Georgia, între papa şi patriarh nicio "rugăciune comună"

De Gianni Valente

Se vor saluta cordial. Vor rosti unul în faţa altuia discursuri pline de afect şi de respect. La 1 octombrie 2016 la Mtskheta, în catedrala patriarhală din Svétitskhovéli, vor aprinde împreună lumânările. Însă între patriarhul Ilie al II-lea şi papa Francisc, în apropiata sa vizită în Georgia, nu este prevăzută nicio rugăciune de recitat împreună. Surse ale Patriarhiei ortodoxe georgiene, transmise de agenţia austriacă Kathpress, au voit să reafirme asta apertis verbis, la puţine zile de la sosirea Episcopului de Roma. Papa va fi primit conform "tradiţiei de ospitalitate" atribuită Bisericii georgiene, cu respectul datorat unui "şef de stat". Însă diferenţele doctrinale cu Biserica Catolică - se afirmă de la Tbilisi - nu permit patriarhului să se roage în public împreună cu Papa.

În realitate, consideraţiile care s-au scurs de la Patriarhia ortodoxă din Georgia nu trezesc surprize în cel care are prezentă realitatea ortodoxiei georgiene, şi cu atât mai puţin în palatele vaticane: în programul călătoriei, difuzat de Sala de Presă vaticană la 12 septembrie, nu figurează niciun moment de rugăciune de împărtăşit în public între Ilie şi Francisc.

Biserica ortodoxă din Georgia este cunoscută pentru interpretarea sa rigoristă a canoanelor propriei tradiţii ecleziale, care din totdeauna face chinuit raportul său cu mişcarea ecumenică şi cu înseşi Bisericile surori din ortodoxie. Adeziunea sa precoce - deja în 1948 - la Consiliul Ecumenic al Bisericilor (KEK) se explică numai cu faptul că acel organism în acel timp constituia pentru reprezentanţii săi o oportunitate preţioasă pentru a ieşi din Cortina de Fier şi a comunica cu Bisericile ortodoxe din lumea întreagă. Dar deja de la adunarea din Vancouver, în 1983, ortodocşii georgieni au suspendat orice participare activă la iniţiativele KEK şi apoi au ieşit complet din acea reţea de Biserici şi comunităţi ecleziale. Au lipsit şi de la Conciliul panortodox celebrat la Creta în iunie 2016. În schimb au luat parte la sesiunea Comisiei mixte de dialog teologic între Biserica catolică şi Biserica ortodoxă desfăşurată la Chieti de la 15 la 22 septembrie: acolo au semnat şi documentul despre primat şi sinodalitate aprobat în unanimitate la sfârşitul lucrărilor, dar au pretins - trezind unele perplexităţi şi printre reprezentanţii celorlalte Biserici ortodoxe - ca în comunicatul redactat la sfârşitul sesiunii să fie inserată o referinţă la "dezacordul" manifestat de ei cu privire la unele puncte ale textului aprobat.

Reacţia imobilizată a ortodoxiei georgiene în faţa drumului ecumenic a marcat şi vizita papală făcută în Georgia de Ioan Paul al II-lea în noiembrie 1999. Şi de data aceea, între papa şi patriarh n-a existat nicio rugăciune comună. Atunci, colantul vizitei papei a fost tot emfaza pusă pe după '89 şi pe căderea Zidului Berlinului, a cărei aniversare de zece ani se celebra chiar în acele zile. Cel care l-a primit pe papa polonez a fost preşedintele georgian de atunci Eduard Shevardnadze, care în faza terminală a Uniunii Sovietice a fost ministru de externe al lui Mihail Gorbaciov. Toată vizita papală s-a desfăşurat în atmosfera de celebrare a acelui fapt politic, pe care papa Wojtyła l-a definit în acea călătorie "rezultat al circumstanţelor extraordinare" şi "eveniment care în mod simbolic a deschis o nouă eră în viaţa multor ţări". Însuşi Shevardnadze a vot puternic vizita papei ca trecere obligatorie a strategiei sale politice de apropiere de Occident. Şi chiar patriarhul Ilie, în salutul său adresat lui Ioan Paul al II-lea, a definit vizita papală "un mare eveniment politic".

Contextul în care are loc vizita în Georgia a papei Francisc este foarte diferit. Prietenia fraternă dintre papa şi patriarhul ecumenic Bartolomeu, împreună cu întâlnirea sa în Cuba cu patriarhul rus Chiril, sunt numai semnele cele mai clare ale grijii care însufleţeşte Biserica catolică în drumul spre refacerea comuniunii depline cu Bisericile ortodoxe. Un drum care trebuie parcurs împreună, fără a forţa pasul sau a exercita presiuni. Fără a pretinde impunerea de scenografii liturgice pentru a mulţumi lăcomia de photo opportunity de la Instagram.

Papa Francisc cunoaşte şi respectă dificultăţile trăite de atâtea Biserici ortodoxe, puse sub stres de cei pe care mitropolitul Ioannis Zizioulas, cel mai mare teolog creştin în viaţă, i-a definit "talibani ortodocşi": grupuri organizate şi gălăgioase, care denaturează referinţa la credinţa ortodoxă în ideologie identitară, mereu gata să acuze de înaltă trădare pe patriarhii, episcopii şi teologii mai dispuşi să recunoască şi să trăiască unitatea în Cristos a tuturor botezaţilor. Pentru aceasta este nevoie de răbdare. Pentru a-i aştepta pe toţi şi a nu lăsa pe nimeni în urmă, pe drumul pe care nimeni nu-l poate parcurge singur, fără "lucrarea" Duhului.

(După Vatican Insider, 24 septembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.