A educa la pace. Interviu luat cardinalului secretar de stat în ajunul călătoriei papale

De Alessandro di Bussolo

Terorism, dialog cu islamul şi ecumenism sunt temele principale ale călătoriei pontifului în Egipt, relansate de cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, în interviul acordat Secretariatului pentru comunicare.

Papa vizitează Egiptul la mai puţin de trei săptămâni de la sângeroasele atentate la bisericile copte în Duminica Floriilor.

Toţi au crezut că papa Francisc după sângeroasele şi brutalele atentate care au zguduit Egiptul probabil că aveau să pună în discuţie călătoria sa în acea ţară. În schimb papa nu s-a gândit niciodată să facă asta, tocmai pentru că vrea să fie mesager de pace unde este mai multă nevoie de pace, unde este mai multă nevoie să se vestească şi să se acţioneze pentru pace. Cu siguranţă va face asta cu cuvântul său, în diferitele întâlniri, dar va face asta mai ales şi înainte de toate cu prezenţa sa, o prezenţă de apropiere, de solidaritate, de încurajare. Deci papa merge tocmai pentru că Egiptul are nevoie de cineva care să vestească pacea şi care să încerce să acţioneze pentru pace.

Guvernul egiptean ar putea face mai mult pentru a proteja minorităţile creştine de extremişti?

Guvernul trebuie să facă tot posibilul pentru a-i proteja pe cetăţenii egipteni, de orice grup social sau religios aparţin. Este de datoria guvernului să garanteze siguranţa pentru cetăţenii săi prin opera tuturor aparatelor sale, a tuturor forţelor de ordine. Însă, în mod evident, provocarea terorismului este una mult mai amplă, care nu se rezolvă şi nu se limitează numai la nivel de siguranţă. Este o provocare care angajează la înlăturarea tuturor acelora care pot să fie cauzele naşterii, alimentării terorismului, şi evident că şi guvernul şi autorităţile trebuie să se angajeze pe acest front. Un front care convoacă însă la angajarea întregii societăţi, mai ales la angajarea educaţiei. Deci familia, şcoala, Bisericile, mass-media, toţi au o responsabilitate pentru a educa la pace şi a elimina acelea care pot fi cauzele acestui fenomen, mai ales faţă de tineri. Deci a le da lor un sens al vieţii, a le propune lor valori pentru care merită să trăiască, a se angaja şi a lupta, şi a nu se pierde în schimb în acest vârtej de violenţă şi de distrugere care este cu adevărat nesăbuit.

Pontiful, împreună cu patriarhul Bartolomeu, va întâlni una dintre vocile cele mai ascultate ale islamului sunnit. Putem să ne aşteptăm la un apel comun la pace?

Eu cred că va exista un apel, se va exprima o angajare comună a creştinilor şi a musulmanilor în favoarea păcii... şi această întâlnire va fi deja un exemplu şi un model de pace, pentru că va fi întocmai o întâlnire de dialog. Aşa cum ştim, dialogul cu universitatea Al-Azhar s-a reluat în manieră formală anul trecut, la 23 mai, când şeicul a venit să-l viziteze pe papa şi apoi a fost o conferinţă patronată tot de Al-Azhar despre cetăţenie şi libertate unde a participat şi Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios, unde a fost semnată o declaraţie invitându-i pe toţi să refuze violenţa în numele lui Dumnezeu, invitând la respect şi la convieţuire paşnică între creştini şi musulmani pe baza statului de drept, a egalităţii şi a conceptului de cetăţenie, un alt concept important de subliniat. Deci această întâlnire se situează în această direcţie şi va fi şi o conferinţă despre pace, şi de această dată patronată de universitatea Al-Azhar, la care va participa papa cu un discurs şi acum întocmai şi patriarhul ecumenic de Constantinopol. Ceea ce papa a spus mereu, a spus-o încă de la începutul pontificatului său, în Evangelii gaudium, că dialogul este indispensabil, este fundamental pentru pacea în lume, şi că toate religiile trebuie să se simtă angajate să lucreze în acest sens. Acest dialog trebuie să devină o întâlnire şi o colaborare pentru binele comun. Cred că această ocazie pe care o va avea pontiful de a întâlni Al-Azhar şi autorităţile sale va merge chiar în acest sens, în sensul de a repropune încă o dată metoda şi calea dialogului şi a întâlnirii ca metodă pentru a depăşi contrapoziţiile şi violenţele care pot să apară, din păcate, în numele religiei, manipulând religia însăşi.

