Dobrogea: Impresii de călătorie (XIII) - Kaliakra

Cetatea Kaliakra

Capul Kaliakra se află în partea de nord-est a Bulgariei, la mai puţin de 60 de km de Vama Veche şi la 80 km de Varna. În drumul spre ţară, de la Balcic ne-am abătut puţin din drum. În zona oraşului Kavarna, după aproximativ 13 km am ajuns la destinaţie, după ce am trecut pe lângă un câmp întreg cu eoliene. Kaliakra este o limbă de pământ cu o înălţime de 60 m, care pătrunde în mare 2 km. Aici pe vremea dacilor se ridica o cetate numită Tirisis pe care grecii au redenumit-o Kali Akra (Cap frumos), denumire păstrată în epoca bizantină, în cea romană numindu-se Acra, fiind preluată de turci sub forma Celigra Burun. Bizantinii au numit-o Acres Castellum. În secolul al XIV-lea, despotatul Dobrogei şi-a stabilit capitala aici, în timp ce călugării au transformat peşterile de pe faleză în schit. Cutremurul din 1902 a dărâmat o parte din malurile peninsulei.

Înainte să ajungem la parcare, pe partea dreaptă, este un obelisc denumit "Poarta celor 40 de fecioare", pe care noi nu l-am văzut. Tradiţia spune că pentru a nu cădea în mâinile otomanilor, în anul 1421, 40 de tinere şi-au legat părul una de alta şi s-au aruncat în apa mării. Tradiţia spune că una dintre fecioare se numea Kaliakra, de aici venind şi numele locului.

În parcare se poate vedea un monument cu 18 clopote şi o statuie imensă pe un piedestal. Monumentul este dedicat escadronului rus condus de amiralul Fiodor Fiodorovich Ushakov care a nimicit flota Imperiului Otoman şi a pus capăt războiului ruso-turc (1787-1792), în timpul ţarinei Ecaterina a II-a. Amiralul apare cu un ochean în mâna dreaptă. Bătălia finală s-a dat la 31 iulie 1791 în apele mării, fiind cea mai crâncenă încleştare navală din istoria Mării Negre. Amiralul a dat 43 de bătălii navale şi nu a pierdut nici măcar o navă. Spre sfârşitul vieţii s-a retras la mănăstirea Sanaksar, unde s-a călugărit, a devenit stareţ şi a murit acolo. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2001. O placă pusă în stâncă şi figura lui apar şi în interiorul cetăţii.

În principal locul cuprinde o cetate medievală şi o rezervaţie naturală.

Mai întâi se intră în contact cu ruinele vechi ale unor clădiri, ale termelor (sec. IV), ale sistemului de canalizare, ale zidurilor de apărare, ale fântânilor, ale apeductului, cu pancarte, care arată în mai multe limbi despre ce fel de ruine este vorba. Se pot vedea şi ruinele câtorva bazilici vechi. Una este din secolul al XIV-lea, când cetatea era un oraş medieval, şi are dimensiunile de 9 x 5 m. Malurile abrupte şi stâncoase care se îmbină cu marea dau o privelişte unică, impresionantă. Coastele stâncoase de calcar alb-roşiatic se prăvălesc abrupt spre talazurile mării şi îţi taie răsuflarea. Se spune că pe aceste locuri în mare odinioară era o colonie de foci, iar acum uneori se pot vedea delfini.

Mergând pe limba de pământ care se îngustează, se ajunge la ruinele cetăţii medievale. Am intrat pe o poartă boltită, cu arcade romanice, reconstruită, deasupra ei având două ferestre verticale pentru observaţie şi creneluri. Aici ne-am întâlnit cu doi miri care făceau fotografii tocmai în acest cadru natural. Le-am urat de bine şi am plecat mai departe. Se pare că rămăşiţele cetăţii care se văd astăzi datează din perioada Ţării Carvunei (Dobrogea) din a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

De-a lungul aleii pietruite pe partea stângă se pot găsi magazine şi tarabe cu suvenire.

