Papa Francisc: Angelus (27 noiembrie 2016)

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi Biserica începe un nou an liturgic, adică un nou drum de credinţă al poporului lui Dumnezeu. Şi ca întotdeauna începem cu Adventul. Pagina din Evanghelie (cf. Mt 24,37-44) ne introduce într-una dintre temele cele mai sugestive ale timpului de Advent: vizita Domnului la omenire. Prima vizită - ştim cu toţii - a avut loc cu Întruparea, naşterea lui Isus în peştera din Betleem; a doua are loc în prezent: Domnul ne vizitează încontinuu, în fiecare zi, merge alături de noi şi este o prezenţă de mângâiere; în sfârşit, va fi a treia, ultima vizită, pe care o mărturisim de fiecare dată când recităm Crezul: "Şi iarăşi va veni cu mărire să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi". Astăzi Domnul ne vorbeşte despre această ultimă vizită a sa, aceea care va avea loc la sfârşitul timpurilor, şi ne spune unde se va termina drumul nostru.

Cuvântul lui Dumnezeu evidenţiază contrastul dintre desfăşurarea normală a lucrurilor, routine zilnică, şi venirea neaşteptată a Domnului. Spune Isus: "cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi" (v. 38-39): aşa spune Isus. Mereu ne impresionează să ne gândim la orele care preced o mare calamitate: toţi sunt liniştiţi, fac lucrurile obişnuite fără a-şi da seama că viaţa lor urmează să fie răscolită. Desigur Evanghelia nu vrea să ne provoace frică, ci să deschidă orizontul nostru la dimensiunea ulterioară, mai mare, care pe de o parte relativizează lucrurile de fiecare zi, dar în acelaşi timp le face preţioase, decisive. Relaţia cu Dumnezeul-care-vine-să-ne-viziteze dă fiecărui gest, fiecărui lucru o lumină diferită, o importanţă, o valoare simbolică.

Din această perspectivă vine şi o invitaţie la sobrietate, să nu fim dominaţi de lucrurile din această lume, de realităţile materiale, ci mai degrabă să le conducem. Dacă, dimpotrivă, ne lăsăm condiţionaţi şi depăşiţi de ele, nu putem percepe că există ceva foarte important: întâlnirea noastră finală cu Domnul: şi acest lucru este important. Aceea, întâlnirea aceea. Şi lucrurile de fiecare zi trebuie să aibă acest orizont, trebuie să fie îndreptate spre acel orizont. Această întâlnire cu Domnul care vine pentru noi. În acel moment, aşa cum spune Evanghelia, "atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat" (v. 40). Este o invitaţie la vigilenţă, pentru că neştiind că va veni El, trebuie să fim mereu gata să plecăm.

În acest timp de Advent, suntem chemaţi să lărgim orizontul inimii noastre, să ne lăsăm surprinşi de viaţa care se prezintă în fiecare zi cu noutăţile sale. Pentru a face asta trebuie să învăţăm să nu depindem de siguranţele noastre, de schemele noastre consolidate, pentru că Domnul vine în ceasul în care nu ne imaginăm. Vine pentru a ne introduce într-o dimensiune mai frumoasă şi mai mare.

Sfânta Fecioară Maria, Fecioara Adventului, să ne ajute să nu ne considerăm proprietari ai vieţii noastre, să nu opunem rezistenţă atunci când Domnul vine pentru a o schimba, ci să fim gata să ne lăsăm vizitaţi de El, oaspete aşteptat şi plăcut chiar dacă tulbură planurile noastre.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Aş vrea să asigur rugăciunea mea pentru populaţiile din America Centrală, în special Costa Rica şi Nicaragua, lovite de un uragan şi, aceasta din urmă, şi de un puternic seism. Şi mă rog şi pentru cele din nordul Italiei care suferă datorită inundaţiilor.

Vă salut pe voi toţi pelerini, veniţi din Italia şi din diferite ţări: familiile, grupurile parohiale, asociaţiile. Îndeosebi, salut credincioşii care provin din Liban, din Egipt, din Slovacia, şi corul din Limburg (Germania). Salut cu afect comunitatea ecuadoriană, prezentă aici; familiile din Mişcarea "Printre noi"; grupurile din Altamura, Rieti, San Casciano in Val di Pesa; UNITALSI din Capaccio şi elevii din Bagheria.

Urez tuturor o duminică frumoasă şi un drum bun de Advent pentru a-l întâlni pe Domnul. Să fie un timp de speranţă! A merge în întâmpinarea Domnului care vine în întâmpinarea noastră. Speranţa adevărată, întemeiată pe fidelitatea lui Dumnezeu şi pe responsabilitatea noastră. Şi fă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.