"Pruncii nevinovaţi" din evanghelie şi cei de astăzi

De Gianni Valente

Astăzi liturgia Bisericii Catolice îi comemorează pe sfinţii prunci nevinovaţi. Sunt victimele măcelului pruncilor nevinovaţi, copiii sub doi ani care, conform evangheliei, au fost ucişi din porunca lui Irod în regiunea din Betleem, pentru a fi sigur că-l elimină printre ei şi pe Isus, abia născut. Biserica îi celebrează la trei zile după Crăciun pentru a sublinia că evenimentul lor tragic are o legătură misterioasă cu promisiunea de mântuire intrată în lume cu naşterea lui Cristos.

Există atâţia sfinţi prunci nevinovaţi şi astăzi. Fotografiile şi filmările de la scenariile de război îi arată în timp ce eventual se joacă printre dărâmăturile caselor lor sau când reuşesc să se distreze chiar plonjând în craterele create de bombe care s-au umplut cu apă, pe care ei le folosesc ca şi cum ar fi mici piscine.

Nu există nimic mai insuportabil din punct de vedere uman decât durerea copiilor. Şi nu există nimic mai diabolic decât durerea provocată copiilor. Au amintit de asta, în cuvintele lor pentru Crăciun, fie papa Francisc fie Bartolomeu, patriarhul ecumenic de Constantinopol, cu o sincronie elocventă. Succesorul lui Petru, în omilia din noaptea de Crăciun, privind la misterul naşterii lui Isus, a invitat să ne lăsăm interpelaţi "şi de pruncii care, astăzi, nu sunt culcaţi într-un leagă şi mângâiaţi de afectul unei mame şi al unui tată, ci zac în deprimantele «iesle de demnitate»: în adăpostul subteran pentru a scăpa de bombardamente, pe trotuarul dintr-un mare oraş, pe fundul unei bărci supraîncărcate de migranţi". Pruncii "care nu sunt lăsaţi să se nască", cei "care plâng pentru că nimeni nu satură foamea lor", cei "care nu ţin în mână jucării, ci arme".

Patriarhul ecumenic Bartolomeu I, în scrisoarea sa enciclică pentru Crăciunul 2016, a cerut să se proclame anul 2017 ca An al sacralităţii copilăriei. "Copiii şi copilele de astăzi - a remarcat succesorul lui Andrei în apelul său de Crăciun - nu sunt numai victime ale războaielor şi ale migraţiilor forţate", ci sunt ameninţaţi şi în ţările dezvoltate economic şi stabile politic, unde sunt manipulaţi de televiziune şi de internet, şi de o economie care tinde doar să-i transforme "încă de la vârstă tânără în consumatori". În scrisoarea sa de Crăciun, primus inter pares dintre primaţii Bisericilor ortodoxe a repropus frazele din Evanghelie în care se condensează predilecţia lui Isus faţă de copii: "Dacă nu vă veţi converti şi nu veţi deveni ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor"; şi "cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea". Dumnezeu - scrie Bartolomeu în ultima sa scrisoare enciclică - se revelează lumii cu "inima curată şi simplitatea unui prunc", şi pruncii "înţeleg adevăruri care scapă persoanelor înţelepte". În mesajul său, patriarhul ecumenic îl citează şi pe poetul grec Odisseas Elytis: "Se poate construi Ierusalimul numai cu pruncii!".

Sfinţii prunci nevinovaţi din Evanghelie sunt primii care sunt ucişi din cauza lui Cristos, ba chiar în locul lui Cristos, fără măcar să ştie asta. Sunt floarea martirilor, cum scrie poetul francez Charles Péguy în Misterul sfinţilor prunci nevinovaţi. Suferinţa pruncilor nevinovaţi, pe care alţi scriitori - începând de la Albert Camus - o văd ca emblema răului invincibil şi dovada inexistenţei lui Dumnezeu, pentru Péguy poate să fie îmbrăţişată numai în misterul unei mântuiri dăruite şi primite gratuit. Astfel, sfinţii prunci nevinovaţi merg în paradis fără să fi avut nici măcar timpul de a face binele. Şi Péguy şi-i imaginează că se joacă şi acolo, folosind coroanele martiriului pentru jocul cu cercuri, surprinzând şi înveselind astfel însăşi inima lui Dumnezeu.

(După Vatican Insider, 28 decembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 28.