Dar cum poate fi oprit prozelitismul fundamentaliştilor?

Chestiunea fundamentală este educaţia, deci a-i educa pe apartenenţii la diferitele religii, mai ales copiii şi tinerii, la o atitudine de mare respect faţă de celelalte credinţe. Porneşte de aici. Eu cred că problema limbajului este fundamentală: când se foloseşte un limbaj violent există pericolul ca acesta să poată duce apoi la acte violente. În schimb când se foloseşte un limbaj de pace, de respect, de reconciliere cu siguranţă acesta va produce roadele sale pozitive. Deci prozelitismul se combate încă o dată cu educaţia la respect, la toleranţă şi la acceptarea reciprocă.

Întâlnirea cu Biserica coptă ortodoxă martiră va fi o altă etapă a ecumenismului suferinţei. Dar o nouă comuniune va putea opri exodul creştinilor?

Noi sperăm asta cu putere şi cred că tocmai acest sprijin trebuie să-l simtă creştinii din Orientul Mijlociu de la fraţii lor din Occident, care va putea să-i ajute să rămână în ţara lor în pofida dificultăţilor şi să continue să dea mărturia lor creştină în mijlocul unei societăţi care este de credinţă islamică în marea sa majoritate. Eu cred că aportul creştinilor este cu adevărat important, este decisiv. Pot să dea o contribuţie în toate sensurile pentru construirea societăţii şi pentru o convieţuire mai armonioasă, senină şi paşnică şi în interiorul societăţii. Şi această comuniune este într-un anumit sens cimentată, întărită de ceea ce papa numeşte ecumenismul sângelui. Această violenţă care se năpusteşte împotriva creştinilor deoarece sunt creştini, dincolo de diferitele lor apartenenţe confesionale. Deoarece cred în Cristos, deoarece sunt discipoli ai lui Cristos, sunt făcuţi obiect al acestei violenţe cu adevărat brutale şi nesăbuite. Aşadar cu siguranţă întâlnirea cu papa Tawadros al II-lea şi cu comunitatea coptă ortodoxă care în aceste ultime timpuri a suferit aşa de mult, va cimenta şi mai mult comuniunea, care există deja. Există un bun raport al papei şi al Bisericii Catolice cu Biserica Coptă Ortodoxă care este cea mai mare comunitate creştină din Orientul Mijlociu şi toate acestea vor folosi cred pentru a le da lor curaj mai mare, să nu se simtă abandonaţi şi deci să şi persevereze în prezenţa lor în ţară şi în mărturia lor.

Vizita se va încheia cu întâlnirea micii comunităţi copte-catolice. Este o mică flacără care aduce o mărturie a crucii dar şi a unităţii posibile?

Comunitatea coptă-catolică este mică, o mică flacără, foarte frumoasă această imagine, şi Papa merge şi să ajute, să întărească în credinţă şi pentru ca această mică flacără să nu slăbească, să nu se stingă ci să continue să ardă, chiar dacă este o mică flăcăruie în acea societate şi să continue să aducă contribuţia sa. Deci va fi o întâlnire cu familia catolicilor, o întâlnire pentru a-i încuraja să meargă înainte în mărturia lor de fiecare zi.

(După L'Osservatore Romano, 28 aprilie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 8.