Arhiepiscopul Angelo Becciu despre Amoris laetitia: "Unitatea Bisericii înainte de propriile idei"

De Andrea Tornielli

"Ca umil colaborator al papei, simt datoria să-i spun sincer gândirea mea când este în fază de elaborare o decizie. Odată ce a fost luată, eu ascult total de Sfântul Părinte". Arhiepiscopul Angelo Becciu, substitut de la Secretariatul de Stat şi colaborator apropiat al lui Francisc, comentează astfel, într-un colocviu cu Vatican Insider, polemicile cu privire la interpretarea exortaţiei Amoris laetitia.

Cum a trăit papa aniversarea zilei sale de naştere?

După micul dejun cu câteva persoane fără adăpost, în Capela Paulină a celebrat cu cardinalii prezenţi la Roma o liturghie de mulţumire. Apoi ziua a trecut în mod normal, cu activităţile programate anterior. A luat prânzul la "Sfânta Marta". Era un tort, mic semn de sărbătoare împărţit cu ceilalţi comeseni din casă. Papa preferă un stil sobru şi simplu, nu-i plac marile sărbători. Îi plac urările, dar cere mai ales să se roage pentru el. Deci, stilul tipic al lui Francisc: nu trebuie să fie ocazii pentru a exalta propria persoană. O lecţie pentru noi toţi!

Optzeci de ani, o etapă: ce bilanţ se poate face din această primă parte a pontificatului?

A face un bilanţ este dificil, însă rezultatele pontificatului său sunt sub ochii tuturor. Un papă cu un grad foarte ridicat de popularitate, este plăcut stilul său, cuvintele sale ating inimile, figura sa trage după sine. Pe planul eclezial a demarat reforma Curiei Romane, dar mai ales a redat dinamism misionar Bisericii determinând-o să nu se concentreze asupra sieşi ci să se deschidă periferiilor, în semnificaţia lor fizică şi existenţială. A întemeiat tot mesajul său pe centralitatea Evangheliei. Pe planul ecumenic a fost o trezire de iniţiative şi de întâlniri cu reprezentanţii diferitelor confesiuni creştine. Una pentru toate, întâlnirea cu patriarhul de Moscova Chiril, eveniment atât de aşteptat şi dorit de predecesorii lui Francisc.

Şi pe scena internaţională?

Uimesc multele cereri de audienţe care provin de la şefi de stat şi oameni ai guvernului din toată lumea. Dar şi mai mult cantitatea de cereri de intermediere între părţile în cauză făcute papei: Statele Unite - Cuba, Venezuela, Columbia, Republica Centrafricană etc. Cineva l-a definit ca un lider de statură mondială, altul merge şi mai departe: unicul lider rămas în lume! Cred că sunt afirmaţii bine întemeiate.

Ce anume îl preocupă mai mult pe papa în acest moment?

Desigur diferitele situaţii de război existente în diferite părţi ale globului; suferă enorm când vede măcelurile de nevinovaţi. Îl chinuiesc diferenţierile sociale existente în cadrul societăţilor occidentale şi între nordul şi sudul lumii precum şi descreştinarea progresivă şi decadenţa morală a Occidentului.

Cum va fi anul 2017 al lui Francisc?

Din punctul de vedere al activităţilor extraordinare ar trebui să fie un an normal, însă surprizele sunt mereu după colţ! Papa îi aşteaptă la Roma pe episcopii care vor trebui să vină în vizita ad limina, aşa încât să recupereze pe acelea care n-au fost efectuate în timpul Jubileului. Cât priveşte călătoriile, în afară de vizitele la Genova şi Milano, va fi în mai pelerinajul la Fatima, în timp ce sunt în studiu călătorii în Asia şi în Africa.

Există unii care continuă să polemizeze cu privire la interpretarea lui Amoris laetitia. Cum trăieşte papa toate acestea?

Papa este un om foarte senin, nu-i lipseşte niciodată buna dispoziţie, dar este clar că orice izvor de diviziune este pentru el motiv de preocupare şi de durere. Eu nu intru în tema polemicilor, dar vreau numai să reafirm principiile care mi-au fost învăţate de tradiţia sănătoasă a Bisericii: ca umil colaborator al papei, simt datoria să-i spun sincer gândirea mea când este în fază de elaborare o decizie. Odată ce a fost luată, eu ascult total de Sfântul Părinte. Unitatea Bisericii, pentru care Isus a asudat sânge şi şi-a dat viaţa, vine înainte de ideile mele, oricât de frumoase ar fi ele. Acelea trăite în neascultare au ruinat Biserica.

(După Vatican Insider, 18 decembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 22.