CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC ÎN SUEDIA
CU OCAZIA COMEMORĂRII COMUNE LUTERANO-CATOLICE A REFORMEI
(31 octombrie - 1 noiembrie)

Semnarea Declaraţiei Comune

Catedrala luterană din Lund, luni, 31 octombrie 2016

În cursul celebrării Rugăciunii Ecumenice Comune, în catedrala luterană din Lund, Sfântul Părinte Francisc şi episcopul Munib Yunan, preşedinte al LWF (Lutheran World Federation) au semnat Declaraţia comună.

DECLARAŢIA COMUNĂ

cu ocazia Comemorării comune catolico-luterane a Reformei

Lund, 31 octombrie 2016

"Rămâneţi în mine şi eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine" (In 15,4).

Cu inimă recunoscătoare

Cu această Declaraţie Comună, exprimăm recunoştinţă bucuroasă lui Dumnezeu pentru acest moment de rugăciune comună în catedrala din Lund, cu care începem anul comemorativ al aniversării a 500 de ani ai Reformei. Cincizeci de ani de dialog ecumenic constant şi rodnic între catolici şi luterani ne-au ajutat să depăşim multe diferenţe şi au aprofundat înţelegerea şi încrederea dintre noi. În acelaşi timp, ne-am apropiat unii de alţii prin slujirea comună adusă aproapelui, adesea în situaţii de suferinţă şi de persecuţie. Prin dialog şi mărturie împărtăşită nu mai suntem străini. Dimpotrivă, am învăţat că ceea ce ne uneşte este mai mare decât ceea ce ne desparte.

De la conflict la comuniune

În timp ce suntem profund recunoscători pentru darurile spirituale şi tehnologice primite prin Reformă, mărturisim şi deplângem în faţa lui Cristos faptul că luterani şi catolici au rănit unitatea vizibilă a Bisericii. Diferenţe teologice au fost însoţite de prejudecăţi şi conflicte şi religia a fost instrumentalizată pentru scopuri politice. Credinţa noastră comună în Isus Cristos şi botezul nostru cer de la noi o convertire zilnică, graţie căreia repudiem disensiunile şi conflictele istorice care împiedică slujirea reconcilierii. În timp ce trecutul nu poate să fie schimbat, amintirea şi modul de a comemora pot să fie transformate. Ne rugăm pentru vindecarea rănilor noastre şi a amintirilor care întunecă viziunea noastră a unora despre alţii. Refuzăm categoric orice ură şi orice violenţă, trecute şi prezente, în special cele făcute în numele religiei. Astăzi ascultăm porunca lui Dumnezeu de a pune deoparte orice conflict. Recunoaştem că suntem eliberaţi prin har pentru a merge spre comuniunea la care Dumnezeu ne cheamă încontinuu.

Angajarea noastră pentru o mărturie comună

În timp ce depăşim acele episoade din istorie care apasă asupra noastră, ne angajăm să mărturisim împreună harul milostiv al lui Dumnezeu, revelat în Cristos răstignit şi înviat. Conştienţi că modul de a ne relaţiona între noi are incidenţă asupra mărturiei noastre aduse Evangheliei, ne angajăm să creştem ulterior în comuniunea înrădăcinată în Botez, încercând să înlăturăm obstacolele care rămân care ne împiedică să ajungem la unitatea deplină. Cristos doreşte ca să fim una, aşa încât lumea să poată crede (cf. In 17,21).

Mulţi membri din comunităţile noastre aspiră să primească Euharistia la o unică masă, ca exprimare concretă a unităţii depline. Trăim experienţa durerii celor care împărtăşesc toată viaţa lor, dar nu pot să împărtăşească prezenţa răscumpărătoare a lui Dumnezeu la masa euharistică. Recunoaştem responsabilitatea noastră pastorală comună de a răspunde la setea şi la foamea spirituale ale poporului nostru de a fi una în Cristos. Dorim cu ardoare ca această rană în Trupul lui Cristos să fie vindecată. Acesta este obiectivul eforturilor noastre ecumenice, pe care vrem să le continuăm, reînnoind şi angajarea noastră pentru dialogul teologic.

Îl rugăm pe Dumnezeu ca toţi catolicii şi luteranii să ştie să mărturisească împreună Evanghelia lui Isus Cristos, invitând omenirea să asculte şi să primească vestea bună a acţiunii răscumpărătoare a lui Dumnezeu. Îi cerem lui Dumnezeu inspiraţie, încurajare şi forţă pentru ca să putem merge înainte împreună în slujire, apărând demnitatea şi drepturile umane, în special ale săracilor, lucrând pentru dreptate şi respingând orice formă de violenţă. Dumnezeu ne cheamă să fim aproape de cei care aspiră la demnitate, la dreptate, la pace şi la reconciliere. Astăzi, în mod deosebit, noi ridicăm glasurile noastre pentru sfârşitul violenţei şi extremismului care lovesc atâtea ţări şi comunităţi şi nenumăraţi surori şi fraţi în Cristos. Îi îndemnăm pe luterani şi pe catolici să lucreze împreună pentru a primi pe cel care este străin, pentru a veni în ajutorul celor care sunt constrânşi să fugă din cauza războiului şi a persecuţiei, şi să apere drepturile refugiaţilor şi ale celor care caută azil.

Astăzi mai mult ca oricând ne dăm seama că slujirea noastră comună în lume trebuie să se extindă la toată creaţia, care suferă exploatarea şi efectele unei avidităţi nesătule. Recunoaştem dreptul generaţiilor viitoare de a se bucura de lume, lucrare a lui Dumnezeu, în toată potenţialitatea şi frumuseţea sa. Ne rugăm pentru o schimbare a inimilor şi a minţilor care să ducă la o îngrijire iubitoare şi responsabilă a creaţiei.

Una în Cristos

Cu această ocazie propice exprimăm recunoştinţa noastră fraţilor şi surorilor din diferitele comuniuni şi asociaţii creştine mondiale care sunt prezenţi şi se unesc cu noi în rugăciune. Reînnoind angajarea noastră de a înainta de la conflict la comuniune, facem asta ca membri ai unicului Trup al lui Cristos, căruia i-am fost încorporaţi prin Botez. Îi invităm pe însoţitorii noştri de drum pe calea ecumenică să ne amintească angajamentele noastre şi să ne încurajeze. Le cerem să continue să se roage pentru noi, să meargă cu noi, să ne susţină în respectarea angajamentelor religioase pe care le-am manifestat astăzi.

Apel către catolicii şi luteranii din întreaga lume

Facem apel la toate parohiile şi comunităţile luterane şi catolice, pentru ca să fie curajoase şi creative, bucuroase şi pline de speranţă în angajarea lor de a continua marea aventură care ne aşteaptă. Mai degrabă decât conflictele din trecut, darul divin al unităţii dintre noi va conduce colaborarea şi va aprofunda solidaritatea noastră. Adunându-ne în credinţa la Cristos, ne rugăm împreună, ascultându-ne reciproc, trăind iubirea lui Cristos în relaţiile noastre, noi, catolici şi luterani, ne deschidem la puterea lui Dumnezeu Unul şi Întreit. Înrădăcinaţi în Cristos şi dând Lui mărturie, reînnoim determinarea noastră de a fi mesageri fideli ai iubirii infinite a lui Dumnezeu faţă de toată omenirea.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.