Dobrogea: Impresii de călătorie (XII)

Balcic

În dimineaţa zilei de 7 iulie am pornit spre Balcic, un loc legat de regina Maria de România (29 octombrie 1875 - 18 iulie 1938), soţia regelui Ferdinand I. Pr. Ieronim Iacob ne-a spus că dacă tot vizităm diferite obiective, e important să vedem şi acest loc.

Am trecut graniţa pe la Vama Veche, apoi în Bulgaria după Kavarna, la un sens giratoriu, am luat-o spre Balcic. De la vamă am făcut aproape o oră până la Balcic. Este un orăşel pitoresc pe malul Mării Negre cu aproximativ 11.600 de locuitori, conform recensământul din 2011. Urmând indicatoarele spre castel şi grădina botanică, am ajuns la intrarea din partea de sus. Din parcare am luat-o pe jos la vale pe o străduţă cu magazine de suveniruri şi cu restaurante. Pr. Ieronim, care mai fusese acolo, a cumpărat bilete pentru grădină şi castel.

Numele Balcic provine de la un conducător al acestui loc pe nume Balik din secolul al XIV-lea, când al doilea Ţarat Bulgar era stăpân aici.

Timp de 27 ani (10 august 1913 - 7 septembrie 1940) regiunea a aparţinut României, şi apoi din nou Bulgariei. Regina Maria, la insistenţele pictorului Alexandru Satmari, a vizitat la 3 august 1915 şi la 9 octombrie 1924 Balcic-ul; s-a ataşat atât de mult de acest loc încât a dorit să facă o reşedinţă de vară. Construirea castelului, anexelor şi amenajarea parcului au durat 11 ani (1925-1936), arhitecţi fiind Augustino şi Amerigo din Italia, iar decoratorul de grădini Jules Jannin din Elveţia. O parte din bani erau proveniţi din vânzarea cărţilor sale. În grădina principesei Ileana se află o placă pusă de regina Maria dedicată grădinarului decedat în 1937: "Lui Jules Jannin care a făcut ca visul meu să devină realitate în această grădină".

Grădina şi clădirile sunt bine întreţinute, la tot pasul întâlnind oameni care făceau curăţenie şi ţineau ordinea. Sunt indicatoare, iar pe pancartele din faţa diferitelor obiective textul de prezentare este şi în limba română, având reproduse harta şi imagini de epocă. De altfel printre cei mai bine de un sfert de milion de vizitatori anual, foarte mulţi sunt români.

Întinsă pe 16 hectare, grădina este dispusă de sus până la malul mării pe şase terase după numărul copiilor reginei (Carol, Elisabeta, Mărioara, Nicolae, Ileana, Mircea). Fântâna dorinţelor sau fântâna de argint, din marmură, este sub un foişor de piatră, în stânga intrării principale. Deasupra se află imaginea Fecioarei cu pruncul şi un crin alb. În grădină (Grădina lui Allah) am admirat florile de diferite culori, cactuşii (peste 250 de specii, foarte mulţi la un loc în aer liber şi în seră), crizantemele, trandafirii, magnoliile, salvia, lavanda, nuferii... Se spune că sunt peste 3.000 de specii de plante. Pe alei sunt o varietate de arbuşti ornamentali, garduri vii, plante agăţătoare şi arbuşti.

Sunt apoi diferite vile (cel puţin nouă), unele dintre ele purtând numele copiilor reginei (vila prinţului Nicolae).

Există şi un traseu, un fel de circuit, cu 45 de obiective, dar ca să vizitezi fiecare obiectiv îţi trebuie o zi. Aşa că noi nu ne-am ţinut de traseu. O hartă se găseşte şi la poarta de acces în grădină, se poate cumpăra şi de la intrare sau se poate vedea pe diferite pancarte în interior.

Am poposit pe puntea suspinelor care separă casele de locuit, bucătăria, sala de mese, morile de odinioară, castelul reginei, aflate în vest, de grădini şi paraclis, aflate în est. "Silueta micului pod de piatră desparte şi leagă două lumi - una, cea care dă linişte trupului, iar cealaltă care încarcă sufletul şi inima. Cele două lumi se regăsesc destul de des în viaţă, dar trecerea de la una la alta nu este aşa de uşoară. Poate şi de aceea podul este numit puntea suspinelor". Pe sub acest pot curge apa de la cascadă, un pârâu care cade vreo 10 m. În apropierea cascadei se află statuia sfântului Martin. Unii treceau această punte cu ochii închişi crezând că li se va împlini dorinţa pe care o aveau.

Printr-o poartă de fier am ajuns în grădina englezească, "o amintire caldă a casei natale" a reginei, cu un aranjament floral deosebit, în special cu trandafiri. În mijlocul grădinii se află o oglindă cruciformă de apă, cu formă tipică a crucii bizantine. În apropiere este un basorelief din piatră cu Fecioara Maria cu pruncul în braţe. Am văzut grădina Valul Albastru care se termină cu un vas mare grecesc de provizii, şi apoi Grădina Ghetsemani (unul dintre cele mai liniştite colţuri, aici sunt soiuri rare de copaci şi tufe), grădina cu oglinda de apă cruciformă.