Drumul duce printr-o terasă a restaurantului la un mic muzeu într-o grotă. Aici am văzut ancore vechi, vase, bijuterii şi monede din perioadele greacă şi romană. În mijlocul muzeului este o macheta, care dă o imagine despre aşezare.

În stânga pe promontoriu se vede un radar militar al forţelor Pactului de la Varşovia (1950), azi al forţelor NATO.

În capăt drumul se termină cu o capelă foarte mică în apropierea unei statui cu un arcaş (Ivanko, opera sculptorului Boris Caragea). Coborând nişte trepte, am ajuns la capela "Sfântul Nicolae", protectorul pescarilor. Prigonit de turci, se spune că acest sfânt a fost ajutat de Dumnezeu care a făcut să apară din mare fâşia de pământ, uşurându-i fuga. Într-un final a fost prins şi ucis, locul mormântului fiind marcat de capelă cu o crucea în vârf, construită în 1983. Cu pereţii albi, înăuntru se văd lumânări, icoane, o cruce şi o carte. Icoana sfântului este aşezată pe peretele de lângă intrare.

În dreapta se ajunge la punctul maxim până la care se poate merge. Este cel mai frumos loc al promontoriului. Aici am admirat panorama care se deschide înspre mare din toate unghiurile: un nesfârşit de ape care în zare se contopesc cu cerul. De o parte şi de alta îţi dădea senzaţia că malurile stâncoase se prăvălesc în mare. Liniştea era întreruptă doar de zgomotului turiştilor. O cărare cu câteva scări care duc spre grote şi apoi în jos până pe malul mării se deschide în spate în dreptul terasei restaurantului. Unii cred că este "poarta celor 40 de fecioare", locul unde se spune că s-au aruncat în mare. Ne-am oprit la terasă şi am admirat un cuib de rândunele.

Zona fiind şi rezervaţie naturală, panouri mari, cu ilustraţii color, informează şi despre speciile de păsări şi animale protejate.

Se spune ca Lisimah, urmaş al lui Alexandru cel Mare, s-ar fi refugiat aici pe promontoriu, luând cu el tezaurul regal. Însă, într-o furtună violentă, şi-a găsit sfârşitul în mare, împreună cu toată flota.

În cetate, arheologii bulgari au descoperit un inel-bijuterie (de purtat pe deget) care încă mai conţinea otravă, bine conservat, datat din secolul al 14-lea. Din inel, otrava era turnată în paharul sau mâncarea adversarilor.

La ieşirea din cetate, pr. Ieronim Iacob a cumpărat câteva scoici ale lui Iacob. Înainte de a ajunge la Constanţa ne-am oprit Techirghiol, filiala Constanţei, unde am văzut bisericuţa, la renovarea căreia se lucra în acele zile.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4-9 iulie: Dobrogea: Impresii de călătorie (XIII)

* * *

Dobrogea: Impresii de călătorie (XII). Balcic

Dobrogea: Impresii de călătorie (XI). Cetatea romano-bizantina Dinogetia

Dobrogea: Impresii de călătorie (X). Cetatea Noviodunum (Isaccea)

Dobrogea: Impresii de călătorie (IX). Mănăstirea Cocoş

Dobrogea: Impresii de călătorie (VIII). Niculiţel

Dobrogea: Impresii de călătorie (VII). Enisala

Dobrogea: Impresii de călătorie (VI). Histria

Dobrogea: Impresii de călătorie (V). Constanţa: Statuia lui Ovidiu, sarcofage şi pietre funerare, Edificiul Roman cu Mozaic şi Termele Romane

Dobrogea: Impresii de călătorie (IV). Constanţa: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie

Dobrogea: Impresii de călătorie (III). Constanţa: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie

Dobrogea: Impresii de călătorie (II). Constanţa: În drum spre muzeu

Dobrogea: Impresii de călătorie (I). Biserica catolică din Constanţa

lecturi: 22.