Papa Francisc: Angelus (8 decembrie 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, sărbătoare frumoasă!

Lecturile din solemnitatea de astăzi a Neprihănitei Zămisliri a Sfintei Fecioare Maria prezintă două pasaje cruciale în istoria raporturilor dintre om şi Dumnezeu: am putea spune că ne conduc la originea binelui şi a răului. Aceste două pasaje ne conduc la originea binelui şi a răului.

Cartea Genezei arată primul nu, nu-ul originilor, nu-ul uman, când omul a preferat mai degrabă să privească la sine decât la Creatorul său, a voit să-şi facă de capul său, a ales să-şi fie suficient sieşi. Însă, făcând aşa, ieşind din comuniunea cu Dumnezeu, s-a pierdut chiar pe sine însuşi şi a început să-i fie frică, să se ascundă şi să acuze pe cea care îi stătea alături (cf. Gen 3,10.12). Acestea sunt simptomele: frica, este mereu un simptom al lui nu spus lui Dumnezeu, arată că îi spun nu lui Dumnezeu; a-i acuza pe alţii şi a nu privi la sine arată că mă îndepărtez de Dumnezeu. Asta face păcatul. Însă Domnul nu-l lasă pe om în voia răului său; imediat îl caută şi-i adresează o întrebare plină de nelinişte: "Unde eşti?" (v. 9). Ca şi cum ar spune: "Opreşte-te, gândeşte-te: unde eşti?". Este întrebarea unui tată sau a unei mame care-l caută pe fiul rătăcit: "Unde eşti? În ce situaţie ai ajuns?". Şi asta Dumnezeu o face cu atâta răbdare, ajungând să umple distanţa creată de la origini. Acesta este unul dintre pasaje.

Al doilea pasaj crucial, relatat astăzi în Evanghelie, este când Dumnezeu vine să locuiască între noi, se face om ca noi. Şi acest lucru a fost posibil prin intermediul unui mare da - cel al păcatului era nu-ul; acesta este da-ul, este un mare da -, cel al Mariei în momentul Bunei Vestiri. Prin acest da Isus a început drumul său pe drumurile omenirii; l-a început în Maria, petrecând primele luni de viaţă în sânul mamei: n-a apărut deja adult şi puternic, ci a urmat tot parcursul unei fiinţe umane. S-a făcut în toate egal cu noi, cu excepţia unui lucru, acel nu, cu excepţia păcatului. Pentru aceasta a ales-o pe Maria, singura creatură fără păcat, neprihănită. În Evanghelie, cu un singur cuvânt, ea este numită "plină de har" (Lc 1,38), adică umplută de har. Înseamnă că în ea, imediat plină de har, nu există spaţiu pentru păcat. Şi noi, atunci când ne adresăm ei, recunoaştem această frumuseţe: o invocăm "plină de har", fără umbră de rău.

Maria răspunde la propunerea lui Dumnezeu spunând: "Iată slujitoarea Domnului" (v. 38). Nu spune: "Eh, de data asta voi face voinţa lui Dumnezeu, mă fac disponibilă, după aceea voi vedea...". Nu. Da-ul său este un da deplin, total, pentru toată viaţa, fără condiţii. Şi aşa cum nu-ul de la origini a închis pasajul omului la Dumnezeu, tot aşa da-ul Mariei a deschid drumul pentru Dumnezeu între noi. Este da-ul cel mai important din istorie, da-ul umil care răstoarnă nu-ul mândru de la origini, da-ul fidel care vindecă neascultarea, da-ul disponibil care răstoarnă egoismul păcatului.

Şi pentru fiecare dintre noi există o istorie de mântuire formată din da şi nu spuse lui Dumnezeu. Însă uneori suntem experţi în jumătăţi de da: suntem buni să ne prefacem că nu înţelegem bine ceea ce Dumnezeu ar vrea şi ceea ce conştiinţa ne sugerează. Suntem şi şmecheri şi pentru a nu spune un adevărat nu lui Dumnezeu spunem: "Scuză-mă, nu pot", "nu astăzi, mă gândesc mâine"; "mâine voi fi mai bun, mâine mă voi ruga, voi face binele, mâine". Şi această şmecherie ne îndepărtează de da, ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne duce la nu, la nu-ul păcatului, la nu-ul mediocrităţii. Vestitul, "da, dar..."; "da, Doamne, dar...". Însă astfel închidem poarta în faţa binelui, iar răul profită de aceste da-uri nespuse. Fiecare dintre noi are înlăuntrul său o astfel de colecţie. Să ne gândim, vom găsi atâtea da-uri nespuse. În schimb fiecare da deplin spus lui Dumnezeu dă origine la o nouă istorie: a spune da lui Dumnezeu este cu adevărat "original", este origine, nu păcatul, care ne face bătrâni înăuntru. V-aţi gândit la asta, că păcatul ne îmbătrâneşte înăuntru? Ne îmbătrâneşte repede! Fiecare da spus lui Dumnezeu dă origine la istorii de mântuire pentru noi şi pentru alţii. Ca Maria cu propriul da.

În acest drum al Adventului, Dumnezeu doreşte să ne viziteze şi aşteaptă da-ul nostru. Să ne gândim: eu, astăzi, care da trebuie să-l spun lui Dumnezeu? Să ne gândim, ne va face bine. Şi vom găsi glasul Domnului înlăuntrul nostru, care ne cere ceva, un pas înainte. "Cred în Tine, sper în Tine, Te iubesc; să se împlinească în mine voinţa ta de bine". Acesta este da-ul. Cu generozitate şi încredere, ca Maria, să spunem astăzi, fiecare dintre noi, acest da personal lui Dumnezeu.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Ieri, un cutremur puternic a lovit insula Sumatra, în Indonezia. Doresc să asigur rugăciunea mea pentru victime şi pentru rudele lor, pentru cei răniţi şi pentru cei care şi-au pierdut casa. Domnul să dea forţă populaţiei şi să susţină opera de ajutorare.

Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini prezenţi astăzi, în special familiile şi grupurile parohiale. Salut credincioşii din Rocca di Papa cu flacăra de Crăciun, grupul "Proiectul Rebecca" ce se ocupă de copiii nevoiaşi, şi credincioşii din Biella.

În această sărbătoare a Mariei Neprihănite, Acţiunea Catolică Italiană trăieşte reînnoirea adeziunii. Adresez un gând special tuturor asociaţiilor sale diecezane şi parohiale. Fecioara să binecuvânteze Acţiunea Catolică şi s-o facă tot mai mult şcoală de sfinţenie şi de slujire generoasă adusă Bisericii şi lumii.

Astăzi după-amiază voi merge în "Piazza di Spagna" pentru a reînnoi tradiţionalul act de cinstire şi de rugăciune la picioarele monumentului dedicat Neprihănitei. După aceea voi merge la "Santa Maria Maggiore" ca să o rog pe Salus Populi Romani. Vă cer să vă uniţi spiritual cu mine în acest gest, care exprimă devoţiunea filială faţă de Mama noastră cerească.

Urez tuturor sărbătoare frumoasă şi drum bun de Advent cu conducerea Fecioarei Maria. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.