Papa Francisc: Audienţă acordată Surorilor Spitaliceşti ale Milostivirii (24 septembrie 2016)

Dragi surori, bună ziua!

Cu bucurie vă primesc în zilele Jubileului Milostivirii, care vă are deosebit de implicate deoarece corespunde în mod direct vocaţiei voastre. Îl salut pe monseniorul Fisichella, care duce înainte acest Jubileu. Îi mulţumesc maicii Paola Iacovone pentru cuvintele pe care mi le-a adresat; şi îi mulţumesc Domnului pentru angajarea pe care familia voastră călugărească o are pe drumul de fidelitate faţă de carisma originară, atentă la noile forme de sărăcie din timpurile noastre. Voi sunteţi un semn concret al modului în care se exprimă milostivirea Tatălui.

Intuiţia fondatoarei voastre, slujitoarea lui Dumnezeu Teresa Orsini Doria Pamphili Landi, arată în mod elocvent cât de mult poate schimba Cuvântul Domnului viaţa celui care devine discipol al său. Această nobilă femeie, laică, susţinută de doi preoţi, s-a lăsat condusă de cuvintele lui Isus: Am fost bolnav şi m-aţi asistat (cf. Mt 25,36). În faţa slăbiciunii bolii nu pot exista deosebiri de stare socială, rasă, limbă şi cultură: toţi devenim slabă şi trebuie să ne încredinţăm altora.

Biserica simte ca angajare a sa şi responsabilitate a sa apropierea de cei care suferă, pentru a le duce şi lor consolare, întărire şi prietenie. Voi dedicaţi viaţa voastră mai ales slujirii fraţilor şi surorilor care sunt internaţi în spitale, pentru ca graţie prezenţei şi profesionalismului vostru să se simtă mai mult susţinuţi în boală. Şi pentru a face asta nu este nevoie de discursuri lungi: o mângâiere, un sărut, a sta alături în tăcere, un zâmbet. Nu vă opriţi niciodată în această slujire aşa de preţioasă, în pofida tuturor dificultăţile pe care le puteţi întâlni. Uneori, în zilele noastre, o cultură laicistă tinde să elimine şi din spitale orice referinţă religioasă, pornind de la însăşi prezenţa surorilor. Însă când se întâmplă asta, este însoţită adesea de lipse dureroase de umanitate, cu adevărat stridente în locurile de suferinţă. Nu încetaţi să fiţi prietene, surori şi mame ale bolnavilor; rugăciunea să fie limfa care susţine misiunea voastră evanghelizatoare.

Când vă apropiaţi de fiecare bolnav să aveţi în inimă pacea şi bucuria care sunt rod al Duhului Sfânt. Pe acel pat de spital zace mereu Isus, prezent în acea persoană care suferă, şi El e cel care cere ajutor de la fiecare dintre voi. Este Isus. Uneori cineva poate să gândească: "Unii bolnavi deranjează". Dar şi noi îl deranjăm pe Domnul, şi ne suportă şi ne însoţeşte! Apropierea de Isus şi de cei mai slabi să fie forţa voastră. Al patrulea vot care vă caracterizează ca familie călugărească este deosebit de actual, mai ales pentru că se înmulţesc persoanele fără familie, fără casă, fără patrie şi care au nevoie de primire. Trăind cu coerenţă acest vot special, asumaţi în voi înşivă sentimentele lui Cristos, care "bogat fiind s-a făcut sărac" (2Cor 8,9). Să vă însoţească mereu Sfânta Mamă a Milostivirii şi să vă susţină în slujirea zilnică a celor mai slabi. Vă binecuvântez din inimă şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine.

Şi acum, dacă dumneavoastră, maică, aveţi rugăciunea pentru consacrare, putem face împreună consacrarea Institutului la Mama Milostivirii.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.