Amoris laetitia, papa spune care este interpretarea corectă

De Andrea Tornielli

Textul este foarte bun şi explică pe deplin sensul capitolului VIII din Amoris laetitia. Nu există alte interpretări". Cu o scrisoare expediată episcopilor din regiunea Buenos Aires, papa Francis pune pentru prima dată negru pe alb o evaluare a sa cu privire la interpretarea corectă a exortaţiei post-sinodale despre familie. Cum se ştie, documentul în capitolul al optulea se ocupă de integrarea familiile "rănite", iregulare, invitând la un parcurs de discernământ care în funcţie de fiecare istorie personală şi fără a intra în cazuistică şi în specificarea ulterioară a regulilor, poate duce şi la readmiterea la sacramente. Documentul papal a avut diferite lecturi. Unii interpreţi s-au grăbit să spună că de fapt nimic nu s-a schimbat faţă de disciplina precedentă.

Papa deja răspunsese verbal despre asta, în timpul zborului de întoarcere din insula Lesbos, în aprilie. A fost întrebat dacă erau noi posibilităţi concrete pentru accesul la sacramente care nu existau înainte de publicarea lui Amoris laetitia. "Eu aş putea spune «da», şi punct - a răspuns Bergoglio. Dar ar fi un răspuns prea mic. Vă recomand vouă tuturor să citiţi prezentarea pe care a făcut-o cardinalul Schönborn, care este un mare teolog".

Documentul episcopilor din regiunea Buenos Aires a fost trimis clerului la începutul lunii septembrie şi are forma unei scrisori care furnizează preoţilor câteva criterii în raport cu al optulea capitol al exortaţiei şi îndeosebi despre posibilul acces la sacramente pentru divorţaţii care au încheiat o nouă unire. Înainte de toate se afirmă că nu se potriveşte "să se vorbească despre «permisiune» pentru a avea acces la sacramente, ci mai degrabă despre un proces de discernământ însoţit de un păstor". Un drum în care "păstorul ar trebui să accentueze vestirea fundamentală, kerygma, care să stimuleze sau să reînnoiască o întâlnire personală cu Cristos". Această "însoţire pastorală" cere ca preotul să arate "faţa maternă a Bisericii", acceptând "intenţia corectă a penitentului şi "propunerea sa bună de a situa întreaga sa viaţă în lumina Evangheliei şi de a practica iubirea, caritatea". Acest drum "nu duce în mod necesar la sacramente, dar poate să se orienteze şi la alte forme de integrare mai mare în viaţa Bisericii: o prezenţă mai mare în comunitate, participarea la grupuri de rugăciune sau reflecţie, angajarea în diferite slujiri ecleziale".

La punctul al cincilea al documentului, episcopii din regiunea Buenos Aires explică: "Atunci când circumstanţele concrete ale unei perechi fac asta realizabilă, atunci când ambii sunt creştini cu un drum de credinţă, se poate propune angajarea de a trăi în continenţă", lăsând "deschisă posibilitatea de a avea acces la sacramentul reconcilierii atunci când se cade în această propunere". O posibilitate de altfel deja prezentă în învăţăturile lui Ioan Paul al II-lea. În paragraful următor explică episcopii că, în cazul "altor circumstanţe mai complexe, şi atunci când nu se poate obţine o declarare a nulităţii, opţiunea menţionată (aceea a continenţei) poate să nu fie de fapt posibilă de parcurs. Cu toate acestea, la fel este posibil un drum de discernământ. Dacă se ajunge să se recunoască, într-un caz concret, că există limitări care atenuează responsabilitatea şi vinovăţia, îndeosebi când o persoană consideră că ar cădea într-o altă lipsă, dăunând copiilor din noua unire, Amoris laetitia deschide posibilitatea accesului la sacramentele reconcilierii şi euharistiei".

"Acestea la rândul lor - continuă documentul - dispun persoana să continue să se maturizeze şi să crească cu forţa harului. Însă trebuie evitat - precizează episcopii - să se considere această posibilitate ca un acces la sacramente fără restricţii, sau ca şi cum orice situaţie ar justifica asta. Ceea ce se propune este un discernământ care să distingă în mod adecvat caz cu caz. De exemplu, o atenţie specială cere o nouă unire care vine dintr-un recent divorţ sau situaţia celui care a greşit în mod repetat faţă de angajamentele sale familiale. Sau atunci când există un soi de apologie sau de ostentaţie a propriei situaţii ca şi cum ar fi parte a idealului creştin". Trebuie orientate persoanele să se pună "cu conştiinţa lor în faţa lui Dumnezeu", în special "în ceea ce priveşte comportamentul faţă de copii sau faţă de soţul abandonat. Când au existat nedreptăţi care nu sunt rezolvate, accesul la sacramente este deosebit de scandalos".

În sfârşit, episcopii observă că "poate fi potrivit ca un eventual acces la sacramente să se realizeze în mod rezervat, mai ales când se prevăd situaţii de conflict". Dar în acelaşi timp "nu trebuie abandonată însoţirea comunităţii pentru ca să crească într-un spirit de înţelegere şi primire".

La 5 septembrie răspunsul papei, care felicită pentru munca desfăşurată, "un adevărat exemplu de însoţire a preoţilor". Apoi fraza cheie: scrierea episcopilor din regiunea Buenos Aires "este foarte bună şi explică pe deplin sensul capitolului VIII din Amoris laetitia. Nu există alte interpretări. Sunt sigur că va face foarte bine". Francisc, în privinţa "drumului de primire, însoţire, discernământ şi integrare", spune: "Ştim că este obositor, este vorba despre o pastoraţie «corp la corp» căreia nu-i sunt suficiente medieri programatice, de organizare sau legale, deşi sunt necesare şi acestea".

(După Vatican Insider, 12 septembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.