O partidă de fotbal de masă cu papa Francisc

Vinerile milostivirii printre copii

O partidă de fotbal de masă, o frumoasă gustare cu prăjituri şi acadele, precum şi ascultarea unei bucăţi rap cu casca smartphone-ului: Papa Francisc a voit să trăiască a zecea "vineri a milostivirii" cu o mică sărbătoare în mijlocul copiilor şi adolescenţilor găzduiţi într-o casă familie. Şi astfel în ziua de 14 octombrie, la ora 15, a făcut o adevărată surpriză oaspeţilor foarte tineri de la Villaggio Sos, în via Michelangelo di Pierri, în zona Boccea din Roma. Este o structură, a explicat Pontiful, care din 1987 "primeşte temporar copii aflaţi în condiţii de suferinţă personală, familială şi socială, la semnalarea serviciilor sociale şi a tribunalului".

Cei mici nu şi-au ascuns uimirea şi bucuria văzându-l intrând pe Papa în casa lor. O sărbătoare neaşteptată trăită împreună fără protocoluri, într-un climat de simplă familiaritate, aşa încât un copil de doi ani şi jumătate i-a oferit lui Francisc acadeaua sa. Papa - însoţit de arhiepiscopul Rino Fisichella - a vizitat toată structura, luat de mână chiar de cei mai mici care i-au arătat camerele lor precum şi jucăriile lor preferate. Şi apoi l-au dus şi în zona verde, unde sunt un mic teren de fotbal şi un mic parc de joacă.

Apoi Francisc n-a ezitat să-i încurajeze pe educatori. "Munca voastră este foarte importantă şi specială pentru că niciun copil nu se naşte pentru a creşte singur", a spus el. În afară de asta, Pontiful s-a informat cu privire la asistenţa oferită copiilor şi familiilor lor - aşa cum a relatat după aceea Pier Carlo Visconti, preşedinte al Villaggio Sos - şi a voit să cunoască personal istoria fiecărui oaspete înainte de a-l întâlni pentru a-l îmbrăţişa. Pentru toţi, a adăugat directorul Paolo Contini, "vizita Papei a fost o mare recunoaştere după ani de muncă şi de trudă, şi a fost frumos să ne simţim aleşi numai datorită sensului real al muncii noastre, fără ca nimeni să indice Villaggio". I-au făcut ecou Maria Grazia Lanzani Rodríguez y Baena, preşedinte al asociaţiei pentru Italia: "Suntem emoţionaţi datorită întâlnirii cu Papa, a oferit un cadou imens copiilor şi adolescenţilor noştri şi aceasta va fi pentru ei o amintire de neşters".

Villaggio, explică responsabilii, "este compus din cinci case, în fiecare sunt maxim şase băieţi şi fetiţe până la vârsta de doisprezece ani, împreună cu o responsabilă numită «mama sos»". În substanţă, i-au spus lui Francisc, "Villaggio este structurat în aşa fel încât să reuşească să-i urmărească şi să-i sprijine pe copii în timpul creşterii lor, însoţindu-i ca o familie adevărată prin diferitele etape de creştere şi de integrare în societate". De fapt, copiii "sunt însoţiţi la şcoală, frecventează parohia şi fac sport". La rândul lor "profesioniştii, rezidenţi, non-rezidenţi sau voluntari, care lucrează în centru, îi urmăresc pe copii pentru o perioadă de mai mulţi ani, contribuind la crearea de raporturi umane stabile, care îi ajută să ajungă la o autonomie adecvată". Şi este semnificativ că unii adolescenţi aleg să rămână aproape de structură pentru a avea o referinţă dar şi pentru a da o mână de ajutor în activităţile zilnice. "Aceasta de acum - povesteşte Megan, un tânăr eritreean - este casa mea: este mult timp de când sunt aici, n-am voit niciodată să mă îndepărtez, iubesc foart mult persoanele care lucrează aici".

Acest stil educativ, afirmă responsabilii, "reia modelul pedagogic şi organizator al primului Villaggio Sos, întemeiat în Austria în 1949 de Hermann Gmeiner, un tânăr student la medicină care, profund lovit de sutele de copii rămaşi fără proprii părinţi din cauza devastărilor războiului, a deschis primul Villaggio Sos, dezvoltând un model educativ apropiat prin umanitate de căldura unei familii adevărate, în puternică opoziţie faţă de modelul orfelinatului, răspândit în acel timp".

Înainte de a se întoarce în Vatican, Francisc a mers să-l viziteze pe cardinalul de nouăzeci şi unu de ani Andrea Cordero Lanza di Montezemolo, internat în casa de îngrijire Villa Betania, în via Pio IV.

(După L'Osservatore Romano, 16 octombrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 18.