Paraclisul "Stella Maris" a fost construit din piatră de Gaetan Denize în 1929 la cererea reginei, pentru momentele sale de rugăciune. Regina, născută anglicană, a fost primită oficial în ortodoxie la 26 martie 1926. În 1930, interiorul paraclisului a fost pictat de pictorii Anastase Demian şi Tache Papatriandafil. În partea stângă este o cişmea cu apă curgătoare; în partea dreaptă a intrării, deasupra zidului înspre mare, se află clopotul. Deasupra intrării este pictată Maica Domnului care se roagă. Tronul, iconostasul şi picturile din capelă sunt de admirat. Potrivit dorinţei sale, la moartea reginei la 63 de ani, trupul i-a fost înmormântat la Curtea de Argeş, alături de regele Ferdinand, decedat în 1927. Inima a fost depusă în paraclis, în partea dreaptă, într-un sipet octogonal de aur, argint şi pietre preţioase primit cadou de nuntă în 1893. În testament regina notase: "Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ, regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieţi atâţia au venit la inima mea încât moartă chiar, aş dori să mai poată veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria şi bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale, ci, dimpotrivă, de pace şi de farmec cum a fost când eram în viaţă". După pierderea teritoriilor sud-dunărene la 8 septembrie 1940, caseta cu inima reginei a fost dusă de principesa Ileana la Bran într-o capelă asemănătoare cu cea de la Balcic. În 1968, regimul comunist a mutat caseta într-un seif al muzeului Bran, pentru ca în martie 1971 să fie dusă în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti. La 3 noiembrie 2015 a fost mutată la Castelul Pelişor din Sinaia, în Salonul de Aur, unde inima reginei a încetat să mai bată la 18 iulie 1938, ora 17:38.

Izvorul sfânt, aleea cu crini regali, o construcţie pe coloane, pictată în interior cu albastru şi cărămiziu, numită templul apei, cu bazine în care se strângea apa izvoarelor (care imită Casa Milosteniei sau Betezda din Ierusalim) se află în apropierea paraclisului.

Castelul din Balcic, cunoscut şi sub denumirea de "cuibul liniştit", este mic, cu încăperi puţine şi combină elemente ale stilului maur (cu minaret), stilului mediteranean cu cel al caselor bulgăreşti. Este construit pe înălţimea a trei terase. Acoperişul are ţiglă roşie, iar tâmplăria este din lemn de brad. Are un aer auster şi impresionează prin simplitate. Se pot vedea pereţii văruiţi în alb, uşile masive din lemn, oglinzi, scaune, şemineu. La parter sunt trei încăperi destinate pentru Ferdinand I. La etaj, trei camere: dormitorul, cabinetul şi salonul de recreere. Se găsesc, de asemenea, o baie turcească, un şemineu, tablouri, icoane şi terasa castelului de unde se poate admira marea. De altfel, etajul este ieşit în afară faţă de nivelul de jos. Au fost păstrate o parte dintre obiectele şi amenajările care au aparţinut reginei. Pe zidul de piatră al clădirii este fixată o statuie a Maicii Domnului, steaua călăuzitoare a mărilor şi protectoarea drumurilor marine. Astăzi în încăperile castelului se află muzeul expoziţiei. Se spune că vântul face ca harpa eoliană din vârful minaretului să zornăie ca un râset, dar noi nu am avut ocazia să-l auzim.

După ce am trecut prin aleea secolelor din apropierea castelului, am urcat spre ieşire pe nişte scări. În faţa noastră s-a deschis o panoramă de invidiat. Marea Neagră şi Balcicul creşteau în fundal pe măsură ce urcam. Am mai admirat vila Gutman (grădinarul care a continuat opera lui Jules Jannin), vila Ciuperca, grădina pomilor plângători, copacii de foioase şi confiere, grădina Jules Jannin (principesa Ileana), câteva broaşte ţestoase dintr-un lac şi, uşor-uşor, am ajuns la ieşire, îndreptându-ne în cele din urmă spre cetatea Kaliakra.

Am plecat cu gândul la cele vizitate. Mi-am amintit că o grădină asemănătoare am văzut la Haifa, centrul baha'ilor, o religie mondială care are ca scop unirea tuturor popoarelor într-o credinţă comună (astăzi 6 milioane de adepţi în 236 de ţări, dintre care 7.000 în România). Apartenenţa (sau cel puţin simpatia) reginei Maria la această religie încă din 1926 luminează şi explică toate cele văzute: amestecul de simboluri creştine, musulmane, arabe, prezenţa crucilor de piatră cu inscripţii şi simboluri slavone, pietrele tombale vechi, amforele, diferitele forme de cruci, paraclisul, forma grădinii şi a castelului, depunerea inimii în paraclis etc. "Zilele noastre preapline par să nu ne îngăduie timp şi pentru religie. Sau cineva poate fi mulţumit cu religia sa. Dar învăţăturile acestor oameni blânzi, înţelepţi şi buni sunt compatibile cu orice religie şi cu niciuna", scria regina, într-un ziar din Canada, în anul 1926, după ce intrase în contact cu misionarii acestei religii şi citise cărţi de-ale lor.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4-9 iulie: Dobrogea: Impresii de călătorie (XI). Balcic

* * *

Dobrogea: Impresii de călătorie (XI)

Dobrogea: Impresii de călătorie (X)

Dobrogea: Impresii de călătorie (IX)

Dobrogea: Impresii de călătorie (VIII)

Dobrogea: Impresii de călătorie (VII)

Dobrogea: Impresii de călătorie (VI)

Dobrogea: Impresii de călătorie (V)

Dobrogea: Impresii de călătorie (IV)

Dobrogea: Impresii de călătorie (III)

Dobrogea: Impresii de călătorie (II)

Dobrogea: Impresii de călătorie (I)

lecturi: 14.