Papa Francisc: Audienţă acordată participanţilor la Adunarea Plenară a Academiei Pontificale de Ştiinţe (28 noiembrie 2016)

Stimaţi doamne şi domni,

Vă întâlnesc cu plăcere, cu ocazia sesiunii voastre plenare, şi îi mulţumesc preşedintelui, profesor Werner Arber, pentru cuvintele sale respectuoase. Vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o oferiţi şi care cu trecerea timpului revelează tot mai bine valoarea sa fie pentru progresul ştiinţei, fie pentru cauza cooperării dintre fiinţele umane şi, îndeosebi, pentru îngrijirea planetei în care Dumnezeu ne-a pus ca să trăim.

Niciodată ca în epoca noastră n-a apărut evidentă misiunea ştiinţei la slujirea unui nou echilibru ecologic global. Şi în acelaşi timp se manifestă o alianţă reînnoită între comunitatea ştiinţifică şi comunitatea creştină, care văd cum converg diferitele lor apropieri de realitate spre această finalitate împărtăşită de a proteja casa comună, ameninţată de colapsul ecologic şi de respectiva creştere a sărăciei şi a excluderii sociale. Mă bucur de faptul că voi simţiţi profund solidaritatea care vă leagă de omenirea de astăzi şi de mâine sub semnul acestei griji faţă de mama pământ. O angajare cu atât mai demnă de stimă cu cât este pe deplin orientată spre promovarea dezvoltării umane integrale, a păcii, a dreptăţii, a demnităţii şi a libertăţii fiinţei umane. Dovadă sunt, în afară de operele făcute în trecut, temele multiple pe care vă propuneţi să le trataţi în această sesiune plenară, care merg de la marile noutăţi ale cosmologiei la sursele de energie renovabile, la siguranţa alimentară, până la un seminar pasionant despre puterea şi limitele inteligenţei artificiale.

În enciclica Laudato si' am afirmat că "suntem chemaţi să devenim instrumentele lui Dumnezeu Tatăl pentru ca planeta noastră să fie aceea pe care El a visat-o când a creat-o şi să răspundă la proiectul său de pace, frumuseţe şi plinătate" (nr. 53). În modernitate, am crescut crezând că suntem proprietarii şi stăpânii naturii, autorizaţi s-o jefuim fără nicio consideraţie faţă de potenţialităţile sale secrete şi de legi evolutive, ca şi cum ar fi vorba despre un material inert la dispoziţia noastră, producând printre altele o foarte gravă pierdere de biodiversitate. În realitate, nun suntem păzitorii unui muzeu şi ai capodoperelor sale pe care trebuie să le ştergem de praf în fiecare dimineaţă, ci colaboratorii păstrării şi dezvoltării fiinţei şi a biodiversităţii planetei, şi a vieţii umane prezente în ea. Convertirea ecologică aptă să susţină dezvoltarea sustenabilă cuprinde în manieră inseparabilă fie asumarea deplină a responsabilităţii noastre umane faţă de creaţie şi faţă de resursele sale, fie căutarea dreptăţii sociale şi depăşirea unui sistem nedrept care produce mizerie, inegalitate şi excludere.

Pe scurt, aş spune că revine înainte de toate oamenilor de ştiinţă, care acţionează liberi de interese politice, economice sau ideologice, să construiască un model cultural pentru a înfrunta criza schimbărilor climatice şi a consecinţelor sale sociale, pentru ca enormele potenţialităţi productive să nu fie rezervate numai câtorva. În acelaşi mod în care comunitatea ştiinţifică, printr-un dialog interdisciplinar în interiorul său, a ştiut să studieze şi să demonstreze criza planetei noastre, tot aşa astăzi este chemată să constituie o leadership care să indice soluţii în general şi în particular despre temele care sunt tratate în adunarea voastră plenară: apa, energiile renovabile şi siguranţa alimentară. Devine indispensabil să se creeze cu colaborarea voastră un sistem normativ care să includă limite inviolabile şi să asigure protejarea ecosistemelor, înainte ca noile forme de putere derivate din paradigma tehno-economică să producă daune ireversibile nu numai mediului, ci şi convieţuirii, democraţiei, dreptăţii şi libertăţii.

În acest cadru general, demnă de observat este reacţia slabă a politicii internaţionale - chiar dacă există excepţii lăudabile - cu privire la voinţa concretă de a căuta binele comun şi bunurile universale, şi la facilitatea cu care nu sunt ascultate sfaturile întemeiate ale ştiinţei cu privire la situaţia planetei. Supunerea politicii faţă de tehnologie şi faţă de finanţe care caută înainte de toate profitul este demonstrată de "distragerea" sau de întârzierea în aplicarea acordurilor mondiale cu privire la mediu, precum şi de războaiele continue de predominare mascate de revendicări nobile, care cauzează daune tot mai grave mediului şi bogăţiei morale şi culturale a popoarelor.

Dar în pofida a toate acestea nu ne pierdem speranţa şi încercăm să profităm de timpul pe care Domnul ni-l dă. Există şi atâtea semne încurajatoare ale unei umanităţi care vrea să reacţioneze, să aleagă binele comun, să se regenereze cu responsabilitate şi solidaritate. Împreună cu valorile morale, proiectul dezvoltării sustenabile şi integrale este în măsură să dea tuturor oamenilor de ştiinţă, îndeosebi celor care cred, un puternic elan de cercetare.

Vă urez spor la muncă. Invoc asupra activităţilor Academiei, asupra fiecăruia dintre voi şi asupra familiilor voastre belşugul binecuvântărilor cereşti. Şi vă cer, vă rog, să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.