Papa Francisc: "Cer iertare săracilor pentru creştinii care i-au ignorat"

De Iacopo Scaramuzzi

Papa a cerut "iertare săracilor în numele creştinilor care nu citesc evanghelia, care are în centru sărăcia pentru toate acele dăţi când creştinii, în faţa unei persoane sărace sau a unei situaţii de sărăcie, ne-am uitat în altă parte", în cursul audienţei acordate persoanelor care trăiesc sau au trăit pe stradă, cu ocazia "Jubileului celor fără locuinţă fixă", ultima întâlnire înainte de încheierea Anului sfânt al milostivirii, duminică 20 noiembrie.

Francisc a cerut celor 6.000 de săraci prezenţi în aula "Nervi" să înveţe omenirea capacitatea de a visa, demnitatea, solidaritatea şi pacea, şi a încheiat audienţa rugându-se înconjurat de un grup de persoane fără locuinţă fixă care îi ţineau mâna pe umeri.

Francisc a vorbit liber (fără text) după mărturia a doi săraci, Christian, francez, şi Robert, polonez. "Un lucru pe care-l spunea Robert - a spus papa - este: noi nu suntem diferiţi de cei mari ai lumii, avem pasiuni şi vise, chiar mii de pasiuni, vrem să urcăm din nou panta. Pasiunea uneori ne face să suferim, ne creează bariere, externe şi interne, uneori pasiunea este patologică, dar există şi pasiunea bună, o pasiune pozitivă care ne face să visăm. Pentru mine un bărbat, o femeie foarte sărac poate să aibă o sărăcie diferită de a voastră, când pierde capacitatea de a visa, când pierde capacitatea de a duce înainte o pasiune proprie. Nu încetaţi să visaţi. Visul unui sărac, al unei persoane fără acoperiş, cum va fi? Eu nu ştiu, dar voi visaţi. Visaţi că într-o zi eventual veţi putea veni la Roma, şi în acesta caz visul s-a realizat, visaţi că lumea poate să fie schimbată, este o sămânţă care se naşte din inima voastră. Vă amintiţi de un cuvânt al meu pe care-l folosesc des: că sărăcia este în inima Evangheliei. Numai cel care simte că îi lipseşte ceva priveşte în sus şi visează. Cel care are totul nu poate să viseze. Oamenii, persoanele simple, cei care îl urmau pe Isus îl urmau pentru că visau, visau că îi va vindeca, îi va elibera, şi el îi elibera. Bărbaţi şi femei cu pasiuni şi vise, acesta este primul lucru pe care voiam să vi-l spun: învăţaţi-ne pe noi toţi, noi care avem un acoperiş deasupra capului, nu ne lipsesc hrana şi medicamentele, învăţaţi-ne să nu rămânem satisfăcuţi cu visele voastre şi învăţaţi-ne să visăm pornind de la Evanghelie, pornind de la inima Evangheliei".

"Al doilea cuvânt care ne-a fost spus... sau mai bine zis n-a fost spus dar era prezent în atitudinea celor care au vorbit", a continuat Papa, care a rostit discursul său în spaniolă, "este când Robert a spus în limba sa, la vie devient si belle, viaţa devine frumoasă, şi cum reuşim s-o vedem frumoasă şi în cele mai rele situaţii pe care voi le trăiţi. Asta înseamnă demnitate, acesta este cuvântul care mi-a venit. Capacitatea de a întâlni, de a găsi frumuseţea şi în lucrurile cele mai triste şi mai atinse de suferinţă, asta poate s-o facă numai o persoană care are demnitate. Sărac da, dar nu care se târăşte, aceasta este demnitatea!", a spus Francisc în mijlocul aplauzelor.

"Aceea demnitate pe care a avut-o Isus, care s-a născut sărac şi a trăit sărac, este demnitatea Evangheliei, demnitatea pe care o au un bărbat şi o femeie care trăiesc munca lor, săraci da, dar nu dominaţi, nu exploataţi. Eu ştiu că de multe ori aţi întâlnit persoane care au voit să vă exploateze, să exploateze sărăcia voastră, dar ştiu şi că acest sentiment de a vedea că viaţa este frumoasă. Această demnitate v-a salvat ca să nu fiţi sclavi. Săraci da, sclavi nu. Sărăcia este în inima Evangheliei pentru a fi trăită, sclavia nu este acolo pentru a fi trăită în Evanghelie, ci pentru a fi eliberată".

