Ceea ce ne uneşte

Vesperele anglicane celebrate pentru prima dată în bazilica "Sfântul Petru"

Un moment istoric. Aşa au definit arhiepiscopul Arthur Roche, secretar al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, şi arhiepiscopul David Moxon, director al Centrului anglican din Roma, au definit celebrarea vesperelor după Book of Common Prayer al Bisericii din Anglia, care pentru prima dată a avut loc, luni, 13 martie 2017, în bazilica vaticană.

La altarul catedrei, în locul unde sfântul Grigore cel Mare, apostolus anglicanorum a fost consacrat episcop, s-a desfăşurat rugăciunea de seară prezidată de arhiepiscopul Moxon cu însoţirea corului Merton College din Oxford. Este semnificativă alegerea datei, legată de vechea comemorare liturgică a sfântului Grigore (12 martie), dar şi de a patra aniversare a alegerii papei Francisc. Semn elocvent, cel al rugăciunii comune, al drumului ecumenic care angajează catolici şi anglicani şi care a înregistrat recent o altă etapă istorică prin vizita pontifului la comunitatea anglicană din Roma în biserica All Saints.

"Iubirea lui Dumnezeu - a spus arhiepiscopul Roche în omilie - şi dorinţa noastră de a-l adora sunt ceea ce ne uneşte ca şi creştini, anglicani şi catolici, întorcându-ne asupra paşilor noştri şi îndreptând privirile noastre noi asupra unui teren de provocare ecumenică şi de speranţă". Cu puţin înainte, în timpul invocaţiilor, reverendul Marcus Walker, vice-director al Centrului anglican, a amintit rugăciunea lui Isus la ultima cină: "Fă ca să fie una". Şi amintind "în pocăinţă şi umilinţă, că a eşuat în îndeplinirea poruncii sale", l-a invocat pe Duhul Sfânt să "ne facă apţi să experimentăm suferinţa cauzată de diviziune, să vedem păcatul nostru şi să sperăm dincolo de orice speranţă". Un gând special a fost dedicat papei Francisc la aniversarea alegerii: "aducem mulţumiri - s-a făcut rugăciunea - pentru modul în care el paşte turma care i-a fost încredinţată, atrage creştinii din atâtea tradiţii şi le aminteşte tuturor, încă o dată, strigătul Evangheliei care ne cheamă să-i slujim pe cei săraci".

Figura sfântului Grigore cel Mare, pontiful care i-a încredinţat sfântului Augustin de Canterbury evanghelizarea Britaniei, a însoţit acest moment intens de rugăciune comună. I-a reparcurs biografia arhiepiscopul Roche care, în omilie, a subliniat două aspecte care trebuie recuperate ca moştenire preţioasă pentru cel care "merge împreună în căutarea unei unităţi mai mari". Înainte de toate titlul pe care papa Grigore l-a ales pentru succesorul lui Petru, servus servorum Dei: "Călătoria noastră, mersul nostru împreună în acest pelerinaj în căutarea ecumenică a unităţii - a spus el - ne invită să devenim slujitori unii altora recunoscându-ne în cuvintele Domnului: «Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: Suntem servitori inutili» (Lc 17,10)".

Şi a adăugat: "Iubirea noastră reciprocă trebuie să fie mereu umilă şi neobosită", pentru că "la sfârşit harul lui Dumnezeu e cel care realizează ceea ce noi vrem să realizăm" şi "Isus Cristos e cel pe care-l proclamăm şi nu pe noi înşine".

În al doilea rând, a spus prelatul, este nevoie ca toţi creştinii să se inspire din "zelul misionar" care a fost caracteristica sfântului Grigore. "Nu trebuie să uităm niciodată, aşa cum a afirmat recent Papa Francisc, că Biserica s-a născut în ieşire. A fost închisă în cenaclu şi apoi a venit afară. Şi trebuie să rămână în lumea externă. Nu trebuie să se închide din nou". De aceea catolicii şi anglicanii trebuie "să se încurajeze unii pe alţii şi să se susţină" în această misiune.

"Sub marele vitraliu al Duhului Sfânt - a încheiat secretarul Congregaţiei pentru Cultul Divin amintind de iconografia care-l reprezintă pe Mângâietorul care îi şopteşte la ureche sfântului Grigore - să ne rugăm pentru ca asemenea sfântului Grigore, şi noi să fim deschişi la şoaptele Duhului, în aşa fel încât să avem curajul şi credinţa de a continua să ne rugăm şi să lucrăm pentru a depăşi barierele care rămân, pentru a dărâma zidurile de despărţire şi diviziune", pentru ca "inimaginabilul, sau ceea ce acum pare aşa de dificil, să poată fi făcut posibil în Cristos Isus".

Şi la încheierea vesperelor, în timp ce toţi celebranţii mergeau în procesiune spre mormântul sfântului Grigore, corul a cântat imnul care se termina cu cuvintele: "O Biserică. O credinţă. Un Domn".

(După L'Osservatore Romano, 15 martie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.