"Fără acord în regiune nicio pace în Siria"

De Andrea Tornielli

"Chiar dacă sunt italian, ca nunţiu patria mea este Siria. Şi un fiu nu se poate depărta de la căpătâiul mamei, când este bolnavă sau muribundă. Pentru aceasta rămân acolo...". Neo-cardinalul Mario Zenari, născut în 1946, din 2009 reprezentant pontifical la Damasc, a aflat de numirea sa de cardinal în timp ce lua masa cu rude şi prieteni la Villafranca din Verona, localitatea sa natală. "Nu ştiam nimic", explică la Vatican Insider. În urmă cu trei ani o bombă de artilerie a căzut lângă nunţiatură. "Dacă ar fi căzut cu jumătate de oră mai înainte, în timp ce recitam breviarul afară, nu ştiu dacă astăzi aş fi aici ca să vorbesc cu dumneavoastră", destăinuieşte el.

- Care este astăzi situaţia la Damasc?

"Faţă de Alep încă se poate trăi, în pofida bombelor de artilerie şi a schijelor. Totul este poluat: aerul, apa, solul. Şi persoanele care au scăpat de bombe sau de atacuri cu arme chimice, trăiesc sub o altă bombă, aceea a sărăciei, care loveşte 80% din populaţie. Jumătate din fabrici şi din spitale sunt distruse".

- Ce poate face comunitatea internaţională?

"Cheia unei posibile soluţii este în mâna Statelor Unite şi a Rusiei. În urmă cu trei ani părea că minunea era aproape, dar evenimentele din Crimeea şi Ucraina au făcut să învie "războiul rece". La începuturile lunii septembrie s-a ajuns la un acord, ruşii se angajau să oblige forţele armate siriene să rămână la pământ, SUA să ţină pe loc rebelii moderaţi. Apoi în ziua de 19 a fost atacul la adresa convoiului umanitar. Evident era cineva care voia să arunce în aer acordul".

- Vedeţi posibile soluţii la orizont?

"Astăzi este în Siria prezenţa a şase-şapte naţiuni diferite, unele aparţinând regiunii. Şi apoi este ISIS, care reprezintă un război înăuntrul războiului. Soluţiile de forţă se termină cu întărirea rebelilor extremişti. Intră arme cu multă facilitate şi se ştie cine finanţează aceste transferuri. În spatele anumitor grupuri se ştie că sunt state din regiune care au mari disponibilităţi economice. Trebuie spus că acest conflict a izbucnit în casă musulmană, între ţări sunnite şi şiite. Problemele pentru Siria, dar şi pentru Irak şi Yemen vin de acolo. Fără un acord între ţările din regiune este dificil de construit pacea".

- Dumneavoastră reuşiţi să aveţi contacte fie cu guvernul sirian al preşedintelui Assad, fie cu rebelii?

"Noi ca sediu diplomatic avem relaţii cu guvernul şi suntem trataţi cu respect. Când merg pentru a vizita vreo dieceză, avertizeze ministerul de externe, dar mi-au favorizat mereu şi chiar mi-au oferit escortă. Sunt respectuoşi faţă de Sfântul Scaun. Cu rebelii este mai greu pentru mine să am contacte directe. Sunt în raport cu preoţi şi membri ai comunităţilor catolice care trăiesc în zonele controlate de Al-Nusra, care la rândul lor au contacte cu rebelii".

- După părerea dumneavoastră, este posibil să se ajungă la pace cu preşedintele Assad la putere?

"Din ceea ce pot vedea a fost o schimbare de perspectivă şi s-au atenuat poziţiile acelor naţiuni care voiau cu orice preţ o schimbare de regim. Se caută soluţii de compromis, ţinând cont de lecţia a ceea ce s-a întâmplat în alte ţări".

- Bisericile locale au apărut foarte apropiate de Assad. De ce?

"Trebuie înţeles punctul lor de vedere: libertatea religioasă în Siria era bună, se puteau construi biserici. Este greu de imaginat ca dintr-o dată să se scuipe într-o farfurie din care s-a mâncat. Din partea mea în aceste situaţii am invitat mereu la prudenţă, la a nu se expune prea mult. Creştinii putea să fie acul balanţei, să fie o punte. În satele mixte trăiau bine şi convieţuiau bine cu musulmanii. Din păcate comunitatea creştină s-a subţiat".

(După Vatican Insider, 10 octombrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 8.