Reflecţie la memoria Prezentării la Templu a Sfintei Fecioare Maria - 2016

Fericită eşti, Fecioară Marie, tu care ai crezut că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul (cf. Lc 1,45).

Ziua de 21 noiembrie este ziua sfinţirii bisericii "Sfânta Maria cea Nouă", ridicată lângă Templul din Ierusalim, sfinţire care s-a făcut în 543. În această zi sărbătorim împreună cu creştinii din Orient "consfinţirea" din copilăria a Mariei, când ea, luminată de Duhul Sfânt, s-a dăruit pe sine însăşi lui Dumnezeu.

Comemorarea Prezentării la Templu a Sfintei Fecioare este de o însemnătate deosebită, pentru că ea a fost aleasă de Dumnezeu să fie Mamă a Fiului său şi Mamă a Bisericii, să prefigureze "dedicarea" tuturor creştinilor lui Dumnezeu şi să fie "chip şi imagine" a Bisericii, adică să ne arate că tot ceea a făcut Maria trebuie să facem şi noi; şi dacă oferirea Mariei lui Dumnezeu a fost promptă, totală şi perpetuă, la fel trebuie să fie şi oferirea noastră. Şi tot ce i s-a întâmplat "bun" Mariei, în cazul de faţă intrarea ei în templul cerului, aşa ni se va întâmpla şi nouă celor care credem (cf. LG 68).

Conform mai multor scrieri pioase ale sfinţilor părinţi din vechime, ca sfinţii: Grigorie al Neocezareei, Atanasie al Alexandriei, Grigorie al Nyssei, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Ieronim, Augustin ş.a., bătrânii Ioachim şi Ana, părinţii preacuratei fecioare Maria, atunci când au primit-o pe Maria în "dar" de la Dumnezeu, asemenea lui Elcana şi Ana, părinţii profetului Samuel, aceştia au promis să o consfinţească Domnului pe copila lor din fragedă pruncie, spre a-şi petrece anii copilăriei în încăperile lăcaşului sfânt, participând la serviciile zilnice de preamărire a Celui Preaînalt şi învăţând înţelepciunea divină din sfintele Scripturi (cf. 1Sam 1,11). Conform acestei promisiuni, la vârsta de trei ani, părinţii Ioachim şi Ana au prezentat-o pe Maria la Templul din Ierusalim, însoţită de un mare număr de fete care purtau cununi pe cap şi lumânări aprinse în mâini (Ps 45,9). Preoţii templului, îmbrăcaţi în veşminte sărbătoreşti, au ieşit în întâmpinarea cortegiului; şi, ca un semn al aprobării divine, au fost auzite coruri de îngeri, care au însoţit-o cu cântările lor.

Redau în continuare câteva din înţelesurile duhovniceşti ale intrării şi prezentării şi ale intrării sfintei fecioare Maria în templul din Ierusalim:

1. Prin urcarea celor 15 trepte ale templului, Maria anunţă apropiata împlinire a aşteptării şi a speranţei de mântuire a poporului ales, aşteptare şi speranţă exprimate în cei 15 psalmi ai treptelor.

Sfântul Ieronim (347-420) ne spune că până la intrarea în Templul din Ierusalim erau cincisprezece trepte, trepte pe care sfânta Fecioară Maria, deşi mică, le-a urcat singură şi fără oprire, atunci când a fost prezentată la templu, de către părinţii şi rudele sale.

Cele 15 trepte urcate de Maria până la intrarea în templu, simbolizează în primul rând numărul celor "15 psalmi ai treptelor", psalmi în care poporul ales îşi exprimă aşteptarea şi speranţa mântuirii, prin rugăciuni, cereri şi cântări, cu speranţa şi credinţa că Dumnezeu îi va dărui mântuirea promisă încă din paradis (cf. Gen 3,15) şi astfel va putea să intre iarăşi în paradisul pierdut din invidia diavolului (cf. Înţ 2,24), dar şi din cauza neascultării sale faţă de Dumnezeu (cf. Gen 3,1-7).

Apoi, cele 15 trepte ale templului urcate de Maria în ziua dedicării ei definitive lui Dumnezeu, indică şi numărul anilor din domnia lui Tiberiu Cezar când s-a făcut prima vestire a mântuirii lui Isus, prin Ioan: "În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei, şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu (cf. Lc 3,1-2).

Şi iarăşi, cele 15 trepte ale urcării la templu, parcurse de Maria în ziua prezentării ei la templu, indică şi de două ori numărul anilor lui Mesia, când acesta şi-a început misiunea: "Isus avea aproape treizeci de ani când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli" (cf. Lc 3,23).

Deci, Maria intrând în templu străbătând cele 15 trepte, cu înţelesul şi simbolistica lor, anunţă imediata împlinire a aşteptărilor şi a speranţelor mântuirii pentru omenirea căzută, fiind aşa cum o numeşte Biserica: "Aurora mântuirii".

2. Parcurgând cele cincisprezece trepte până la intrarea în templu, Maria îşi prezice anii rămânerii în templu, dar prezice anii rămaşi până la venirea lui Mesia.

