumnezeu pentru fiecare bărbat, pentru fiecare femeie din orice timp şi loc.

Suntem astfel în inima misiunii Bisericii, deci a slujirii papei. Mi se pare că încă n-a fost scos în evidenţă suficient că încheierea pontificatului coincide practic cu încheierea trilogiei lui Benedict al XVI-lea despre Isus. Această trilogie - aşa cum a spus el - nu este propriu-zis operă de magisteriu, ci rod al căutării personale a feţei vii a lui Isus.

Dar el era papa care "întăreşte pe fraţii săi": căutarea sa şi mărturia sa personală de credinţă nu poate să fie separată de slujirea sa eclezială şi are o valoare imensă pentru toată Biserica.

Teologul Joseph Ratzinger, care la sfârşit a fost chemat să fie papa Benedict al XVI-lea, împlineşte misiunea unică şi unitară a vieţii sale căutând faţa vie a lui Isus şi ajutându-i pe toţi să-l întâlnească.

Şi asta e ceea ce continuă să facă şi acum, în rugăciune, în tăcerea Conventului Mater Ecclesiae.

Desigur există multe aspecte şi evenimente ale pontificatului care sunt amintite într-o biografie ca aceasta. Există de exemplu cele ale călătoriilor în diferitele continente sau acela - după părerea mea extrem de semnificativ - al angajării de purificare a Bisericii încercate de răul abuzurilor sexuale; există şi momentele dificile, deja cunoscute din belşug din cronicile din anii trecuţi. Dar, pentru a încheia, să-mi fie permis să insist că utilitatea cea mai mare a unei biografii complexe nu mi se parte atât aceea a înmulţirii curiozităţilor sau a amănuntelor care cu timpul vor deveni tot mai marginale, cât mai ales aceea de a ne ajuta să înţelegem care este sensul cel mai profund al vieţii care se relatează. Şi dat fiind că această biografie este făcută şi cu imagini, pentru a o înţelege invit încă o dată să privim faţa lui Joseph Ratzinger, ochii săi. Sunt aceia ai unuia care caută adevărul şi care-l intuieşte. Şi noi îi percepem reflexia în ochii săi şi am perceput asta de atâtea ori în cuvintele sale. Şi la sfârşit acest Adevăr străluceşte - pentru el şi pentru noi - pe faţa lui Isus.

(După Vatican Insider, 15 aprilie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.