Traian: Noi, cei care auzim cuvântul. Exerciţii spirituale pentru angajaţii Caritas

Într-un context de mare linişte exterioară şi interioară, prin meditaţii şi interiorizarea cuvântului lui Dumnezeu şi cu ajutorul unui îndrumător spiritual, poţi să dobândeşti, prin har, o adâncă purificare a inimii şi a minţii, care îţi va permite o mai mare cunoaştere de sine şi o mai profundă dragoste faţă de Dumnezeu şi de aproapele, şi te va dispune la împlinirea voinţei lui Dumnezeu Tatăl.

Exerciţiile spirituale sunt destinate atât celor care îşi caută rostul în viaţă, cât şi celor care doresc să continue să-l caute şi să-l găsească pe Dumnezeu în toate.

În cele două zile petrecute în Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiţi de la Traian, judeţul Neamţ, am avut ocazia, noi, angajaţii Centrului Diecezan Caritas Iaşi, să ne dedicăm timpul îndrumării personale, rugăciunii în comun, muncii în folosul tuturor, dar şi plimbărilor scurte şi relaxării. Am lăsat deoparte grijile şi preocupările de fiecare zi şi ne-am pus cu totul înaintea Domnului care se lasă cunoscut, care iartă, iubeşte, cheamă şi trimite. Am parcurs un drum de dezlipire şi de purificare a minţii şi a inimii, la lumina lui Dumnezeu, învioraţi de harul Spiritului Sfânt.

Cu ajutorul părintelui Olivo Bossa, liderul nostru spiritual pe parcursul celor două zile, am reuşit să intrăm într-o relaţie mai intimă şi personală cu Isus Cristos, am putut face lumină în viaţa noastră dedicată celor care au nevoie de ajutorul nostru, am înţeles mai bine cine suntem noi, cei care lucrăm în Caritas, unde ne găsim, încotro mergem şi care este cu adevărat menirea noastră. Am dobândit puterea de a ne elibera de piedicile care nu ne permit să ne reînnoim viaţa şi astfel să putem înainta pe drumul vocaţiei noastre.

Luni, 21 noiembrie 2016, ne-am hrănit din cuvântul lui Dumnezeu. Viaţa există datorită relaţiei Dumnezeu-om. Cuvântul de la Dumnezeu este viaţă, iar omul ascultă şi transmite mai departe. Astfel, omul devine cuvântul pe care îl ascultă. Dacă vorbele rostite sunt bune atunci şi omul devine bun; dacă vorbele sunt rele atunci şi omul se strică.

Pentru lucrătorii Caritas, relaţia cu Dumnezeu se face prin intermediul celor pe care îi îngrijim, atât fizic, cât şi prin cuvânt. Trebuie să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu care vine prin beneficiarii noştri. Cuvântul intră prin urechile noastre, atinge mintea, iar mintea luminată atinge inima care comandă apoi mâinile şi picioarele. Omul din Caritas merge să facă ceea ce a auzit, să răspundă la chemarea fratelui aflat în nevoie: "Tu te salvezi prin fratele tău!" Nu este suficient doar să auzim, trebuie să şi reacţionăm şi să învăţăm să folosim cuvintele în scop pozitiv.

Caritatea nu poate exista fără implicare. Dumnezeu este caritate şi se implică atât de mult încât se face om. Cu atât mai mult noi, cei care suntem misionarii carităţii, trebuie să ne unim cu Dumnezeu pentru a fi cu adevărat inima Bisericii. Un misionar fără o inimă caldă, fără însufleţire, nu este nimic. Dacă ne deschidem inima Bisericii vom vedea cu adevărat caritatea. Însă, pentru a face un act de caritate, este nevoie să ne autodepăşim; pentru a ne putea dărui este nevoie să ne dezvoltăm mai întâi, atât pe plan profesional cât şi spiritual.

Marţi, 22 noiembrie 2016, părintele Olivo Bossa ne-a vorbit despre riscul făţărniciei şi al tentaţiilor din societatea de astăzi.

Omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar societatea din zilele noastre ne propune tot felul de idoli care ne îndepărtează de la calea cea dreaptă. Isus Cristos cere ca opera noastră de caritate să pornească din inimă. Iubirea nu se manifestă prin lucruri mari, făţarnice, ci prin virtuţi şi intenţii curate. Caritatea nu cere glorie sau recunoaştere. Făţărnicia nu este un instrument al lui Dumnezeu şi de aceea nu are ce căuta în inima Bisericii. Caritatea nu este un simplu sentiment cu care să ne mândrim sau pe care să-l afişăm permanent; caritatea este o valoare, o virtute. O viaţă de caritate presupune o deschidere de 360 de grade asupra tuturor aspectelor vieţii şi pe toate planurile ei. Munca de caritate începe cu a asculta strigătele celorlalţi şi nu vocea trufiei şi a iubirii de sine. Adevărata dăruire este cea care vine din interior şi nu din buzunarul hainei, cea pe care o facem pentru fraţii noştri şi nu pentru imaginea noastră în societate.

Noi, cei care lucrăm în Caritas, suntem mici constructori de ecumenism. Suntem cei care construim o fundaţie solidă pentru adăpostul celor nevoiaşi. Suntem cei care mărturisim prin fapte forţa mântuitoare a relaţiei Dumnezeu-om. Suntem cei care păstrăm vie şi caldă inima bisericii. Suntem cei care ne salvăm prin fraţii noştri.

Mulţumim părintelui Olivo Bossa care, cu răbdare şi dăruire, ne-a reamintit menirea şi puterea carităţii, şi nu în ultimul rând, părintelui Adrian Fărăoanu, gazda noastră pe parcursul celor două zile de reculegere.

Echipa Centrului Diecezan Caritas Iaşi

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 21-22 noiembrie: Traian: Noi, cei care auzim cuvântul. Exerciţii spirituale pentru angajaţii Caritas

lecturi: 8.