Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a XXV-a Zi Mondială a Bolnavului 2017
(11 februarie 2017)

Uimire pentru ceea ce face Dumnezeu: "Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic..." (Lc 1,49)

Iubiţi fraţi şi surori,

La 11 februarie va fi celebrată, în toată Biserica şi în mod deosebit la Lourdes, a XXV-a Zi Mondială a Bolnavului, despre tema: Uimire pentru ceea ce face Dumnezeu: "Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic..." (Lc 1,49). Instituită de predecesorul meu sfântul Ioan Paul al II-lea în 1992 şi celebrată pentru prima dată chiar la Lourdes la 11 februarie 1993, această Zi constituie o ocazie de atenţie specială faţă de condiţia bolnavilor şi, mai în general, a celor suferinzi; şi în acelaşi timp invită care să se străduiască în favoarea lor, începând de la rude, de la lucrătorii sanitari şi de la voluntari, pentru a aduce mulţumire pentru vocaţia primită de la Domnul de a-i însoţi pe fraţii bolnavi. În afară de asta, această Zi reînnoieşte în Biserică vigoarea spirituală pentru a desfăşura tot mai bine acea parte fundamentală a misiunii sale care cuprinde slujirea celor din urmă, a celor bolnavi, a celor suferinzi, a celor excluşi şi a celor marginalizaţi (cf. Ioan Paul al II-lea, Motu proprio Dolentium hominum, 11 februarie 1985, 1). Desigur, momentele de rugăciune, liturgiile euharistice şi Ungerea bolnavilor, împărtăşirea cu bolnavii şi aprofundările bioetice şi teologico-pastorale care se vor ţine la Lourdes în acele zile vor oferi o nouă contribuţie importantă la această slujire.

Punându-mă încă de acum în mod spiritual la Grota de la Massabielle, în faţa statuii Fecioarei Neprihănite, în care Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru răscumpărarea omenirii, doresc să exprim apropierea mea de voi toţi, fraţi şi surori care trăiţi experienţa suferinţei, de familiile voastre; precum şi aprecierea mea pentru toţi cei care, în diferitele roluri şi în toate structurile sanitare răspândite în lume, lucrează cu competenţă, responsabilitate şi dăruire pentru alinarea voastră, îngrijirea voastră şi bunăstarea voastră zilnică. Doresc să vă încurajez pe toţi, bolnavi, suferinzi, medici, infirmieri, rude, voluntari, să contemplaţi în Maria, Tămăduitoarea bolnavilor, garanta duioşiei lui Dumnezeu faţă de fiecare fiinţă umană şi modelul abandonării în voinţa sa; şi să găsiţi mereu în credinţă, hrănită de Cuvânt şi de Sacramente, forţa de a-l iubi pe Dumnezeu şi pe fraţi şi în experienţa bolii.

Ca sfânta Bernadeta suntem sub privirea Mariei. Umila tânără din Lourdes povesteşte că Fecioara, definită de ea "Doamna cea frumoasă", o privea cum se priveşte o persoană. Aceste cuvinte simple descriu plinătatea unei relaţii. Bernadeta, săracă, analfabetă şi bolnavă, se simte privită de Maria ca persoană. Doamna cea frumoasă îi vorbeşte cu mare respecte, fără compătimire. Asta ne aminteşte că fiecare bolnav este şi rămâne mereu o fiinţă umană, şi ca atare trebuie tratat. Bolnavii, precum şi purtătorii de handicapuri chiar foarte grave, au demnitatea lor inalienabilă şi misiunea lor în viaţă şi nu devin niciodată nişte simple obiecte, chiar dacă uneori pot să pară numai pasivi, dar în realitate nu este niciodată aşa.