Conform interpretării sfinţilor Părinţi, cele cincisprezece trepte până la intrarea în templul din Ierusalim, trepte parcurse de fecioara Maria în ziua consacrării ei lui Dumnezeu, indicau nu numai cei 15 psalmi ai treptelor, dar şi numărul anilor pe care Maria îi va petrece în templu, pentru a învăţa şi pentru a se desăvârşi în cunoaşterea sfintelor Scripturi cu privire la Mesia, Mesia a cărei mamă ea avea să devină; apoi şi numărul anilor rămaşi până la zămislirea şi naşterea lui Mesia, din sânul ei.

3. Intrând în templul din Ierusalim, Maria prevesteşte că fiul ei Isus, ea însăşi şi toţi cei care vor crede în Isus, vor deveni adevăratele temple ale lui Dumnezeu.

"Bucură-te şi te înveseleşte, fiica Sionului, căci iată, eu vin şi locuiesc în mijlocul tău, spune Domnul. În ziua aceea, multe naţiuni se vor ataşa de Domnul şi vor deveni poporul meu. Eu voi locui în mijlocul tău şi tu vei recunoaşte că Domnul oştirilor m-a trimis la tine" (Zah 2,10-11).

Aşa cum spune Scriptura, Dumnezeu nu locuieşte în temple zidite de mână de om (cf. Fap 17,24) sau în case făcute din lemn sau din piatră, dar Dumnezeu locuieşte în sufletul creat după imaginea sa, creat chiar de mâna sa, autorului lucrurilor. De aceea, sfântul apostol Paul a spus: "Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi" (cf. 1Cor 3,16)?

Intrând în templul din Ierusalim, sfânta fecioară Maria a prevestit lumii, că Isus, Fiul ei născut prin puterea Duhului Sfânt, ea însăşi care îl va zămisli şi îl va naşte în lume pe Isus, dar şi toţi aceia care îl vor primi pe Isus ca mântuitor al lor, vor fi adevăratele temple în care Dumnezeu va locui cu mare plăcere (cf. Prov 8,31). Oare suntem noi temple vii, plăcute lui Dumnezeu, ca preacurata fecioară Maria (cf. Ap 3,20)?

4. Intrând în templul din Ierusalim, imagine a templului ceresc, Maria a prevestit şi intrarea credincioşilor în patria cerească, în templul ceresc, recâştigat lor de Isus.

Înţeleptul Siracide, vorbind în numele Mariei, spune: "Înaintea veacului, de la început, Dumnezeu m-a creat şi până în veac nu voi înceta să exist. În cortul sfânt şi în Sion m-a stabilit. În cetatea iubită, m-a făcut să locuiesc şi în Ierusalim, puterea mea" (Sir 26,9-11). Bucurându-se, Maria ne spune prin psalmist: "Voi rămâne cu bucurie în prezenţa Domnului" (Ps 45,9). Şi cum? Va rămâne şi cum vom rămâne şi noi? Exact cum a rămas Maria, mama lui Isus, prin ascultarea şi împlinirea cuvântului lui Dumnezeu (cf. Mt 12,50).

Sfântul Augustin (354-430) spune: Atunci când spun "fraţi", atunci când spun "surori", este clar că vreau să vorbesc despre una şi aceeaşi moştenire. De aceea, în milostivirea sa, Cristos, fiind unic, nu vrea să fie singur, ci a făcut în aşa fel încât toţi credincioşii să fim moştenitori ai Tatălui şi împreună moştenitori cu el la aceeaşi moştenire a sa.

În Maria introdusă astăzi în templul din Ierusalim, de un cortegiu de fecioare, de oameni sfinţi şi de îngeri, templu din Ierusalim imagine a Ierusalimului ceresc, Maria prevesteşte că în Mesia, Fiul ei, ea va fi prima dintr-un lung şir de oameni credincioşi care vor intra în lăcaşurile cereşti ale paradisului, lăcaşuri pe care odinioară au fost pierdute din invidia diavolului şi din răutatea păcatului nostru.

5. Intrarea Mariei în templul din Ierusalim şi oferirea ei totală ca jertfă plăcută lui Dumnezeu, după modelul lui Isus, împreună înlocuiesc mulţimea jertfelor de animale, cu jertfa de sine.

Iată ce ne scrie sfântul apostol Paul: "Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească (cf. Rom 12,1).

Preacurata Fecioară Maria, înţelegând din jertfă de sine pe care a făcut-o mai întâi Isus Cristos (cf. Evr 10,4-9), s-a oferit pe sine însăşi lui Dumnezeu încă de la vârsta de trei ani, atunci când a fost prezentată la templu, oferindu-i lui Dumnezeu, după poruncă, "pârga" vieţii ei (cf. Ex 22,9; 23,19; Dt 26,1-2). Apoi, după exemplul lui Isus şi al Mariei, toţi sfinţii apostoli şi mărturisitori, toţi sfinţii din cer şi de pe pământ, au oferit lui Dumnezeu "pârga" vieţii lor, adică s-au oferit pe ei înşişi ca jertfă plăcută lui Dumnezeu.

