Fatima, în curând sfinţi cei doi păstoraşi care au văzut secretul

De Andrea Tornielli

Papa Francisc a aprobat minunea atribuită mijlocirii lui Francisc şi Iancinta Marto, frate şi soră, cei doi păstoraşi vizionari de la Fatima împreună cu verişoara lor Lucia, ambii beatificaţi de Ioan Paul al II-lea în mai 2000. "Sfântul Părinte Francisc - informează o notă vaticană - a primit în această dimineaţă în audienţă" pe cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor" şi a autorizat dicasterul să promulge, printre altele, şi decretul referitor la "minunea atribuită mijlocirii fericitului Francisc Marto, născut la 11 iunie 1908 şi mort la 4 aprilie 1919, şi a fericitei Iacinta Marto, născută la 11 martie 1910 şi moartă la 20 februarie 1920), copii din Fatima".

Vestea vine la mai puţin de două luni de la călătoria pe care Francisc o va face în oraşul portughez, sediul al unuia dintre sanctuarele mariane cele mai vizitate din lume, pentru a celebra centenarul apariţiilor începute la 13 mai 1917 şi încheiate în octombrie 1917. Este vorba despre apariţia care a marcat cel mai mult istoria secolului al XX-lea, datorită încărcăturii sale profetice şi a puternicei conotaţii geopolitice (cu privire la rolul Rusiei) legate de vestita a treia parte a secretului.

Totul lasă să se creadă că papa, cu ocazia vizitei şi a Liturghiei deja programate pentru ziua de 13 mai în marea piaţă din faţa sanctuarului, să-i poată canoniza pe cei doi vizionari. Însă eventuala anunţare a datei va fi oficializată în cursul consistoriului prevăzut pentru data de 20 aprilie. Episcopul de Leiria-Fatima, António August dos Santos Marto, comentând ştirea la microfoanele Radioului Renascença a afirmat că o canonizare în acea zi "ar fi chiar cireaşa de pe tort. Toţi dorim asta, însă va decide Sfântul Părinte".

În Cova da Iria, o zonă de păşune, în mai 1917, trei păstoraşi, Lucia dos Santos (10 ani) şi verişorii săi Francisc (9 ani) şi Iacinta Marto (7 ani), au văzut o "femeie îmbrăcată în alb având în mână un rozariu", care le-a dat întâlnire pentru următoarele 13 luni, în totalitate şase întâlniri, până în 13 octombrie 1917, data ultimei apariţii. În acea zi mii de persoane au asistat la aşa-numita "minune a soarelui": astrul a început să se învârtă şi a părut că va cădea peste cei prezenţi. Evenimentul a fost atestat şi de cronicarul unui cotidian portughez anticlerical. În afară de invitaţia la rugăciune şi la jertfele de ispăşire în favoarea păcătoşilor, Sfânta Fecioară Maria a încredinţat vizionarilor un secret împărţit în trei părţi. Primele două au fost revelate în anii patruzeci din secolul trecut. Ultima, cunoscută ca al treilea secret de la Fatima, a fost dată publicităţii numai în anul 2000, după beatificarea lui Francisc şi Iacinta.

Pentru a impresiona pe cel care se apropie de istoria acestor copii este schimbarea vieţii lor şi adeziunea lor promptă la cererile din apariţie, însoţită de capacitatea de a-şi aplica pocăinţe pentru ispăşirea păcatelor omenirii care cu greu s-ar putea imagina că şi-ar putea produce ei înşişi. Ceva a răscolit cu adevărat vieţile lor, până atunci simple şi fără griji.

În 1944, sora Lucia a scris a treia parte a secretului, încredinţând-o episcopului său. După aceea Sfântul Scaun va cere textul, care a fost predat în Vatican la jumătatea anilor cincizeci, de acum la apusul pontificatului lui Pius al XII-lea. Primul papă care l-a citit este succesorul său, Ioan al XXIII-lea, care îl face cunoscut câtorva colaboratori şi membri ai Sfântului Oficiu, hotărând însă să nu-l publice.

Aceeaşi atitudine vine de la Paul al VI-lea, care merge la Fatima pentru a cere pacea ameninţată de războiul nuclear. Ioan Paul al II-lea, profund evlavios faţă de Sfânta Fecioară Maria, conform documentaţiei păstrate în arhivele Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, citeşte al treilea secret numai după atentatul pe care-l îl suferă în după-amiaza zilei de 13 mai 1981, zi a comemorării liturgice a Sfintei Fecioare Maria de la Fatima, la ora 17.17. Papa este rănit grav de gloanţele trase de Alí Agca, pierde foarte mult sânge şi ajunge de acum la capătul vieţii la Policlinica Gemelli. O lungă intervenţie îi salvează viaţa: glonţul, pătruns în corp, nu a afectat niciun organ vital. Ioan Paul al II-lea, după ce a studiat textul profeţiei, se identifică cu Papa împuşcat, care în viziune este însă ucis după ce a urcat un munte şi a trecut prin atâtea trupuri de martiri.