Bernadeta, după ce a fost la grotă, graţie rugăciunii transformă fragilitatea sa în sprijin pentru alţii, graţie iubirii devine capabilă să îmbogăţească pe aproapele său şi, mai ales, îşi oferă viaţa pentru mântuirea omenirii. Faptul că Doamna cea frumoasă îi cere să se roage pentru păcătoşi ne aminteşte că bolnavii, suferinzii, nu poartă în ei numai dorinţa de a se vindeca, ci şi aceea de a trăi creştineşte propria viaţă, ajungând s-o dăruiască precum nişte autentici discipoli misionari ai lui Cristos. Maria îi dăruieşte Bernadetei vocaţia de a-i sluji pe cei bolnavi şi o cheamă să fie soră a carităţii, o misiune pe care ea o exprimă într-o măsură aşa de înaltă încât devine model la care orice lucrător sanitar poate să facă referinţă. Aşadar să-i cerem Neprihănitei Zămisliri harul să ştim mereu să ne relaţionăm la bolnav ca la o persoană care, desigur, are nevoie de ajutor, uneori şi pentru lucrurile cele mai elementare, dar care poartă în sine darul său de împărtăşit cu alţii.

Privirea Mariei, Mângâietoarea mâhniţilor, luminează faţa Bisericii în angajarea sa zilnică pentru cei nevoiaşi şi cei suferinzi. Roadele preţioase ale acestei griji a Bisericii faţă de lumea suferinţei şi a bolii sunt motiv de mulţumire adusă Domnului Isus, care s-a făcut solidar cu noi, ascultând de voinţa Tatălui şi până la moartea pe cruce, pentru ca omenirea să fie răscumpărată. Solidaritatea lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu născut din Maria, este expresia atotputerniciei milostive a lui Dumnezeu care se manifestă în viaţa noastră - mai ales când este fragilă, rănită, umilită, marginalizată, suferindă - revărsând în ea forţa speranţei care ne face să ne ridicăm şi ne susţine.

Atâta bogăţie de umanitate şi de credinţă nu trebuie să se risipească, ci mai degrabă să ne ajute să ne confruntăm cu slăbiciunile noastre umane şi, în acelaşi timp, cu provocările prezente în domeniul sanitar şi tehnologic. Cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului putem găsi nou elan pentru a contribui la răspândirea unei culturi care respectă viaţa, sănătatea şi demnitatea persoanelor, şi printr-o abordare corectă a chestiunilor bioetice, a tutelării celor mai slabi şi a îngrijirii mediului.

Cu ocazia celei de-a XXV-a Zile Mondiale a Bolnavului reînnoiesc apropierea mea de rugăciune şi de încurajare de medici, de infirmieri, de voluntari şi de toţi consacraţii şi consacratele angajaţi în slujba bolnavilor şi a celor suferinzi; de instituţiile ecleziale şi civile care lucrează în acest domeniu; şi de familiile care se îngrijesc cu iubire de rudele lor bolnave. Urez tuturor să fie mereu semne bucuroase ale prezenţei şi iubirii lui Dumnezeu, imitând mărturia luminoasă a atâtor prieteni şi prietene ai lui Dumnezeu între care îi amintesc pe sfântul Ioan al lui Dumnezeu şi pe sfântul Camil de' Lellis, patroni ai spitalelor şi ai lucrătorilor sanitari, şi pe sfânta Maica Tereza de Calcutta, misionară a duioşiei lui Dumnezeu.

Fraţi şi surori cu toţii, bolnavi, lucrători sanitari şi voluntari, să înălţăm împreună rugăciunea noastră către Maria, pentru ca mijlocirea sa maternă să susţină şi să însoţească credinţa noastră şi să ne dobândească de la Cristos Fiul său speranţa pe drumul vindecării şi al sănătăţii, simţul fraternităţii şi al responsabilităţii, angajarea pentru dezvoltarea umană integrală şi bucuria recunoştinţei de fiecare dată când ne uimeşte cu fidelitatea sa şi milostivirea sa.

O, Marie, Mama noastră,

care în Cristos primeşte pe fiecare dintre noi ca fiu,

susţine aşteptarea încrezătoare a inimii noastre,

ajută-ne în infirmităţile şi suferinţele noastre,

condu-ne spre Cristos fiul tău şi fratele nostru

şi ajută-ne să ne încredinţăm Tatălui care face lucruri mari.

Vouă tuturor vă asigur amintirea mea constantă în rugăciune şi vă împart din inimă Binecuvântarea Apostolică.

8 decembrie 2016, Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.