Papa Francisc: Audienţă acordată participanţilor la pelerinajul luteranilor (13 octombrie 2016)

Dragi prieteni,

Mă bucur mult să vă întâlnesc cu ocazia pelerinajului vostru ecumenic, început din regiunea lui Luter, în Germania, şi terminat aici la sediul Episcopului de Roma. Un salut cordial adresez episcopilor care v-au însoţit şi le mulţumesc pentru că au susţinut această frumoasă iniţiativă.

Îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru că astăzi, luterani şi catolici, mergem pe calea care merge de la conflict la comuniunea. Am parcurs împreună deja o importantă bucată de drum. De-a lungul drumului simţim sentimente contrastante: durere datorită diviziunii care încă există între noi, dar şi bucurie datorită fraternităţii deja regăsite. Prezenţa voastră aşa de numeroasă şi entuziastă este un semn evident al acestei fraternităţi şi ne umple de speranţă că poate continua să crească înţelegerea reciprocă.

Apostolul Paul ne spune că, în virtutea botezului nostru, toţi formăm unicul Trup al lui Cristos. De fapt, diferitele mădulare formează un singur trup. Pentru aceasta aparţinem unii altora şi când unul suferă, toţi suferă, când unul se bucură, toţi se bucură (cf. 1Cor 12,12-26). Putem continua cu încredere drumul nostru ecumenic, pentru că ştim că, dincolo de atâtea chestiuni deschise care încă ne despart, suntem deja uniţi. Ceea ce ne uneşte este mult mai mult decât ceea ce ne desparte!

La sfârşitul acestei luni, dacă va voi Dumnezeu, voi merge la Lund, în Suedia, şi împreună cu Federaţia Luterană Mondială vom comemora, după cinci secole, începutul reformei lui Luter şi îi vom mulţumi Domnului pentru cincizeci de ani de dialog oficial între luterani şi catolici. Parte esenţială a acestei comemorări va fi îndreptarea privirilor noastre spre viitor, în vederea unei mărturii creştine comune date lumii de astăzi, căreia îi este aşa de sete de Dumnezeu şi de milostivirea sa. Mărturia pe care lumea o aşteaptă de la noi este mai ales aceea de a face vizibilă milostivirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi prin slujirea celor mai săraci, a celor bolnavi, a celui care a părăsit propria ţară pentru a căuta un viitor mai bun pentru sine şi pentru cei dragi ai săi. Punându-ne în slujba celor mai nevoiaşi experimentăm că suntem deja uniţi: milostivirea lui Dumnezeu e cea care ne uneşte.

Dragi tineri, vă încurajez să fiţi martori ai milostivirii. În timp ce teologii duc înainte dialogul în domeniul doctrinal, voi continuaţi să căutaţi cu insistenţă ocazii pentru a vă întâlni, a vă cunoaşte mai bune, a vă ruga împreună şi a oferi ajutorul vostru unii altora şi tuturor celor care sunt în nevoie. Astfel, liberi de orice prejudecată şi încrezându-vă numai în Evanghelia lui Isus Cristos, care vesteşte pacea şi reconcilierea, veţi fi adevăraţi protagonişti ai unei noi perioade a acestui drum, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va conduce la comuniunea deplină. Eu vă asigur de rugăciunea mea, şi voi, vă rog, rugaţi-vă pentru mine, care am atâta nevoie. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 6.