Deci, în prezentarea preacuratei Fecioare Maria la templu încă din fragedă pruncie, după porunca Domnului (cf. Ex 13,2; Num 3,13), după imaginea prezentării lui Isus copil la templu (cf. Lc 2,21-32) şi după imaginea profetului Samuel (cf. 1Sam 1,28), se arată apropiata împlinire a aşteptărilor şi speranţelor de mântuire ale omenirii cuprinse în cei 15 psalmi ai treptelor şi a întregii sfinte Scripturi.

Pentru împlinirea acestor aşteptări, atât ale lui Dumnezeu ca omul să devină o locuinţă plăcută lui, cât şi ale omului că Dumnezeu îl va oferi mântuirea, Fecioara Maria se dăruieşte lui Dumnezeu, cu toată fiinţa, trup şi suflet, voinţă şi faptă, disponibilitate şi colaborare.

Şi noi am fost consacraţi lui Dumnezeu din fragedă pruncie, ca Isus, ca Samuel şi ca Maria. Dar am trăit noi această consacrare după exemplul lor? Oare nu cumva amăgiţi i-am slujit mai întâi lui satana şi am amânat slujirea, dăruirea şi consacrarea lui Dumnezeu pentru când vom fi bătrâni, înşelându-ne că acea slujire bătrână şi ofilită, va fi acceptată de Dumnezeu, ca "pârgă", ca "primă" roadă?

6. Lauda veşnică adusă lui Isus, Mariei şi tuturor credincioşilor încep chiar din lumea aceasta.

Pe când Isus vorbea, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: "Ferice de sânul care te-a purtat şi de pieptul de care ai supt!" Şi Isus i-a răspuns: "Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc" (Mt 12,49-50; Mc 3,32-35; Lc 11,27-28).

Sfântul Augustin (354-430) spune: "Oare nu a făcut voinţa Tatălui Fecioara Maria, care a trăit cu credinţă, a zămislit prin credinţă, a fost aleasă ca aceea din care trebuia să se nască mântuirea noastră între oameni, a fost creată de Cristos, înainte ca să fie creat Cristos în ea? Desigur că a făcut voinţa Tatălui preasfânta Maria şi de aceea contează mai mult pentru Maria faptul că a fost ucenică credincioasă a lui Cristos, decât faptul că a fost mama lui Cristos. Repetăm, pentru Maria a fost o demnitate şi o fericire mai mare faptul că a fost ucenică a lui Cristos, decât faptul că a fost mama lui Cristos".

Pentru fidelitatea ei faţă de Dumnezeu şi pentru lauda adusă ei de Elisabeta: "Fericită eşti tu care ai crezut că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul" (Lc 1,45), Maria a prevestit lauda care i se va aduce: "Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine şi numele lui este sfânt" (Lc 1,48-49). Iar referitor la noi credincioşii. Sfântul Paul, spune: "Noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus" (2Cor 1,14).

7. Trebuie să ne reînnoim zilnic promisiunilor noastre de la botez când am intrat pentru prima dată în casa Domnului şi ne-am consacrat lui; şi venind zilnic la Isus, să-i aducem şi pe copii.

Isus spune: "Veniţi la mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă" (Mt 11,28). "Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei" (Mt 19,14).

Pentru noi, creştinii, sărbătoarea de la 21 noiembrie este un fericit prilej de a ne reînnoi hotărârile şi promisiunile de la Botez, pentru a deveni un templu curat plăcut Domnului, asemenea Mariei. Dar în această zi să ne aducem aminte şi de copii, pe care să-i aducem la templu pentru a-i consacra lui Dumnezeu, după porunca lui Isus, după exemplul părinţilor Mariei, Ioachim şi Ana; după exemplul părinţilor lui Samuel, Elcana şi Ana; şi după exemplul tuturor părinţilor de copii sfinţi.

A privi la Maria înseamnă a dobândi noi ochi: Sfântul Alfons Maria de Liguori (1696-1787) povesteşte că era odată un călugăr, care avea o singură dorinţă în viaţă: să o vadă pe sfânta Fecioară Maria. Se pentru asta se ruga zi şi noapte, în ciuda îndoielii pe care i-o strecura diavolul, că va rămâne orb. Într-o zi, Preasfânta Fecioară Maria, a hotărât să-i împlinească rugăciunea şi i-a apărut în toată strălucirea ei cerească. Dar, omul, cuprins de frică, a privit-o numai cu un ochi, gândindu-se că va orbi. Viziunea a fost foarte frumoasă, el n-a orbit, dar sfânta Fecioară a dispărut. Sărmanul frate a plâns şi s-a rugat iar: "Sfântă Fecioară, iartă-mă şi dă-mi încă o dată harul să admir chipul tău!" Maria i-a împlinit dorinţa, fratele a privit-o cu nesaţ şi nu numai că nu a orbit, ci a primit şi o lumină sufletească pentru a căuta mereu cerul, aşa încât pământul i se părea un greu exil. Privind-o şi noi pe Maria intrată în templul ceresc, să ne aprindem de dorul de a o vedea şi contempla veşnic, în slava Fiului ei, Isus!

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 34.