"Ştiu că pentru fiecare dintre voi, cum spunea Robert, uneori este dificil, viaţa voastră a fost mult mai dificilă decât a mea, şi Robert a spus că pentru alţii a fost şi mai dificilă decât pentru el: vom găsi mereu pe cineva mai sărac decât noi. Demnitate este şi asta: a şti să fim solidari, a şti să dăm mâna celui care suferă mai mult decât mine. Capacitatea de a fi solidar este unul din roadele pe care ni le dă sărăcia, când există multă bogăţie unul uită se fie solidar, este obişnuit cu faptul că nu-i lipseşte nimic, când sărăcia te face să suferi devii solidar şi întinzi mâna celui care trăieşte o situaţie mai dificilă decât a ta. Mulţumesc pentru acest exemplu: învăţaţi lumea despre solidaritate".

Papa, preluând tot cuvintele din cele două mărturii iniţiale, a atins apoi tema păcii. "Cea mai mare sărăcie este războiul", a spus papa, "sărăcia care distruge: a asculta asta de pe buzele unui om care a îndurat sărăcia materială, sărăcia sănătăţii, este un apel de a lucra pentru pace. Pacea pentru noi creştinii a început într-un grajd, într-o iesle, dintr-o familie marginalizată, pacea pe care Dumnezeu o vrea pentru fiecare dintre fiii săi. Războiul se face între cei bogaţi, pentru a avea mai mult, apoi teritoriu, putere, bani, este foarte trist când războiul apare între cei săraci, pentru că este un lucru rar. Săracii din cauza sărăciei lor sunt mai înclinaţi să fie făcători de pace, artizani ai păcii, cred în pace. Daţi un exemplu de pace. Avem nevoie de pace în lume. Avem nevoie de pace în Biserică. Toate Bisericile au nevoie de pace, toate religiile au nevoie să crească în pace pentru că toate religiile trebuie să crească în pace. Fiecare dintre voi, în religia voastră, poate să ajute pacea care se naşte în inimă, căutând armonia care dă demnitatea. Eu vă mulţumesc că aţi venit aici ca să mă vizitaţi, mulţumesc celor care au dat mărturia lor".

"Vă cer iertare - a încheiat papa - dacă uneori v-am ofensat cu cuvintele mele sau pentru că n-am spus lucrurile pe care ar fi trebuit să le spun. Vă cer iertare în numele creştinilor care nu citesc Evanghelia, care are în centru sărăcia, iertare pentru toate acele dăţi în care creştinii, în faţa unei persoane sărace sau a unei situaţii de sărăcie, ne-am uitat în altă parte. Iertarea voastră este apă binecuvântată pentru noi, este limpezime pentru a înţelege din nou că în inima Evangheliei este sărăcia şi că noi creştinii trebuie să construim o Biserică săracă pentru săraci, şi fiecare bărbat şi femeie de orice religie trebuie să vadă în fiecare sărac un mesaj al lui Dumnezeu care se face sărac pentru a ne însoţi în viaţă".

Papa a încheiat audienţa cu o rugăciune: "Dumnezeule, Tată al fiecăruia dintre noi, îţi cer ca Tu să ne dai forţă, bucurie, ca să ne înveţi să visăm, pentru a privi înainte, să ne înveţi să fim solidari pentru că suntem fraţi şi să ne ajuţi să apărăm demnitatea: tu eşti Tatăl fiecăruia dintre noi, binecuvântează-ne Tată".

Jubileul celor fără locuinţă fixă este promovat de asociaţia "Fratele". Astăzi cei 6 mii de participanţi care provin din diferite ţări europene (Franţa, Germania, Portugalia, Anglia, Spania, Polonia, Italia) au fost primiţi în audienţă de papa, în aula "Paul al VI-lea", duminică vor asista la Liturghia prezidată de acelaşi Francisc la "Sfântul Petru". Între aceste două momente importante, va avea loc o mare veghe de rugăciune prezidată de cardinalul Philippe Barbarin, arhiepiscop de Lyon, care a introdus întâlnirea. Etienne Villemain, fondator al asociaţiei "Lazar" care a promovat călătoria la Roma, a propus, introducând audienţa, ca, în afară de Ziua Mondială a Tineretului, să se organizeze o "Zi Mondială a Săracilor".

(După Vatican Insider, 11 noiembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.