Papa Francisc: Sfânta Liturghie cu ocazia Comemorării Tuturor Credincioșilor Răposați
Cimitirul Prima Porta, miercuri 2 noiembrie 2016
Iob era în întuneric. Era chiar la poarta morții. Și în acel moment de angoasă, de durere și de suferință, Iob proclamă speranța. "Eu știu că răscumpărătorul meu este viu și că, în cele din urmă, se va ridica peste țărână... Eu însumi îl voi vedea și ochii mei vor privi, și nu altcineva" (Iob 19,25.27). Comemorarea răposaților are acest sens dublu. Un sens de tristețe: un cimitir este trist, ne amintește de cei dragi ai noștri care au plecat, ne amintește și de viitor, de moarte; dar în această tristețe, noi purtăm flori, ca un semn de speranță, și, pot să spun, de sărbătoare, dar mai înainte, nu acum. Și tristețea se amestecă cu speranța. Și asta e ceea ce noi toți simțim astăzi, în această celebrare: amintirea celor dragi ai noștri, în fața rămășițelor lor pământești, și speranța.
Dar simțim și că această speranță ne ajută, pentru că și noi trebuie să parcurgem acest drum. Noi toți vom parcurge acest drum. Mai devreme sau mai târziu, dar toți. Cu durere, mai multă sau mai puțină durere, dar toți. Însă cu floarea speranței, cu acel fir puternic care este ancorat în lumea de dincolo. Iată, această ancoră nu dezamăgește: speranța învierii.
Și cel care a parcurs cel dintâi acest drum este Isus. Noi parcurgem drumul pe care El l-a parcurs. Și cel care ne-a deschis poarta este El însuși, este Isus: cu Crucea sa ne-a deschis poarta speranței, ne-a deschis poarta pentru a intra unde îl vom contempla pe Dumnezeu. "Eu știu că răscumpărătorul meu este viu și că, în cele din urmă, se va ridica peste țărână... Eu însumi îl voi vedea și ochii mei vor privi, și nu altcineva".
Să ne întoarcem acasă astăzi cu această dublă amintire: amintirea trecutului, a celor dragi ai noștri care au plecat; și amintirea viitorului, a drumului pe care noi îl vom parcurge. Având certitudinea, siguranța; acea certitudine ieșită de pe buzele lui Isus: "Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă" (In 6,40).
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 18.