În ultimii ani, unele grupuri de Fatima şi unii jurnalişti au pus la îndoială faptul că a fost revelat tot secretul, prezentând ipoteza existenţei a două texte separate: primul, cel din viziune, a fost dezvăluit. Al doilea, cel care ar relata interpretarea viziunii dată de Fecioară, ar fi fost trucat de Pontifi ca s-o pună la îndoială pe vizionară şi ar fi fost "arhivat" cu multele comunicări, scrisori, înregistrări pe care de-a lungul anilor sora Lucia dos Santos le-a trimis în Vatican. Este teza despre "adaosul care lipseşte": conform unora ar vorbi despre pedepse care urmează să se abată asupra omenirii, conform altora ar fi vorba despre criza de credinţă în Biserică.

Unii au atribuit responsabilitatea că nu a fost publicat presupusul text lipsă cardinalului Tarcisio Bertone, care în 2000 era secretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, aşadar vice al cardinalului Joseph Ratzinger. De fapt, el a fost cel care a gestionat raporturile cu sora Lucia şi publicarea secretului. Însă trebuie observat că teza de a-l contrapune pe Bertone lui Ratzinger şi papei Wojtyła nu rezistă. Bertone era un executant autoritar al voinţelor pontifului şi ale superiorului său direct, prefectul Ratzinger. Dacă Ioan Paul al II-lea ar fi stabilit să nu publice ceva din secret, ar fi fost o decizie în întregime a sa, de care şi Ratzinger trebuia să fie la curent. În afară de asta - vorbim mereu despre o simplă ipoteză - odată devenit Benedict al XVI-lea, şi el ar fi considerat oportun să continue să ţină secret presupusul adaos.

Este adevărat că există indicii care ar părea să sugereze existenţa unui al doilea text. Între acestea divergenţele de date cu privire la transferarea plicului de la Leiria în Vatican (4 aprilie 1957 sau 15 aprilie 1957) şi cu privire la locul de păstrare (Arhiva secretă a Sfântului Oficiu sau apartamentul Pontifului); şi apoi cu privire la data de lectură din partea lui Ioan al XXIII-lea (în 1960 sau la 21 august 1959), a lui Paul al VI-lea (27 martie 1965 sau 27 iunie 1963) şi a lui Ioan Paul al II-lea (în 1978, la puţine zile după alegerea la pontificat, sau între 18 iulie şi 11 august 1981, după atentatul lui Alí Agca). Câteva din aceste incongruenţe ar putea să fie explicate mai simpli cu existenţa a două copii ale aceluiaşi text, una păstrată în arhivele fostului Sfânt Oficiu şi alta în biroul Papei.

Cu privire la Fatima s-a proliferat o literatură apocaliptică şi senzaţionalistă care are de-a face puţin sau nimic cu inima mesajului marian şi cu credinţa simplă trăită a celor doi păstoraşi verişori ai sorei Lucia care acum urmează să devină sfinţi. Au fost publicate diferite versiuni (apocrife) ale textului lipsă.

Ultimul caz este cel al unui jurnalist spaniol care a preluat şi a publicat într-o carte un presupus manuscris al sorei Lucia (fără a avea originalul, ci numai o copie primită anonim prin email) în care se vorbeşte despre apostazia din Biserică, despre un fals papă cu privirea diabolică - în 2010 falsul papă a fost indicat de apocalipticii de la Fatima iubitori ai comploturilor în Benedict al XVI-lea, astăzi în Francisc - şi despre stânca credinţei care este dezrădăcinată din Roma pentru a fi păstrată la Fatima. De altfel un text deja cunoscut de cel puţin şapte ani şi deja făcut bucăţi în credibilitatea sa. Este plin de incongruenţe (de la datele care nu corespund până la folosirea unor cuvinte), dar a fost relansat în ultimele zile lăsând într-un fel să plutească autenticitatea sa de către cei care nu pierd ocazia să se năpustească împotriva actualului pontif chiar cu preţul de a divulga lucrurile fără valoare.

(După Vatican Insider, 23 martie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 28.